INTERVIU | De la copilăria săracă și munca pe câmp la turismul din Antalya și antreprenoriatul din România. Povestea omului de afaceri româno-turc Mohamed Petru Gürkan: „A fost o obligație, nu o alegere. La 14 ani spălam vase și mergeam la școală”

Într-un interviu realizat de Actualitate.net, omul de afaceri turco-român Mohamed Petru Gürkan, cofondator al centrului de wellbeing Atasagon din Brașov, vorbește despre drumul său de la copilul care muncea în agricultură alături de familie, în Turcia, la antreprenoriatul din România. Discuția trece prin turism, fiscalitate, mediul de afaceri, politică, burnout, alimentație și schimbările pe care le observă în stilul de viață al noilor generații.

Mohamed Petru Gürkan lucrează de peste două decenii în turism și wellbeing și spune că, de-a lungul carierei sale, a interacționat cu peste 100.000 de oameni, dintre care peste 11.000 în România. Experiența acumulată în acest domeniu i-a oferit ocazia să observe de aproape atât comportamentul antreprenorilor și managerilor ajunși la epuizare, cât și schimbările de mentalitate privind sănătatea, alimentația și modul în care oamenii aleg să își petreacă timpul liber.

În interviul acordat Actualitate.net, antreprenorul vorbește și despre mediul de afaceri din România, despre taxarea muncii part-time, lipsa predictibilității și dificultățile cu care se confruntă firmele din servicii. Totodată, compară experiența sa din Turcia cu cea din România și explică de ce consideră că politica românească are nevoie de o mai puternică „cultură a coaliției” și de mai multă continuitate în luarea deciziilor.

O parte importantă a discuției este dedicată însă relației dintre succes și sănătate. Gürkan vorbește despre propriile episoade de burnout, despre antreprenorii care ajung să considere epuizarea o stare normală și despre oamenii care își pun familia, afacerea și obligațiile înaintea propriei sănătăți.

De la copilăria petrecută în Konya și plecarea la 14 ani de acasă pentru a studia turismul în Antalya, până la mutarea în Brașov și dezvoltarea Atasagon, Mohamed Petru Gürkan vorbește despre muncă, bani, eșec, reziliență și una dintre lecțiile pe care spune că le-a învățat în timp: pentru a putea avea grijă de ceilalți, trebuie să înveți mai întâi să ai grijă de tine.

Actualitate.net: Ar fi interesant să aflăm cum ai ajuns în România și, bineînțeles, cum de ai ales Brașovul.

Mohamed Petru Gurkan: Cum am ajuns în România: am cunoscut-o pe nevasta mea în Turcia, într-un program de detoxifiere.

După aceea, am vizitat România de câteva ori înainte să mă mut. Ea mai venea să mă viziteze pe mine, eu veneam aici, în România. Mi-a plăcut Brașovul tare mult.

Ea era din Brașov și părinții ei locuiesc în Brașov, este brașoveancă, dar locuia în București când ne-am cunoscut, își făcea specializarea în diabet. După aceea, ne-am mutat împreună. Ea s-a mutat înapoi acasă, iar eu am venit din Turcia pentru familie.

Așa a fost decizia mea să mă mut în România. În ceea ce privește Brașovul, orașul mi se pare mie fantastic: natural, istoric și turistic. Eu sunt din domeniul turismului și m-am uitat la oraș să văd dacă pot să fac ceva, dacă pot să realizez ceva în acest oraș. Brașovul, pe lângă familie, a fost o mare influență pentru decizia de a mă muta în România. De aceea l-am ales.

Actualitate.net: Dar tu lucrai în momentul acela în care v-ați cunoscut. Ai spus că lucrai tot în zona turismului. Ce făceai la momentul respectiv?

Mohamed Petru Gurkan: Eu lucrez de 14 ani în domeniul turismului. Am început din liceu, am fost la un liceu tehnic strict pe turism, iar în școală aveam și un hotel de 400 de locuri.

Ce învățam, a doua zi aplicam. În hotel venea și domnul primar la masă, aveam și protocol. Instituțiile guvernamentale erau obligate să-și țină jumătate din activitate în hotelul administrat de școală. Era al nostru, al studenților și al profesorilor.

Acolo am început să învăț, la 21 de ani. Am început să-mi dau seama că să lucrezi ca sezonier — doar 5 sau 6 luni, numai vara sau numai iarna — nu este benefic pentru angajați. Angajații trebuiau să plece acasă după 5-6 luni, rămâneau iar fără muncă încă 6 luni, așteptau să înceapă următorul sezon și era o luptă.

Și pentru investitori, să închidă hotelurile și să le deschidă din nou era foarte complicat. Era un proces destul de complicat, iar afacerea, după o investiție atât de mare, aducea un profit foarte mic. Acolo a început ideea: cum să fac să vină oamenii la hotel 12 luni pe an, fără să caute doar soare, nisip și mare? Să vină pentru un scop, pentru o experiență.

Atunci mi-am schimbat modul de gândire. Am zis că nu mai vreau să vând doar soare, nisip și mare — cei 3S din turism (Sea, Sun, Sand). Din cauza asta eram împotriva acestei idei, pentru că o afacere dormea aproape 5-6 luni: 5 luni era activă, 6-7 luni dormea — zero venituri, doar cheltuieli. Asta mă deranja tare mult și, la fiecare sfârșit de sezon, la întâlnirea de management, apărea întrebarea: „Ce facem să ținem hotelul deschis mai mult timp sau chiar 12 luni?”.

Actualitate.net: Și care a fost schimbarea adusă de tine?

Mohamed Petru Gurkan: În perioada aceea citeam mult, eram pasionat de citit. Am găsit o carte care vorbea despre hrana lichidă, fără mestecat, inclusiv despre guma de mestecat. A fost interesant.

Citeam din interes personal, nu avea legătură cu ce făceam eu la muncă. Am descoperit acolo că autorul crea niște retreat-uri o dată sau de două ori pe an, în Thailanda, în Germania, în diverse locuri din lume.

Cititorii autorului veneau în programul creat de el. Știi cum e, uneori autorul face o conferință și explică mai detaliat ce a vrut să spună în carte, iar oamenii vin la o sesiune de autografe, dar el făcea un retreat de o săptămână. Daniel Reid, el a scris cartea The Tao of Detox.

