Financial Times: „Cheia pentru ca Europa să-i facă față lui Trump este să nu joace rolul victimei
În 1981, sociologii Betty Grayson și Morris Stein au efectuat un studiu devenit celebru cu privire la modul în care atacatorii își aleg țintele. Aceștia au montat o cameră video pe un trotuar aglomerat din New York și au filmat oamenii care treceau pe acolo. Ulterior, caseta a fost arătată deținuților dintr-o închisoare de pe coasta de est, care fuseseră încarcerați pentru infracțiuni violente (cum ar fi jaf armat, viol și crimă) împotriva unor persoane necunoscute lor. Deținuții au fost instruiți să evalueze pietonii pe o scară de la 1 la 10, de la „o înșelătorie foarte ușoară” la „ar evita-o, este o situație prea gravă”.
Rezultatele au fost uimitoare
Fiecare deținut a ales exact aceeași persoană, care, în opinia lor, reprezenta o țintă promițătoare. Alegerile nu s-au bazat exclusiv pe sex, rasă sau vârstă, așa cum v-ați putea aștepta. Femeile în vârstă și profesorii distrați nu au fost aleși automat. Au existat și alte criterii care au influențat deciziile. Infractorii citeau semnalele non-verbale ale pietonilor - cum mergeau, cum își mișcau mâinile și capul, câtă încredere în sine emană - și le foloseau în alegerile lor. Ei îi vizau pe cei care, în opinia lor, se comportau ca niște victime.
Cum poate scăpa Europa de furia lui Trump
Mi-am amintit de acest studiu atunci când m-am gândit la dilemele strategice ale Europei în ceea ce privește noua administrație americană. Primele acțiuni ale echipei Trump indică faptul că președintele ales a decis să își demonstreze puterea nu prin confruntarea cu adversarii Americii, ci prin supunerea aliaților Washingtonului. Pretențiile lui Donald Trump cu privire la Groenlanda și Canada, precum și tweet-urile lui Elon Musk, care solicită schimbarea regimului în Regatul Unit, sunt cele mai clare indicii ale acestei manevre. Trump speră în mod evident că, prin amenințarea grosolană a aliaților săi, îi va forța pe alții să îi urmeze dorințele.
Statele membre ale UE au toate motivele să se îngrijoreze că abordarea Washingtonului față de ele va fi ecoul recentei declarații a fostului premier rus Dmitri Medvedev potrivit căreia „este necesar să ajutăm orice proces distructiv în Europa”.
Sondajul de opinie global realizat la sfârșitul anului 2024 de către Consiliul European pentru Relații Externe sugerează că, atunci când Trump se va întoarce la Casa Albă, „o mare parte a lumii îl va întâmpina”. În timp ce europenii și sud-coreenii îl văd ca pe un scandalagiu obraznic, majoritatea cred că este bun pentru Statele Unite, bun pentru țara lor și bun pentru pacea mondială.
Această aprobare pentru Trump poate fi doar un efect al entuziasmului natural pentru un învingător. Și atitudinile s-ar putea schimba rapid odată ce amenințările sale cu tarifele se vor adeveri sau dacă nu va reuși să oprească conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu.
De fapt, totuși, aici se întâmplă ceva mai interesant. Lipsa deschisă de respect a lui Trump față de normele internaționale este considerată de mulți din lumea non-occidentală ca fiind preferabilă ipocriziei insuportabile a administrației liberale anterioare. Sub aripa lui Trump, S.U.A. vor deveni în sfârșit o mare putere normală - imperială, dar nu cruciadă. Statele Unite nu vor mai pretinde că sunt mai bune decât toate celelalte țări, ci vor acționa plecând de la premisa că sunt mai puternice decât ele.
Cu toate acestea, sondajul ECFR relevă alte tendințe care oferă oportunități pentru Europa. Lumea non-occidentală l-ar putea saluta pe Trump, dar mulți dintre aceștia văd în China, mai degrabă decât în SUA, următorul hegemon al lumii.
În 2016, un element-cheie al strategiei globale a lui Trump a fost divizarea Chinei și a Rusiei. Acest lucru nu mai pare realist. Sondajele ECFR arată că, în ultimul an, societatea rusă și cea chineză, precum și liderii din cele două țări, se consideră acum aliați. În același timp, doar unul din cinci europeni consideră SUA drept un aliat. În timp ce America este pregătită să își arunce proprii aliați sub autobuz, Moscova și Beijingul au redescoperit beneficiile parteneriatului.
Dar, deși Trump pare să fi eliminat Europa, mulți din afara Occidentului continuă să o considere formidabil de puternică. Ceea ce este primordial pentru Europa în acest mediu ostil este să nu se comporte niciodată ca o victimă. Statele europene nu ar trebui să se grăbească să încerce să îl mulțumească pe noul președinte sau să i se opună. Acestea ar trebui să nu se grăbească atunci când decid ce să facă cu giganții tehnologici americani sau cum să răspundă la amenințarea tarifelor. Ar trebui să se implice activ alături de Turcia și de alte puteri non-occidentale atunci când discută despre garanțiile de securitate pentru Ucraina. Confruntată cu presiunile lui Trump, Europa ar trebui să creeze confuzie mai degrabă decât să se opună. Iar cel mai derutant lucru pentru Trump vor fi liderii europeni care se concentrează pe propriile societăți și nu pe noua administrație americană.
Indiferent de strategia europeană existentă, ar trebui să fie vizibil că, în mod paradoxal, 20 ianuarie nu este doar începutul celei de-a doua președinții a lui Trump, ci și vârful influenței sale globale.
