Conacul Istrate Micescu, bijuteria arhitecturală ascunsă într-o pădure din Argeș, lăsată pradă degradării. Avea 22 de camere și 33.000 de cărți, Ceaușescu venea la vânătoare, iar Charles de Gaulle a înnoptat în el

Ascuns între copaci, la câțiva kilometri de Pitești, un conac uriaș pare desprins dintr-o altă epocă. Acoperișul roșu, turnul, arcadele și terasele încă lasă să se întrevadă eleganța reședinței de odinioară, însă pe zidurile albe au apărut graffiti, tencuiala s-a degradat, iar în jurul clădirii se văd urmele anilor în care domeniul și-a pierdut strălucirea. Este Conacul Istrate Micescu, una dintre bijuteriile arhitecturale mai puțin cunoscute ale județului Argeș.

În urmă cu aproape un secol, imaginea era cu totul alta. Reședința avea 22 de camere, adăpostea biblioteca impresionantă a unuia dintre cei mai cunoscuți juriști ai României interbelice și era frecventată de personalități ale epocii. Mai târziu avea să devină vilă de protocol a regimului comunist, Nicolae Ceaușescu venea aici la vânătoare, iar în mai 1968 în conac a fost găzduit Charles de Gaulle.

Clădirea principală a fost terminată în 1928 și este construită în stil neoromânesc. Proiectul este legat de arhitectul Edmond Van Saanen-Algi, autorul mai multor clădiri importante ale epocii, documentele de arhitectură menționând proiectarea conacului de pe moșia Ciumești în perioada 1928-1935.

Istrate Micescu s-a implicat însă direct în conceperea reședinței. Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș notează că planurile au fost realizate de arhitect, dar desenele aparțineau proprietarului.

Rezultatul a fost o reședință impresionantă: 22 de camere, dispuse pe patru niveluri – demisol, parter, etaj și mansardă –, un foișor, un turn cu cinci niveluri, terasă circulară și numeroase balcoane.

La construcție au fost folosite cărămidă, beton armat și piatră de râu, iar arhitectura combina elementele reședințelor boierești cu detalii inspirate din casele tradiționale din zona subcarpatică a Munteniei. Loggia și foișorul deveniseră două dintre elementele definitorii ale clădirii.

Nici interiorul nu era mai puțin spectaculos. Decorațiile din lemn au fost realizate de sculptorul Jurcă, iar ceramistul german C. Ruffer a contribuit la amenajări. În holul principal exista un șemineu din ceramică venețiană și fier forjat, iar spre etaj urca o scară din mozaic cu balustradă sculptată în lemn.

Una dintre marile pasiuni ale lui Istrate Micescu era cartea. Sursele locale vorbesc despre o bibliotecă de peste 33.000 de volume, una dintre cele mai importante biblioteci private din România acelor vremuri. Biblioteca și salonul turcesc se numărau printre încăperile cele mai bogat decorate ale conacului.

Colecția de la Micești fusese formată inclusiv din cărțile tatălui său, profesorul Nicolae Micescu, din volumele fratelui său și din achizițiile personale ale juristului. O parte importantă a acestei biblioteci avea să fie devastată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Conacul era numai piesa centrală a unui domeniu mult mai mare.

Ansamblul cuprindea o casă de vânătoare, o capelă, un chioșc și clădiri administrative. Totul era amenajat într-un parc mărginit de un gard de cărămidă, cu o poartă monumentală și alei din piatră de râu.

Casa de vânătoare fusese botezată de Istrate Micescu „Casa Muzelor”. A fost construită după ideile sale de meșterul local Gheorghe Ungureanu, alături de sculptorul Jurcă și tâmplarul Gașpar. Avea terase, mansardă și șeminee realizate de C. Ruffer.

Capela familiei a fost construită ulterior, între 1939 și 1943, iar la subsolul ei se aflau mormintele unor membri ai familiei Micescu, inclusiv părinții și fratele juristului.

Povestea domeniului nu poate fi separată de cea a proprietarului său.

Născut la 22 mai 1881, la Ploiești, Istrate Micescu a studiat dreptul la Paris, unde și-a obținut licența în 1903 și doctoratul în 1906. Revenit în România, a fost avocat în Baroul Argeș, apoi în Baroul Ilfov, pe care l-a condus în mai multe mandate. Din 1912 a predat drept civil și filosofia dreptului la Facultatea de Drept din București.