De la el m-am inspirat. Am zis că eu pot să fac asta mai bine, mai detaliat, altfel. Am început să studiez dacă există vreun loc în lume care face așa ceva sau ceva similar. Am găsit niște locuri în Thailanda.

Ei aveau în Thailanda afaceri care abordau lucrurile mai mult din perspectiva de spa. Dacă mergea clientul și spunea că îl doare capul, îi spuneau: „Faceți un masaj și trece!”. Îl durea stomacul: „Faceți un masaj și trece!”. Orice problemă aveai, se rezolva cu un masaj.

Dar totul avea la bază lichidele sau mâncarea sănătoasă. Atunci, acum 20 de ani, când vorbeai de raw-food, lumea avea semne de întrebare: „Oare poți să mănânci, oare poți să trăiești doar cu raw-food?”.

Cuvântul „vegan” abia apărea, era un cuvânt nou. Doar cine era bolnav și nu avea voie să mănânce altceva ținea regim vegan, dintr-un fel de obligație.

Nu se gândea nimeni atunci că ar putea fi un stil de viață. Am văzut acel centru din Thailanda, iar după aceea am găsit încă unul în Germania. În Germania era destul de vechi, deschis prin anii 1960-1970, și am studiat și afacerea de familie.

A fost deschis de bunici. Fondatorul era un medic din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. El a creat un program bazat tot pe lichide, dar era mult mai strict, era medical. La ora 9 seara te trimitea în cameră, ca să nu fugi din centru să mănânci în altă parte.

Iar dimineața te trezeai ca la armată. Am zis: ok, asta este foarte strict medical, iar cealaltă opțiune e prea soft.

Actualitate.net: Și te-ai gândit să creezi o cale de mijloc.

Mohamed Petru Gurkan: Da, am zis ok. Nemții nu au ospitalitate, pe când în Turcia o avem. Dar în Turcia avem și o bază medicală foarte puternică, așa că am zis că pot să ofer servicii medicale chiar mai bine decât în Germania sau cel puțin la același nivel. Apoi, din Thailanda am luat ospitalitatea lor diferită, mai discretă, cu spa și așa mai departe. Am luat aceste elemente și am făcut un mix. Așa s-a născut dorința de a ține hotelul deschis 12 luni pe an.

Actualitate.net: Și a funcționat?

Mohamed Petru Gurkan: Primul an sau primii doi ani au fost foarte grei. Dar eu nu eram investitor atunci, eram manager.

Eram manager pe partea de spa. De la autorizațiile de care aveam nevoie până la modul în care cream serviciile și le ofeream, a fost o mare provocare. La prima afacere de acest gen a fost destul de complicat, pentru că hotelierii veneau dintr-un alt mediu, iar angajații din lumea medicală veneau din alt mediu. Să-i pui împreună a fost destul de complicat, dar după un an și jumătate afacerea a început să funcționeze foarte bine.

Actualitate.net: Și cât ai lucrat acolo?

Mohamed Petru Gurkan: Acolo am stat 5 ani de zile.

La 20 de ani a fost prima afacere pe care am început-o. După 4-5 ani mi-am dat seama că mi-am atins scopul acolo, nu mai aveam ce să fac nou. Am trecut mai departe, m-am transferat la alte firme.

Actualitate.net: Dar cum ai început... când ai devenit prima dată antreprenor?

Mohamed Petru Gurkan: În 2005, mai târziu, în România am devenit antreprenor. În Turcia eram manager.

Actualitate.net: Ok, și ai venit în România. Dar cum a fost trecerea asta de la turismul din Turcia la turismul din România și din Brașov? E totuși o diferență foarte mare.

Mohamed Petru Gurkan: Foarte diferit.

Actualitate.net: Aici e munte, acolo e mereu soare și sunt alte nevoi pentru care vin oamenii. Cum a fost trecerea asta?

Mohamed Petru Gurkan: Uite, problema a fost similară. Gândește-te la Poiana Brașov. Iarna, dacă ninge — și uneori nici nu ninge, am văzut și asta acum, așteptăm să fie mai frig...

Actualitate.net: Vin oamenii la schi; dacă nu ninge, nu mai vin, că nu are sens.

Mohamed Petru Gurkan: Iar Brașovul are potențialul de a se converti la un turism de well-being și schi iarna, iar vara la un fel de turism montan, adică un wellness outdoor. Este foarte ușor de făcut în România, la Brașov.

Deja există: lumea merge cu bicicleta la munte, merge cu motocicleta, poți să pescuiești, poți să sari cu parașuta, poți să schiezi.

Brașovul poate oferi 12 luni pe an activități de wellness outdoor. Aceasta este o mare valoare.

Actualitate.net: Dar cum era viața ta în Turcia?

Mohamed Petru Gurkan: Diferită.

Actualitate.net: Cum ai crescut tu acolo?

Mohamed Petru Gurkan: În Turcia m-am născut în orașul Konya, în centrul Turciei, cel mai mare județ. Ne ocupam cu agricultura, părinții mei se ocupau cu agricultura.

Actualitate.net: Părinții nu lucrau în turism?

Mohamed Petru Gurkan: Nu era turism acolo. La liceu am plecat spre turism.

Ei lucrau în agricultură, aveau o afacere de transport animale și așa mai departe. Ca la țară în România, ceva similar, dar trebuie să-ți imaginezi totul la o scară gigantică. Toată lumea avea terenuri mari, pentru că județul în care m-am născut eu este mai mare decât Olanda.

Toată lumea avea terenuri. Și de agricultură te ocupai pentru că orașul e plat, totul e drept. Cât vezi cu ochii, 170-180 km, iar seara vezi județul următor.

Actualitate.net: Și lucrai și tu acolo, cu părinții?

Mohamed Petru Gurkan: Mi-am ajutat părinții până în clasa a VIII-a, să zic. Până la liceu. Acolo, pentru liceu, m-am pregătit bine, singur acasă, pentru că aveam dorința să merg pe domeniul turismului. Când mergeam la mare cu frații mei și ne întorceam, îmi dădeam seama că viața asta e foarte interesantă: poți să te întâlnești cu alți oameni din lume, poți să-ți deschizi perspectiva. Eu eram diferit, eram ca „oaia neagră” în copilărie, în familie.

Actualitate.net: Erai, de fapt, curios și voiai să evoluezi și să experimentezi lucruri noi.

Mohamed Petru Gurkan: Așa am început, cu dorința de a face și eu parte din turismul din Turcia. Am promovat examenul pentru liceu în Antalya și am plecat acolo singur.

