Cum arăta, de fapt, Mița biciclista, cea mai cunoscută curtezată din Capitală din perioada interbelică

Mița Biciclista a rămas unul dintre cele mai pitorești personaje ale Bucureștiului de altădată. Fotografiată în ținute elegante, cu pălării spectaculoase și o apariție care atrăgea privirile, Maria Mihăescu – femeia din spatele celebrei porecle – a devenit o adevărată legendă urbană. În jurul ei s-au construit, însă, atât de multe povești încât astăzi este dificil de separat biografia documentată de miturile Bucureștiului interbelic.

Numele ei este cunoscut și astăzi mai ales datorită spectaculoasei case de pe strada Christian Tell din București. Dar cine a fost, de fapt, Mița Biciclista și cum arăta femeia despre care s-a spus că ar fi cucerit unii dintre cei mai importanți bărbați ai epocii?

Maria Mihăescu apare în fotografiile păstrate din epocă drept o femeie preocupată de modă și de propria imagine. Purta rochii elegante, blănuri, bijuterii și pălării elaborate, într-o perioadă în care vestimentația transmitea foarte clar statutul social.

Imaginea sa publică avea însă și un element mult mai neobișnuit: bicicleta.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, o femeie care se deplasa singură cu bicicleta prin centrul Bucureștiului era suficient de neobișnuită pentru a provoca priviri și comentarii. Tocmai această apariție avea să-i aducă porecla sub care a intrat în istoria orașului.

Numele său real era Maria Mihăescu. Potrivit relatărilor istorice despre Bucureștiul epocii, porecla „Mița Biciclista” i-ar fi fost dată de jurnalistul George Ranetti, cunoscut pentru ironia și verva sa publicistică.

Mița nu era doar o femeie frumoasă care ieșea din tiparele vremii. Își construise o apariție extravagantă și se afișa în locurile frecventate de lumea bună a Capitalei.

Maria Mihăescu s-a născut în 1885, la Dițești, în actualul județ Prahova. Biografia sa din tinerețe este înconjurată de numeroase relatări care, repetate de-a lungul timpului, au devenit greu de verificat în toate detaliile.

Cert este că, odată ajunsă la București, Maria Mihăescu a devenit o prezență cunoscută în cercurile mondene.

În presa și literatura dedicate Bucureștiului de altădată este descrisă frecvent drept curtezană. Faima ei avea să depășească însă această etichetă. Extravagantă și independentă pentru standardele începutului de secol XX, Mița a devenit unul dintre personajele despre care bucureștenii vorbeau.

În jurul vieții sale sentimentale au apărut numeroase povești. Printre bărbații despre care s-a spus de-a lungul timpului că ar fi admirat-o sau curtat-o apar nume extrem de importante ale epocii, inclusiv regele Ferdinand și chiar regele Manuel al II-lea al Portugaliei.

O altă poveste repetată frecvent susține că Mița ar fi fost îndrăgostită de medicul Nicolae Minovici.

Multe dintre aceste episoade apar însă în relatări ulterioare și în legendele urbane construite în jurul personajului. Din acest motiv, ele trebuie privite cu prudență și nu ca fapte istorice demonstrate în totalitate.

Astăzi, imaginea unei femei mergând pe bicicletă prin centrul Capitalei nu are nimic neobișnuit. În epoca Miței Mihăescu, lucrurile stăteau cu totul altfel.

Bicicleta devenise, la sfârșitul secolului al XIX-lea, și un simbol al emancipării feminine în Europa și Statele Unite. Le permitea femeilor o libertate de deplasare pe care nu o avuseseră înainte și influențase inclusiv moda feminină.

În Bucureștiul acelor ani, apariția unei femei elegante pedalând pe Calea Victoriei putea deveni rapid un eveniment monden.

Iar Mița știa să atragă atenția.

Imaginea ei era asociată cu luxul și cu obiceiuri considerate extravagante. Relatările despre ea vorbesc despre trăsuri, automobile, restaurante scumpe și vacanțe în străinătate.

I se atribuie inclusiv obiceiul de a face baie în mare purtând costume de baie îndrăznețe pentru standardele vremii.

Poate cea mai concretă urmă rămasă după Maria Mihăescu este imobilul cunoscut astăzi drept Casa Mița Biciclista, aflat pe strada Christian Tell nr. 11, în apropierea Pieței Amzei.

