Poveste incredibilă: O mamă și-a găsit fiica răpită după 44 de ani

După mai bine de patru decenii de durere, căutări disperate și întrebări fără răspuns, o mamă din Coreea de Sud și-a regăsit fiica răpită în copilărie și trimisă ilegal spre adopție în Statele Unite.

În primăvara anului 1975, Han Tae-soon, pe atunci mamă a unei fetițe de șase ani pe nume Kyung-ha, locuia cu familia sa în capitala sud-coreeană, Seul. Într-o zi aparent obișnuită, Han a plecat la piață, întrebând-o pe fiica ei dacă vrea să o însoțească. Răspunsul micuței a fost că preferă să se joace cu prietenii. A fost ultima imagine pe care mama și-o amintește despre copilul său.

Când s-a întors acasă, Kyung-ha dispăruse. Nicio urmă, niciun indiciu. Avea doar 6 ani.

Dispariția fetei a declanșat o căutare istovitoare care avea să dureze aproape o jumătate de secol. Han și soțul ei au apelat la poliție, au bătut la ușile orfelinatelor, au distribuit afișe și au făcut apeluri publice prin emisiuni TV. Femeia spune că a mers atât de mult pe jos în acei ani, încât i-au căzut toate unghiile de la picioare.

În 1990, după o apariție la televizor, Han a întâlnit o tânără despre care a crezut, pentru scurt timp, că este fiica ei. A primit-o în casă, dar, în cele din urmă, fata a mărturisit că nu era cine pretindea.

Soluția a venit abia în 2019, când Han a decis să se înscrie într-un program de informare ADN care ajută la reunirea familiilor coreene despărțite prin adopții internaționale. Rezultatul: un rezultat pozitiv cu o femeie din California pe nume Laurie Bender – numele american primit de fiica ei pierdută, Kyung-ha.

Laurie, astăzi asistentă medicală, a fost șocată să afle adevărul despre originile sale. A zburat în Coreea de Sud pentru a o întâlni pe mama biologică, într-un moment emoționant pe aeroportul din Seul. Han, care lucrase ca coafeză peste 30 de ani, a știut imediat că e fiica ei: „I-am trecut mâna prin păr. Așa simt eu. De data asta, nu m-am înșelat.”

Cele două au reconstituit împreună ceea ce s-a întâmplat în acea zi fatidică din 1975. Kyung-ha a fost abordată în fața casei de o femeie necunoscută care i-a spus că mama ei nu o mai dorește.

Fata a fost dusă la gară, apoi abandonată la capătul unei călătorii cu trenul.

Preluată de poliție, a fost internată într-un orfelinat și, curând după aceea, trimisă ilegal în SUA pentru adopție. Actele susțineau că era o orfană abandonată, fără părinți cunoscuți – o minciună, potrivit mamei și investigațiilor recente.

Povestea lui Han și Kyung-ha nu este singulară. Între anii 1950 și 2000, între 170.000 și 200.000 de copii sud-coreeni au fost adoptați peste hotare, în special în Statele Unite și Europa de Vest. Multe dintre aceste adopții s-au desfășurat în condiții neclare sau ilegale: copii răpiți, documente falsificate, părinți induși în eroare sau lipsiți de drepturi.

Un raport oficial al Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere din Coreea de Sud publicat recent a recunoscut implicarea directă și lipsa de control a statului asupra agențiilor private care „exportau” copii. S-a vorbit despre o adevărată „industrie a adopției” și despre transportul în masă al copiilor, în condiții inumane.

La vârsta de 71 de ani, Han Tae-soon a intentat proces împotriva statului sud-coreean, cerând recunoașterea responsabilității guvernului pentru pierderea fiicei sale și trauma care i-a marcat viața, scrie BBC.

Este primul proces de acest fel inițiat de un părinte biologic. Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că „își exprimă regretul profund” și va lua „măsuri corespunzătoare” în funcție de verdict.

Deși mama și fiica s-au regăsit, conexiunea lor este fragilă. Trăiesc pe continente diferite, vorbesc limbi diferite, iar distanța culturală și anii pierduți le fac dificilă reconectarea. Comunicarea se face prin mesaje rare, iar Han învață zilnic engleză, scriind fraze într-un caiet. Cu toate acestea, spune cu amărăciune:

„Știu unde este fiica mea, dar parcă tot n-am găsit-o cu adevărat. Niciun ban nu poate repara viața pe care am pierdut-o.”