Mi-am început viața la 14 ani, tot singur. Am închiriat un apartament, nu stăteam la cămin sau ceva de genul ăsta, nu aveai cum să dormi în școală sau în hotel. Toată lumea venea de acasă, dar noi eram două persoane care veneau din alt județ.

Eram la 500 de kilometri distanță de casă, mergeam o dată sau de două ori pe an acasă.

Dimineața, la școală, iar seara lucram la un restaurant. Având în vedere că aveam educație în domeniu, îmi permitea să lucrez și pricepeam ce făceam. De atunci am început. Seara munceam, strângeam bani pentru chirie și pentru toate celelalte.

Actualitate.net: Erau neajunsuri?

Mohamed Petru Gurkan: Au fost întotdeauna. Și de asta am început să lucrez atunci. Colegii mei nu lucrau.

Toți așteptau vara să meargă la stagiu, la training în hoteluri. Banii care le rămâneau erau banii lor de buzunar pentru iarnă. Dar, în rest, pentru ei plătea familia: nu plăteau mâncare, nu plăteau chirie, nu plăteau electricitate.

Însă de la mai puțin de șapte ani mi-am ajutat părinții.

Actualitate.net: De la șapte ani ai început să lucrezi pe câmp cu părinții tăi, iar apoi să fii plătit, să fii angajat, practic, de la 14 ani? Și cu ce te ocupai la 14 ani?

Mohamed Petru Gurkan: Spălam vase. În restaurant, acesta era primul pas, acolo intrai. După aceea am fost ajutor de ospătar, apoi ospătar, apoi șef de sală. În doi ani le-am făcut pe toate, una după alta, pentru că trebuia, aveam nevoie. Dacă mă gândesc acum, când sunt mai confortabil comparativ cu vremurile acelea, în mod normal durează să faci un pas de la ajutor de ospătar la ospătar minimum un an sau doi.

După aceea, următorul pas este mai complicat, mai greu, trebuie să-ți asumi mai multe — încă doi-trei ani. Dar atunci nu m-am gândit niciodată dacă pot sau nu pot să fac ceva. Aveam nevoie și știi cum e când ai într-adevăr nevoie.

Actualitate.net: Ești motivat să continui, să-ți dorești mai mult și să evoluezi. Dar nu ai renunțat niciodată și iată că ai lucrat de când erai copil și te-ai angajat inclusiv de la 14 ani. Mi se pare un lucru fantastic, având în vedere că acum se văd rezultatele.

Adică ți-a folosit experiența asta din copilărie, lucrurile prin care ai trecut și lucrul cu oamenii din toate mediile sociale — pentru că, până la urmă, înveți să interacționezi și cu oamenii din zonele respective, mă refer ca și condiție socială.

Mohamed Petru Gurkan: Motivația era o obligație, nu o alegere; nu aveam altă ieșire dacă voiam să devin un profesionist în domeniul la care visam din copilărie.

Eram fascinat, vedeam viața aceea și mi se părea diferită, mi se părea mai ușor să mă conectez cu ea. Am zis ok: părinții mei nu aveau posibilitatea economică să mă susțină în Antalya, pentru că, așa cum e și în România, în unele părți ale țării viața e mai ieftină, iar în orașele mari e mai scumpă. Dacă te duci vara în Constanța și vrei să trăiești acolo, va fi mai scump.

Iarna, în Poiană, e scump. Eu eram exact unde trebuia, dar în cel mai plin sezon și în cel mai scump loc. Am înțeles că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Atunci mi-am zis: „Petru, treci la treabă!”. Mi-a luat o lună să-mi dau seama că calculele de acasă nu ies pe piață. De atunci, munca m-a ajutat foarte mult la dezvoltarea personală. Astăzi, de exemplu, am și eu doi băieți și vorbim mult despre educație, despre educația financiară.

Dacă copiii nu încep să muncească, să aibă experiențe de viață în paralel cu școala, de ce nu învață despre bani, de ce nu învață psihologie, de ce nu învață nutriție și așa mai departe? Atunci nu exista nicio învățătură despre economie sau despre cum să-ți gestionezi finanțele personale.

Dar, la mine, a fost cazul să învăț din mers și așa am început.

Actualitate.net: Acum că ești totuși antreprenor și ai trecut prin toate aceste experiențe, crezi că ar fi benefic pentru copii — oricum nu mai sunt aceleași vremuri, clar, nicăieri —, dar crezi că ar fi benefic ca tinerii, adolescenții, să se angajeze? Crezi că i-ar ajuta în drumul lor?

Mohamed Petru Gurkan: Foarte mult! Dacă aș putea, aș schimba legislația pentru ca tineri de la 13, 14, 15 ani să aibă măcar două ore pe zi o muncă. Nu vorbim despre bani, vorbim despre cultura muncii.

Am multe cunoștințe de 40 de ani care nu au făcut nimic în viață. Au fost copii cu banii gata, nu au învățat nimic, iar banii aceia s-au terminat. Iar acum sunt blocați, nu știu ce să facă și nu mai au niciun chef să facă ceva.

Actualitate.net: Nu au pornit cu acea motivație.

Mohamed Petru Gurkan: Niciodată, nu au avut nimic.

Actualitate.net: Pentru că au avut întotdeauna bani și atunci nu știu cum e să nu ai și să lupți pentru bani.

Mohamed Petru Gurkan: Exact. Și dacă mă gândesc la asta strict în România, dacă luăm poporul român, bogații României sunt la prima generație.

Având în vedere că a fost regimul comunist, nu au existat familii bogate de șapte generații. Ei au fost „generația zero”. Iar prima generație, care acum are 50, 60 sau 70 de ani, este prima generație de oameni bogați. Cea mai mare provocare pentru familiile bogate este a doua generație.

Pentru că părinții au construit totul trecând prin greutăți, iar a doua generație, știi cum este: „Să aibă copilul meu ce n-am avut eu!”. Și îi dai, îi dai, îi dai, iar copilul nu mai are grijă. Nu are aceeași perspectivă asupra lucrurilor...

Multe familii pierd din cauza acestei chestiuni. Iar a treia generație, în mod normal și științific — așa arată studiile —, devine mai săracă în cadrul aceleiași familii.

Pentru că a doua generație a consumat totul, neștiind cum să gestioneze resursele. Aceasta este o problemă socială, dar și un răspuns la ce m-ai întrebat.