Clădirea, ridicată la începutul secolului XX, este una dintre casele spectaculoase ale zonei și a devenit în ultimii ani din nou foarte cunoscută după restaurare.

Fațada bogat ornamentată, balcoanele, feroneria și decorațiunile sale au contribuit la asocierea definitivă a clădirii cu imaginea extravagantă a celei care a locuit acolo.

Există însă și aici o diferență importantă între legenda populară și documentele istorice.

Povestea potrivit căreia Mița ar fi primit pur și simplu luxoasa casă în dar de la un admirator este prezentată adesea ca fapt, însă istoria proprietății este mai complicată. Cercetările realizate în jurul restaurării clădirii au arătat că imobilul a avut o succesiune de proprietari și că biografia casei nu coincide întotdeauna cu variantele romantice transmise despre Mița.

Viața Mariei Mihăescu nu a rămas pentru totdeauna la nivelul de opulență asociat anilor săi de glorie.

După schimbările sociale și politice majore prin care a trecut România, lumea în care Mița devenise celebră a dispărut treptat.

S-a căsătorit cu generalul Alexandru Dumitrescu, iar ultimii ani ai vieții sale au fost foarte diferiți de perioada în care aparițiile sale făceau senzație în București.

Relatările despre bătrânețea ei vorbesc despre dificultăți financiare și despre faptul că ajunsese să închirieze o parte din camerele casei pentru a se putea întreține.

Maria Mihăescu a murit în 1968.

Bucureștiul pe care îl cunoscuse ea se schimbase între timp radical. Dispăruseră lumea mondenă de la începutul secolului, aristocrația și o mare parte dintre locurile în care își construise notorietatea.

Casa de pe Christian Tell a rămas însă în picioare.

Iar porecla născută dintr-o imagine care, la vremea respectivă, părea scandaloasă – o femeie elegantă pedalând prin București – a supraviețuit numelui său real. La mai bine de un secol de la aparițiile sale pe străzile Capitalei, mult mai mulți oameni o cunosc drept Mița Biciclista decât drept Maria Mihăescu.

La mai bine de un secol după ce Maria Mihăescu făcea senzație pe străzile Bucureștiului, numele „Mița Biciclista” a ajuns din nou în centrul atenției, de această dată în urma unui scandal care a pornit de la... o merdenea.

În august 2026, Edmond Niculușcă, cofondator al proiectului La Mița Biciclista, dezvoltat în casa istorică din apropierea Pieței Amzei, a provocat un val uriaș de reacții după publicarea unui videoclip filmat în fața Patiseriei Amzei, cunoscută de bucureșteni pentru merdenelele vândute de „Nea Mihai”.

În videoclip, Niculușcă a ironizat tipul de client convins că „cea mai bună patiserie din lume” este cea de la colțul blocului și a făcut referire la oamenii care ar fi consumat toată viața „margarină și spărtură de brânză”. În contrapondere erau prezentate produsele cu unt de la La Mița Biciclista.

Mesajul a fost interpretat de numeroși utilizatori ai rețelelor sociale drept elitist și jignitor la adresa clienților unei patiserii populare. Reacția a depășit rapid spațiul online: oamenii au început să meargă în număr mare la Patiseria Amzei, unde s-au format cozi pentru merdenele, iar pe Facebook a fost creat inclusiv un eveniment prin care bucureștenii erau invitați să cumpere o merdenea de la Nea Mihai și să o mănânce în fața localului La Mița Biciclista.

Controversa s-a transformat în ceea ce internetul a numit ironic „Marea Răscoală a Margarinei”. Discuția despre unt și margarină s-a extins rapid într-o dezbatere despre snobism, diferențe sociale, tradițiile gastronomice ale Bucureștiului și felul în care un brand comunică despre consumatorii altui local.

Edmond Niculușcă și-a cerut ulterior scuze, recunoscând că mesajul a rănit oameni și amintiri și că a greșit punând gastronomia franceză în opoziție cu o tradiție locală din Piața Amzei.

Până și Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” a intrat, în registru ironic, în controversă, pentru a atrage atenția asupra formei corecte în limba română: „croasant”, nu „croissant”.

Astfel, casa care păstrează numele uneia dintre cele mai extravagante femei ale Bucureștiului de altădată a devenit, în vara lui 2026, centrul uneia dintre cele mai neașteptate controverse virale ale Capitalei.