Cariera sa politică a fost însă una controversată. A fost deputat, senator, vicepreședinte al Camerei Deputaților, ministru al Afacerilor Străine între decembrie 1937 și februarie 1938 și ministru al Justiției între noiembrie 1939 și mai 1940. A avut poziții antisemite și de extremă dreaptă și s-a numărat printre autorii Constituției din 1938, prin care regele Carol al II-lea și-a consolidat regimul autoritar.

Înainte ca istoria să-i schimbe radical destinul, domeniul din Argeș devenise și un loc de întâlnire pentru personalități importante ale vremii. Institutul Cultural Român menționează printre invitații lui Micescu nume precum Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Dinu Brătianu și Pamfil Șeicaru.

După instaurarea regimului comunist, viața lui Istrate Micescu s-a schimbat dramatic.

În 1945 a fost îndepărtat din Barou, iar în 1947 a fost arestat pentru prima dată. La 1 iulie 1948 a primit o condamnare de 20 de ani. Dosarul a trecut ulterior prin rejudecări, iar pedeapsa a fost modificată. Micescu a ajuns în penitenciarul Aiud, unde a murit la 22 mai 1951, chiar în ziua în care împlinea 70 de ani.

Averea sa fusese confiscată.

Conacul în care se întâlniseră unele dintre personalitățile României interbelice a trecut în proprietatea statului.

În 1965, domeniul a fost restaurat și transformat în vilă de protocol. Nicolae Ceaușescu venea aici inclusiv pentru partide de vânătoare.

Izolarea conacului, aflat la distanță de drumul principal și ascuns de pădure, îl făcea potrivit pentru o astfel de destinație.

Un localnic povestea pentru „Adevărul” că, înaintea sosirii lui Ceaușescu, în zonă apăreau oameni ai Securității care verificau împrejurimile și pregăteau vizita.

Unul dintre cele mai importante episoade din istoria postbelică a domeniului s-a petrecut în mai 1968.

Președintele Franței, generalul Charles de Gaulle, se afla într-o vizită oficială în România și a ajuns și în Argeș, inclusiv la Uzina de Automobile de la Colibași, actualul Mioveni.

În timpul vizitei, de Gaulle a fost cazat pentru o noapte la Conacul Micescu. Informația apare atât în documentarea Bibliotecii Județene Argeș, cât și în relatări despre vizita liderului francez.

O poveste transmisă de localnici spune chiar că înălțimea neobișnuită a generalului francez a creat o problemă: patul pregătit pentru el ar fi trebuit modificat și prelungit înainte de sosire. Este însă o mărturie locală, nu un fapt confirmat prin documente oficiale.

După căderea regimului comunist, domeniul a avut pentru o perioadă o altă destinație.

A rămas casă de protocol administrată de RA-APPS, iar ulterior a fost retrocedat moștenitorilor familiei Micescu.

Frumusețea domeniului a atras și lumea filmului. Aici au fost realizate filmări pentru „Senatorul melcilor”, pelicula lui Mircea Daneliuc lansată în 1995.

Ultimele decenii nu au fost însă blânde cu domeniul.

Un raport privind patrimoniul tradițional construit consemna degradări ale ansamblului, iar presa locală a documentat vandalizarea clădirii principale și a anexelor.

În 2024, situația proprietății a ajuns inclusiv în documentele Direcției Județene pentru Cultură Argeș. Instituția a primit o solicitare privind exercitarea dreptului de preempțiune pentru Ansamblul Conacului Istrate Micescu, ceea ce înseamnă că monumentul fusese oferit spre vânzare. Direcția nu și-a exercitat dreptul de preempțiune din lipsă de fonduri și l-a transmis celorlalte instituții publice îndreptățite să îl exercite.

Consiliul Local Mărăcineni a adoptat, la 22 decembrie 2025, o hotărâre prin care a majorat cu 500% impozitul pentru clădirile monument istoric din Ansamblul Conacului Istrate Micescu, tocmai invocând „starea avansată de degradare”. Documentul arată explicit că imobilele sunt în proprietatea unor persoane fizice și enumeră cinci proprietari.

Presa argeșeană relata și în 2026 că proprietatea era oferită spre vânzare.

Documentele administrației locale arată că ansamblul se află în proprietatea unor persoane fizice. În decembrie 2025, Consiliul Local Mărăcineni a adoptat chiar o hotărâre privind majorarea impozitului pentru clădirile monument istoric din Ansamblul Conacului Istrate Micescu.

Astfel, la aproape un secol de la ridicarea sa, locul care a fost cândva refugiul unuia dintre cei mai cunoscuți avocați ai României, apoi vilă de protocol pentru conducerea comunistă și loc de cazare pentru Charles de Gaulle, rămâne un monument istoric cu o poveste spectaculoasă, dar cu un viitor încă incert.