Actualitate.net: Acum, revenind la întrebarea mea anterioară despre cum a fost trecerea din Turcia la Brașov și cum te-ai apucat de antreprenoriat aici. De ce ai ales Brașovul și nu Bucureștiul?

Mohamed Petru Gurkan: De ce nu București? Un exemplu: și în Brașov, când am început, am fost întrebat des de ce am făcut asta. Eu, înainte să mă mut în România, am condus un proiect și în Istanbul. Istanbulul este un mega-oraș, avea aproape 14 milioane de locuitori acum 17 ani.

Când am deschis primul concept de Urban Wellbeing, ca Atasagon-ul din Brașov, știam că cei mai mulți bani din Turcia erau în Istanbul, iar în România, în București. Acolo se mișcă banii, în rest mai puțin, în orașele mai mari și în capitale. Așa era și în Turcia.

Am deschis în Istanbul și acolo am înțeles că, în orașele mari, din cauza vitezei de viață, a ritmului zilnic, a întâlnirilor și a afacerilor, oamenii nu aveau timp să se oprească. Nici nu se gândeau să se oprească în acel oraș și timp de o săptămână să facă ceva pentru ei și să nu facă nimic altceva. E adevărat, nici nu deschideau frigiderul.

Acolo este un alt ritm. Eu am prieteni antreprenori pe care îi sun la 10 seara, îmi răspund la 11 noaptea și vorbim la telefon. La ora 12, dacă văd că sunt activ, mă sună: „Petru, mă gândesc la chestia asta, ce părere ai?”. Și așa este zi de zi viața lor.

Ei nu se gândesc: „Stai să nu răspund la niciun telefon, la niciun e-mail, să iau o pauză de o săptămână”. În Istanbul sau în București este greu să faci asta, din cauza ritmului. Dar Brașovul înseamnă slow living.

E mai ușor să te relaxezi în Brașov. Oaspeții noștri, majoritatea clienților, vin din București, Cluj, Constanța, Timișoara — vin din toată țara. Brașovenii sunt doar 3-4%.

Actualitate.net: Care a fost conceptul de la început și ce s-a schimbat între timp?

Mohamed Petru Gurkan: La bun început, în România, la Atasagon, conceptul nostru a fost cel de juice fasting, adică detox.

„Detox” este un cuvânt mai comercial, putem spune, dar științific noi facem fasting. La Atasagon facem therapeutic juice fasting.

Actualitate.net: Și ce înseamnă asta?

Mohamed Petru Gurkan: Este denumirea mai comercială. Prin anul 2004 sau 2005, un profesor din Japonia a luat premiul Nobel după ce a demonstrat că, dacă nu mănânci, dacă faci fasting — el studia postul intermitent —, celula se regenerează. Devii mai sănătos și nu este nicio problemă dacă nu mănânci ceva solid timp de o săptămână, dacă nu mesteci nimic. De acolo vine baza științifică, dar comercial lumea o consideră un program de detox, adică juice fasting.

Actualitate.net: Presupun că nu toată lumea poate face acest tip de fasting, ca o paranteză, și presupun că trebuie să ții cont de problemele de sănătate. De aceea există un întreg pachet de evaluare...

Mohamed Petru Gurkan: Da, mai întâi evaluăm dacă ești potrivit pentru așa ceva sau nu.

După aceea încep toate programele. Am început cu fasting-ul. Apoi am adăugat opțiuni pentru oamenii care nu pot urma primul program. Noi avem Master Detox, care este cel mai bun program și are rezultate excelente, și Green Detox.

La Master Detox, din cauza suplimentelor pe care le punem în sucuri și shake-uri, trebuie să faci și clismă zilnic. Iar pentru cei care nu aveau voie să facă clismă sau cărora le spuneam noi că nu pot face — așa arătau analizele, iar noi refuzăm anumiți oameni —, am creat un alt program, tot lichid, dar fără clismă.

După aceea, am cunoscut mulți oameni în perioada asta și am devenit mai conștienți de problemele legate de diabet. Unii oameni nu aveau voie să consume deloc fructoză. Iar în Master Detox mai ai și fructoză, ca să reglăm glicemia în timpul zilei. Așa că am creat un program doar cu sucuri verzi, doar cu legume, zero fructe.

Apoi, după patru sau cinci ani de activitate în România, au venit mulți oaspeți — majoritatea brașoveni — care au zis: „Petru, vrem să venim la tine la prânz să mâncăm ceva sănătos, măcar o masă pe zi. Vrem să luăm o pauză la tine sau vrem să venim să participăm la activitățile fizice, la meditație, să bem lucruri sănătoase, dar vrem să și mestecăm ceva, nu putem fără să mestecăm”. Atunci am introdus mâncarea raw-food.

Nu găteam nimic peste 42 de grade, fără foc, ci doar prin deshidratare sau alte metode de preparare.

Actualitate.net: Deci puteau să ia și masa.

Mohamed Petru Gurkan: Da, luau masa, aveam prânz, cină și sucuri care completau meniul. Totul am făcut aici. Acolo am dezvoltat partea de analiză corporală. Anul trecut am investit și acum facem o evaluare mult mai avansată. În plus, avem partea de baie turcească. Noi am fost primii care am adus o baie turcească originală, așa cum trebuie, în România. Românilor le-a plăcut tare mult asta, sincer nu mă așteptam.

Actualitate.net: Chiar voiam să te întreb cum au reacționat oamenii în primă instanță la deschiderea centrului, pentru că, la momentul respectiv, piața nu era atât de penetrată de genul ăsta de servicii.

Mohamed Petru Gurkan: Da, antreprenoriatul meu era un subiect de glumă la masă cu alți prieteni antreprenori. Ei îmi spuneau: „Petru, nu ne-am gândit niciodată că va veni cineva ca tine să vândă apă și sucuri și să facă o afacere din asta! Și chiar să meargă bine!”.

Actualitate.net: Pare simplu așa, când spui „apă și sucuri”, dar nu e chiar așa.

Mohamed Petru Gurkan: Și chiar părea că îi păcălim! Dar, după ce au urmat programul și au văzut cum evaluăm și cum urmărim tot procesul, au zis: „Da, am judecat greșit subiectul. Chiar este benefic pentru om și perfect pentru antreprenori și top management”.

De ce? Pentru că ei iau decizii constant, își asumă lucruri, iar asta consumă foarte multă energie.

