Top 3 cele mai mari mine subterane de sare din lume

Exploatarea sării a dus la crearea unora dintre cele mai mari caverne artificiale de pe Pământ. Acest raport prezintă cele mai mari trei mine de sare subterane din lume, oferind detalii despre locație, dimensiuni, istorie, proprietate, caracteristici remarcabile și utilizarea sării. Aceste mine nu doar produc cantități uriașe de sare pentru dezghețare, uz industrial și culinar, dar reprezintă și repere impresionante de inginerie și istorie minieră.

Mina Goderich (cunoscută și sub numele de Mina de Sare Sifto) se află în orașul Goderich, Ontario, pe țărmul estic al Lacului Huron. Este cea mai mare mină de sare subterană din lume, ajungând la o adâncime de aproximativ 550 m sub lac și întinzându-se pe o suprafață de circa 7 km² sub Lacul Huron – o adâncime comparabilă cu înălțimea turnului CN din Toronto.

Dimensiuni și adâncime: Mina are peste 160 km de drumuri și tuneluri subterane, formând un adevărat „oraș subteran”. Echipamente uriașe, de 40 de tone, sunt asamblate și menținute în ateliere subterane permanente săpate în sare. Aici lucrează între 400 și 600 de mineri.

Descoperire și operațiuni: Depozitul de sare a fost descoperit accidental în 1866 de un prospector care căuta petrol. Exploatarea comercială a început mai târziu, iar mina actuală funcționează din 1959. A fost dezvoltată de compania canadiană Sifto și preluată în 1990 de Compass Minerals (SUA). Se estimează că au fost extrase aproximativ 150 de milioane de tone de sare, iar rezervele actuale ar permite exploatarea timp de încă un secol.

Semnificație istorică: Descoperirea accidentală este o poveste celebră în istoria mineritului. La un moment dat, mina avea un sistem electric subteran de transport pentru lucrători. A rezistat unor provocări, cum ar fi prăbușirea unui puț în 2017 după o tornadă.

Producție și utilizare: Produce anual aproximativ 7,25 milioane de tone de sare, în principal halit pentru dezghețarea drumurilor. O parte este procesată pentru uz casnic și industrial, inclusiv pentru fabricarea plasticului, detergenților și dezinfectanților.

Situată în regiunea Salt Range din Punjab, Pakistan, mina Khewra este a doua cea mai mare mină de sare subterană din lume și cea mai mare din Asia de Sud. Se întinde pe o adâncime de 240 m și conține un sistem extins de galerii pe 19 niveluri (11 sub pământ), cu aproximativ 40 km de tuneluri.

Dimensiuni și structură: Camerele sunt sprijinite de piloni de sare, lăsați intenționat pentru stabilitate. Temperatura este constantă, între 18–20 °C, iar umiditatea este scăzută, creând un mediu terapeutic pentru afecțiuni respiratorii. Rezervele de sare sunt uriașe, doar o mică parte fiind exploatată până acum.

Descoperire: Potrivit legendei, a fost descoperită în 326 î.Hr. de trupele lui Alexandru cel Mare. Exploatarea sistematică a început în 1872, sub conducere britanică. Din 1947, este gestionată de Compania de Dezvoltare Minerală din Pakistan (PMDC).

Semnificație istorică și atracții: Minele conțin sculpturi și clădiri din sare – o moschee, o replică a Marelui Zid Chinezesc, modele iluminate din sare. Există și un mic sanatoriu pentru pacienți cu afecțiuni respiratorii.

Producție: Produce aproximativ 350.000 de tone pe an. Sarea roz himalayană este renumită pentru puritatea sa (98–99% NaCl) și este exportată pentru uz culinar, decorativ și industrial.

Situată în orașul Slănic, județul Prahova, România, mina este cea mai mare mină de sare din Europa după volumul galeriilor excavate. Atinge o adâncime de aproximativ 208 m și are 14 camere subterane monumentale, fiecare având o înălțime de până la 54 m și o lățime de 32 m.

Dimensiuni și structură: Camerele au profil trapezoidal, cu pereți înclinați spre tavan, formând săli uriașe cu microclimat stabil (~12 °C, aer curat și uscat). În interior s-au organizat evenimente sportive și expoziții de artă.

Istoric: Exploatarea sării la Slănic a început în 1688, iar mina Unirea (actuala zonă turistică) a fost săpată între 1938–1970. A fost închisă pentru exploatare în 1970 din motive de siguranță structurală. Mina este deținută de Salrom, compania națională a sării.

Stare actuală: Astăzi, Slănic este un obiectiv turistic și centru de tratament. Se organizează tururi zilnice, iar unele camere sunt folosite pentru speleoterapie, în special pentru afecțiuni respiratorii.

Semnificație și atracții: Adăpostește sculpturi din sare – busturi ale regelui Decebal și împăratului Traian, reliefuri ale poetului Mihai Eminescu, statuia lui Mihai Viteazul, dar și un muzeu mic și terenuri sportive. Mina este un simbol al patrimoniului cultural și al reconversiei industriale.

Producție: În perioada 1943–1970, au fost extrase milioane de metri cubi de sare. Astăzi, nu se mai exploatează sare în mina propriu-zisă, doar în regiuni apropiate prin dizolvarea sării cu apă (exploatare prin soluție). Mina este acum un centru de turism și sănătate.