Eu cunosc mulți antreprenori care, într-o perioadă grea, nu dorm mai mult de două-trei ore, se trezesc și se gândesc din nou. Când eram angajat — uite o diferență mare, pot să-ți dau un exemplu —, dormeam liniștit.

Mergeam acasă seara, puneam capul pe pernă și într-o secundă adormeam.

Actualitate.net: Puneai stop grijilor de la muncă.

Mohamed Petru Gurkan: Antreprenorii se luptă mai mult cu somnul, iar burnout-ul apare des. Pentru că îți asumi un risc și toată lumea se uită la tine.

Actualitate.net: Tu de câte ori ai fost în burnout?

Mohamed Petru Gurkan: Am avut și eu... Două sau trei burnout-uri ca lumea am avut.

Actualitate.net: Dar ajungi acolo inconștient? Nu-ți dai seama că muncești prea mult?

Mohamed Petru Gurkan: Te trezești direct în el.

Actualitate.net: Deci ajungi într-un punct în care îți spui: „Stai puțin, că nu mai pot!”.

Mohamed Petru Gurkan: Nici măcar nu consideri că ești în burnout.

Actualitate.net: Devine o stare zilnică.

Mohamed Petru Gurkan: Aici lumea își dă seama abia după două-trei zile de pauză și relaxare. Atunci zici: „Ok, așa mă simțeam acum cinci sau zece ani: bine, energic, dormeam...”. Cum ajungi în burnout și de ce nu simți că ești acolo? Pentru că, ca antreprenor sau manager al unei firme mari — un CEO este tot un fel de antreprenor —, trebuie să iei niște decizii care îi influențează pe oameni, produsul sau partea financiară. Iar miza este mare.

De obicei, acești oameni sunt puternici și își spun: „Au fost zile grele, dar fac față, depășesc și asta, termin și asta și merg mai departe”. Am avut multe zile grele în viața mea și mi-am spus că ăsta e rolul meu, că trebuie să lupt. Unii spun că așa le-a fost toată viața, au fost mereu în burnout și nu au considerat niciodată că au ajuns în starea asta; consideră că sunt rezistenți, că pot continua să lupte, că pot trece peste... până când fac un infarct pe la 40 de ani.

Actualitate.net: E greu să fii antreprenor în România?

Mohamed Petru Gurkan: Da, nu e ușor.

Actualitate.net: Adică, din perspectiva ta... Cel puțin în ultimul an, tot am auzit oameni de afaceri care spun că lucrurile se complică tot mai mult. Cum le simți tu, că avem și o criză politică acum?

Mohamed Petru Gurkan: Pentru mine a fost mai greu la început, fiind străin. Dar acum este mai ușor să facem lucruri.

Actualitate.net: Dar acum tu ai și cetățenie română.

Mohamed Petru Gurkan: Am și cetățenie, sunt și român.

Când am început îmi era greu pentru că nu înțelegeam limba, nu cunoșteam legislația...

Multe lucruri erau diferite. Însă am studiat, am fost și la facultate la Transilvania, la Economie și Administrarea Afacerilor, ca să învăț și cultural, și regulamentar cum funcționează lucrurile în România. Facultatea m-a ajutat foarte mult cu chestia asta, iar în paralel făceam și afaceri.

În ultimii doi ani în România, ce am observat ca străin — să zicem acum ca turc, nu ca român — este că, ca popor, avem uneori reacții de panică. Un exemplu de panică: a început războiul dintre Ucraina și Rusia. Nu mai știu acum câți ani au trecut, dar primele șase luni, dacă îți amintești, au fost de îngheț. Lumea nu știa ce să facă. Am vorbit și cu prietenii în perioada aceea, în 2022.

Lumea a înghețat 5-6 luni, iar economia s-a blocat un pic. De ce? Toți așteptau, se gândeau că trece peste Ucraina într-o săptămână și ajunge la noi, că începe războiul. Eu, ca turc — având în vedere că în vecinătatea Turciei au fost multe războaie —, le spuneam: „Calmați-vă! Lucrurile astea nu funcționează așa. Conflictul ăsta va dura ani de zile”. După aceea lumea s-a calmat. Asta este o reacție socială.

Actualitate.net: Războiul a venit și după pandemie...

Mohamed Petru Gurkan: Exact, pandemia a afectat puternic economia țării, iar oamenii veneau deja cu o frică înrădăcinată de atunci. Adică mă refer că după pandemie a venit războiul și normal că erau deja speriați. A continuat anxietatea asta cumva.

A continuat. Iar eu, în perioada aceea, am fost consultant la deschiderea unui hotel de well-being în Ucraina. În timpul războiului am fost de două-trei ori acolo să instruim echipa, să creez conceptul și așa mai departe. În timp ce lumea se panica, eu eram acolo și munceam pe domeniul meu.

Actualitate.net: Și unde mai exact în Ucraina?

Mohamed Petru Gurkan: În Skhidnytsia, în zona Liov, spre Polonia. Era mai aproape de graniță, o zonă mai sigură. Iar oamenii deschideau o afacere acolo! Unii spuneau: „Ești nebun, cine merge în Ucraina acum să fie consultant?”. Dar trebuia să convertim conceptul.

Actualitate.net: Într-o parte a țării era război, iar într-o altă parte se dezvoltau afaceri. Și tu te-ai dus fără probleme acolo să fii consultant.

Mohamed Petru Gurkan: Știam să citesc harta: conflictul era în sud-est, iar noi eram în nord. Este o distanță mare. Într-un război nu arde toată țara; într-un colț e conflict, dar în celelalte părți viața merge mai departe. Eu știam asta, nu am fost nebun să mă duc între bombe și rachete și să stau acolo doar ca să câștigăm ceva.

Știam că zonele sunt diferite și că depinde unde influențează conflictul. Aceasta este experiența din Turcia: eram calm, noi am văzut războiul din Irak și așa mai departe, știu ce înseamnă și până unde se extinde influența.

Și în Turcia am avut astfel de perioade în carieră. Spuneau: „A, e terorism în Turcia, nu mai venim!”. Păi terorismul era la 2.000 de kilometri depărtare de Antalya, adică precum distanța de la Berlin la Londra! Dacă se întâmplă ceva la Londra, nu ne panicăm în Berlin, nu? Cam așa era chestia.

În plus, în ultima perioadă, legat de economie, cultura de guvernare în România schimbă conducerea foarte des. Nu știu ce să zic... Schimbați guvernul foarte des! Până ajunge un ministru să înțeleagă ce se întâmplă, se schimbă deja.

Nu are timp omul să se așeze, să înțeleagă lucrurile, să găsească o soluție, să se consulte cu guvernul și să meargă în Parlament. Se încearcă ceva, dar nu li se lasă deloc timp.

Actualitate.net: Și asta îi afectează pe antreprenori?

Mohamed Petru Gurkan: Îi afectează, bineînțeles. De exemplu, iei o măsură, o decizie, nu? Domnul Bolojan a luat multe măsuri să mai economisim un pic, ok.

Dar, pe de altă parte, trebuie luate și alte decizii care să ne accelereze, să producem mai mult. Care sunt prioritățile noastre ca țară, ca să susținem industria? S-au luat măsurile fără să fim ascultați, fără să se vadă ce alte idei avem ca să ne dezvoltăm și să prioritizăm. Apoi s-a schimbat guvernul, a fost propus alt guvern, încă unul, iar în ziua de astăzi nu avem niciun guvern. Ce lipsește?

Actualitate.net: Uite, ai ocazia, ca cetățean și ca antreprenor, să trimiți un mesaj pentru domnul Bolojan. Să-i spui cu ce te afectează și cum sunt afectați antreprenorii de criza politică și ce măsuri crezi tu că ar fi favorabile pentru mediul de afaceri din România.

Mohamed Petru Gurkan: Aș dori să spun întregului Parlament, tuturor partidelor din Parlament și clasei politice: în politica din România lipsește cultura de coaliție.

Actualitate.net: Am avut una și s-a rupt.

Mohamed Petru Gurkan: Vă dau un exemplu: Angela Merkel, cancelarul Germaniei, la ultimul mandat cred că avea 13 partide în coaliție. Și era la al treilea mandat, dacă nu mă înșel. Adică, în cel mai puternic punct, avea 13 partide și le lăsa să guverneze. Ok.

Adică există o cultură a coaliției. Avem neapărată nevoie de asta în România.

Actualitate.net: La noi nu se înțeleg, nu cad de acord.

Mohamed Petru Gurkan: Dar noi nu suntem Belgia, să stăm doi ani fără guvern și să meargă totul bine, să spunem că nu este nevoie de nicio măsură, că totul e bine, că suntem în Europa. La 4-5 milioane de oameni, regulile sunt făcute altfel.

La noi este altfel: trebuie un guvern, trebuie să își asume cineva, trebuie să răspundă cineva. România așa este structurată, așa îi place — oamenii vor să vadă pe cineva care conduce țara și răspunde la întrebări. Însă în Parlament trebuie să se dezvolte o cultură a coaliției.

Aș dori să văd mai multe partide în Parlamentul României decât sunt acum, nu doar 4-5. Părerea mea este că ar trebui să fie peste 10 partide. Coalițiile ar trebui făcute din 5, 6 sau 7 partide, astfel încât și românii să simtă că au o voce în guvern. Să vadă că parlamentarii se pot înțelege.

Mie mi s-a părut — la prezidențiale și la următoarele alegeri —, am observat că poporul român își dorește ca parlamentarii să se înțeleagă între ei, să cadă de acord pentru binele țării, nu pentru binele unui grup dintr-un partid sau doar al partidului respectiv. Adică, ce am văzut eu ca străin...

Parlamentarii și Parlamentul sunt aleși tocmai pentru asta.

Actualitate.net: Dar concret, cum ar putea parlamentarii sau premierul să îi ajute pe antreprenori? Pentru că acum, din ce spui și tu și din ce spun și alți oameni de afaceri, mediul de afaceri este sugrumat de taxe, impozite și tot felul de alte plăți. Cum vă descurcați în ultima perioadă? Ai spus că situația nu este foarte roz.

Mohamed Petru Gurkan: Nu este foarte bună. Auzim asta din domeniul serviciilor — nu doar HoReCa, ci din orice domeniu de servicii, pentru că economia noastră se învârte în jurul serviciilor. Dacă nu cheltuim bani pe servicii...

Actualitate.net: Nu mai există economie.

Mohamed Petru Gurkan: Și nu mai există economie. Acolo s-ar fi putut reduce unele taxe. Afacerile care funcționează doar sezonier ar putea fi ajutate mai mult în privința angajărilor. Este foarte ciudat: dacă angajai pe cineva cu jumătate de normă sau pentru două ore, plăteai taxe ca pentru normă întreagă. Unde ați găsit legislația asta? Nu știu. Cum adică? Un om poate să aibă un job cu normă întreagă, încă unul cu jumătate de normă dacă are timp și putere și își dorește să muncească, și încă unul de două ore.

Actualitate.net: Adică să existe, practic, în legislație posibilitatea asta.

Mohamed Petru Gurkan: În Europa este plin de oameni care au două sau trei joburi. În America așa este, în Turcia așa este. În România mediul este constrâns, atât în privința angajaților, cât și a angajatorilor. Nu doar angajații au de suferit.

Actualitate.net: Așa ajung foarte mulți oameni să muncească la negru.

Mohamed Petru Gurkan: Este normal, asta dezvoltă piața neagră. Și nu se mai plătesc taxe. PFA-urile au fost o perioadă avantajoase. Lumea zicea: „În loc să lucrez la negru, hai să îmi fac PFA, măcar când mă duc la bancă să pot lua un credit”. Multă lume își deschisese PFA.

Acum s-a schimbat din nou situația cu PFA-urile. Am auzit că s-ar putea modifica legea asta cu angajările pe 4 sau 2 ore, astfel încât taxele să fie plătite în funcție de cât muncește omul. Am înțeles că și ei au văzut greșeala asta, pentru că era o mare greșeală.

Actualitate.net: De exemplu, dacă o doamnă dorește să meargă să facă curățenie, cum să își deschidă PFA? Oamenii obișnuiți nu fac asta.

Mohamed Petru Gurkan: Există statutul de zilier. Acesta este un exemplu, dar unele firme — nu toate — ar putea angaja un om pentru o zi sau două. Este o metodă prin care se poate legaliza treaba asta.

Dar și pentru oamenii simpli, care nu își pot face PFA sau altceva, Guvernul trebuie să găsească o modalitate. O femeie merge la o casă să facă curățenie, are venituri: ok, dacă depășești o anumită cifră, trebuie să te taxăm cu un anumit procent. Ceva de genul acesta, nu este imposibil. Ei au o echipă destul de bună. Sigur există oameni deștepți în ministere, sigur gândesc și vin cu diverse idei.

Ideea este ca Guvernul să le accepte și să le pună în aplicare. Eu nu zic că oamenii aceia nu au capacitatea de a gândi așa ceva. Nu cred asta. Sigur sunt oameni cu potențial mare și acolo.

Actualitate.net: În cei aproape 500 de parlamentari pe care îi avem, probabil se mai regăsesc câțiva, nu?

Mohamed Petru Gurkan: Da, și profesioniștii care lucrează în ministere. Părerea mea este că ar trebui ascultați și ei, nu neapărat doar ce spune partidul. Poate partidul greșește din cauze ce țin de politica de partid.

Actualitate.net: Dacă ar fi să facem o comparație între Turcia și România, ce ar putea România să învețe, de exemplu, de la Turcia?

Mohamed Petru Gurkan: Constituția noastră a fost foarte similară cu cea a României: sistem republican, Parlament, prim-ministru și președinte. Acum, în Turcia, s-a schimbat, președintele conduce țara. Eu nu recomand modelul acesta în România, pentru că nici în Turcia nu văd să ajute. Pentru că și aceea este o formă de stricare a democrației. Așa cum ți-am spus la început, mi-aș dori să văd o cultură a coaliției.

Într-un popor există diverse culori: cultural, social, economic, fundamental — totul trebuie reprezentat. Pentru că nu există un singur tip de turc sau de român. De aceea spun: să fie 500 de parlamentari, dar măcar să reprezinte diversitatea. În Turcia avem 600 de parlamentari în Parlament și nu face niciun parlamentar nimic, nu au influență în guvernarea țării, pentru că președintele conduce țara. Sistemul este diferit.

Actualitate.net: Adică, dacă România ar trebui să învețe ceva din regimul din Turcia...?

Mohamed Petru Gurkan: România nu are prea multe de învățat din Turcia. Subiectele diferă de la caz la caz. De exemplu, în turism, multe țări au de învățat din Turcia.

În gastronomie, multe țări au de învățat din Turcia. Dar, pe partea de guvernare, părerea mea este că lucrurile s-au schimbat mult în Turcia, iar acum nu ai ce model să preiei de acolo.

Prefer tot sistemul parlamentar, cum avem în România, dar cu o cultură a coaliției dezvoltată mai rapid. În schimb, în privința industriei și a antreprenoriatului, turcii sunt mult mai curajoși. Dar asta vine din generație în generație, așa s-a învățat.

În România regimul a fost diferit și nu s-a dezvoltat această cultură. Cum vorbeam acum cinci minute: „tată bogat” în prima generație, dar a doua generație nu are cultura, nu știe. Nici tatăl nu știa. Tatăl a avut o perioadă prielnică, o oportunitate și o piață goală; omul a fost antreprenor, s-a apucat de muncă și a reușit cumva. Dar metodele prin care au făcut ei bani atunci nu mai funcționează astăzi pentru a câștiga sau a crea ceva. Nu mai este aceeași metodă de creație cum a fost în trecut. În România ne lipsește această cultură transmisă din generație în generație, să cunoști o familie cu patru generații de oameni bogați sau realizați.

Actualitate.net: A fost vreun moment în care ai vrut să renunți de când ai devenit antreprenor? Să îți spui că nu mai poți și că trebuie să oprești totul?

Mohamed Petru Gurkan: Mi s-a sugerat de multe ori: „Lasă, Petru, închide, nu mai face” și așa mai departe.

Actualitate.net: Adică îți spuneau alții, nu îți spuneai tu ție?

Mohamed Petru Gurkan: Nu eu, ci prietenii, cunoștințele și alții. Am auzit asta de la mulți. Eu personal nu am vrut.

Actualitate.net: Ai fost într-un impas atât de mare încât să zici că lași totul?

Mohamed Petru Gurkan: Da, mai obosesc. În pandemie a fost greu, pentru că s-a închis totul peste noapte și nu aveam nicio soluție. A durat, iar mulți prieteni îmi recomandau să închid, atât atunci, cât și înainte sau acum. Financiar, afacerea aceasta nu este de un succes fulminant, neavând unitate proprie de cazare, profitul este mult mai mic. Dar cred în afacerea asta. Am investit aproape 20 de ani în acest concept. În Europa de Est nu mai exista așa ceva când am început în România și nici până în ziua de astăzi nu există un resort de wellbeing, o afacere dedicată strict acestui scop, deschisă 7 zile din 7.

Actualitate.net: Adică un fel de retreat pe detoxifiere și toate cele.

Mohamed Petru Gurkan: Atunci nu era. Acum, 20% din ce facem noi este clinică, 20% salon de frumusețe, 20% spa, 10% clase de yoga sau meditație. Separat sau pe bucăți sunt multe locuri care fac asta, dar unificat, cu evaluare, plan de nutriție, supraveghere profesională și oamenii potriviți, nu face nimeni în perioada asta. Atunci mi s-a recomandat să închid, dar am spus nu. Eu știu că oamenii încep să își aprecieze wellbeing-ul și wellness-ul, încep să cheltuiască mai mult pentru asta — bani și timp — și înțeleg că stilul de viață industrializat, cu mâncarea și băutura de azi, nu este corect. Observ că după pandemie a apărut o dorință mai mare de wellness, iar anul acesta lumea este mult mai conștientă de acest domeniu.

Actualitate.net: Care sunt tendințele? Ce caută oamenii mai exact în zona de wellness?

Mohamed Petru Gurkan: Sunt câteva tendințe. Pe partea de slăbit, tendința rămasă este: „Dă-mi o pastilă să slăbesc fără să fac niciun efort”. Oamenii tot continuă cu abordarea asta.

Actualitate.net: Ce le spuneți voi când vin astfel de persoane?

Mohamed Petru Gurkan: Lumea întreabă mereu. Acum au apărut injecțiile care te ajută să slăbești. Le urmăresc și eu foarte atent. Însă, chiar dacă slăbești cu ele, tot la aceeași concluzie ajungi: trebuie să îți schimbi stilul de viață.

Este ca la autobuz: dacă urci în autobuzul 1, mergi spre Poiană; dacă urci în numărul 2, mergi spre Coresi sau Răcădău. Nu ai cum să te urci în autobuzul 2 și să te aștepți să ajungi în Poiană.

De aceea, decizia luată este greșită. Magia nu stă într-o pastilă. Cu injectabilele slăbești, dar când termini tratamentul și nu mai faci injecții, te îngrași la loc. De ce? Pentru că nu ai schimbat stilul de viață. Știu asta de 20 de ani. Sloganul nostru este „Making Health Your Habit” (Fă din sănătate obiceiul tău).

Trebuie să îți dezvolți obiceiuri mici. Așa cum aduni bani, așa trebuie să te gândești și la sănătate. Astăzi faci 10 pași în plus — e o investiție la „buzunar”. Astăzi mănânci mai multe legume decât carbohidrați — altă investiție. Cum strângi bani în pușculiță, așa se adună și sănătatea. Și binele, și răul.

Actualitate.net: Din ce ai observat până acum, care sunt cele mai proaste obiceiuri ale românilor?

Mohamed Petru Gurkan: Românii beau alcool nu doar ocazional, ci social. Ar fi mult mai bine dacă ar bea doar ocazional — vineri sau sâmbătă, iar în restul săptămânii nu, dacă este posibil. Apoi este mâncarea de la mesele festive. Nu judec, dar gândește-te la o masă de Crăciun: vezi vreo salată pe acolo?

Singurul lucru despre care poți spune că este mai sănătos e salata de varză. Și aceea într-un bol mic.

În rest, platouri cu produse animale, prăjituri... Farfuriile sunt gigante, iar varza este puțină, săraca. În familia mea am schimbat ideea asta. Le spun clar: dacă nu este salată, nu mă așez la masă. Le recomand românilor să consume mai multă salată, mai multă verdeață și mai multe fructe. În România sunt fructe și legume de foarte bună calitate.

Și carne de oaie bună. În România, datorită munților și pășunilor libere, carnea are alt gust. De exemplu, prefer carnea de oaie din România; pot spune că este mai sănătoasă decât cea din Turcia. Acolo animalele sunt hrănite altfel, cu hormoni. La fel și la găini: o găină care stă într-o cușcă, unde se aprinde și se stinge lumina doar ca să facă ouă și apoi este tăiată după o lună, diferă de un pui crescut natural. În România animalele mănâncă din natură, se plimbă.

Când vorbim despre produse animale, sunt două lucruri complet diferite. Acum am ajuns să mă întreb: putem mânca pui? De care pui? Putem mânca carne de oaie? De care oaie? Obiceiurile alimentare ale oamenilor s-au schimbat foarte brusc și nu ne ajută să ne menținem sănătoși, chiar dacă speranța de viață a crescut față de trecut.

Actualitate.net: Dacă ar fi să te gândești la o lecție importantă pe care ai învățat-o în viață și care te-a ajutat pe parcurs, care ar fi aceea?

Mohamed Petru Gurkan: Pentru asta trebuie să mă gândesc puțin. Am primit multe lecții în viață.

O sugestie pe care le-aș da-o oamenilor este să aibă grijă de ei și să se prioritizeze. Puneți-vă pe voi pe primul loc, iar după aceea pe ceilalți: partener de viață, copii, prieteni. Pentru că, dacă voi nu sunteți bine și nu sunteți capabili să oferiți, pe termen lung se pierde totul, chiar dacă ceilalți vă iubesc. Mai bine vă concentrați pe voi și pe sănătatea voastră. Mulți oameni — și eu am făcut asta de multe ori — se pun pe locul doi: „Lasă că mă sacrific pentru familie, pentru muncă, pentru colegi”. Dar pe tine când te servești?

Actualitate.net: Concluzia este că trebuie să fii tu bine mai întâi ca să îi poți ajuta pe ceilalți.

Mohamed Petru Gurkan: Exact. Altfel te epuizezi. Ajungi la diabet de tip 2 și te întrebi cum ai ajuns acolo. Am vorbit cu peste 11.000 de clienți în România și peste 100.000 de oameni în toată cariera mea.

Povestea este similară: „Petru, eu mă lupt, eu trag...”. Înțeleg, dar cine plătește prețul? Tu îl plătești, cu timpul și cu viața ta, doar ca să arăți că ești capabil. Dar pentru tine ce ai făcut? Ai ieșit la mese de afaceri, ai mâncat mult, ai băut, ai fumat trabucuri... Dar pentru sănătatea ta ce ai făcut? Te-ai oprit 20 de minute la o saună sau la un masaj banal pentru relaxare? Nimic.

După discuțiile acestea, mulți antreprenori și manageri înțeleg și fac schimbări reale dacă își pun asta în cap. Majoritatea nici nu se gândiseră că este posibil așa ceva. Noi trezim mulți oameni aici. După 3-4 zile se relaxează și își dau seama că nu își mai protejaseră resursele de ani de zile. Încercăm să prevenim problemele mari de sănătate tocmai la acești oameni care au nevoie.

Vin și casnice, vin și tineri. În ultimii trei ani vin mulți tineri de 20-25 de ani care vor să învețe. Generația actuală este mult mai conștientă de wellbeing decât generația noastră.

Ei fac sport de mici fără să fie neapărat sportivi de performanță. La ei există un interes mult mai mare și o conștientizare crescută. Citeam o analiză recent că, în viitor, cluburile de noapte vor avea de suferit, pentru că tinerii nu mai vor să petreacă așa cum făceam noi. Ei preferă să se întâlnească la saună sau în cluburi de alergare, nu în cluburi de noapte. Asta este un lucru foarte bun pentru corpul și stilul lor de viață. Au acces la informație mult mai bine decât aveam noi.

Actualitate.net: Există și studii care arată că Generația Z a afectat industria alcoolului pentru că consumă mult mai puțin alcool decât generațiile anterioare. Spune-mi, te rog, ca un sfat de final pentru oamenii care vor să intre în antreprenoriat acum și să investească în România: ce recomandare ai pentru ei?

Mohamed Petru Gurkan: Să fiți convinși de ideea voastră voi înșivă. Nu mama, nu tata, nu rudele, nu prietenii. Tu trebuie să fii convins. Dacă ești convins de ideea ta, chiar dacă toată lumea îți spune să nu o faci, că nu va merge, fă-o! Aceasta este cheia. Atunci ideea poate să crească și să devină ceva mare. Când credeți în ceva, nu mai ascultați de nimeni. Vor fi mulți care vă vor spune că veți da faliment sau că nu vă pricepeți. Dacă tu ești convins, mergi până la capăt! Chiar dacă dai faliment sau nu reușești, câștigi o lecție pe care nu o poți cumpăra altfel.