Chinurile prin care trec asiaticii care lucrează în România. Supraviețuiesc în condiții îngrozitoare și suferă de foamete: „Un băiat din Sri Lanka s-a sinucis după ce nu și-a primit salariul timp de trei luni”

Muncitorii străini, în special cei din Asia, care ajung în România pentru a-și câștiga traiul, se confruntă cu o realitate sumbră și adesea brutală. Deși legislația românească garantează drepturi egale pentru toți angajații, mulți dintre aceștia trăiesc adevărate coșmaruri. În special muncitorii din Nepal, Sri Lanka, Pakistan și alte țări asiatice sunt adesea atrași de promisiuni false și ajung într-un mediu de muncă inuman, lipsit de protecție și respect.

Muncitorii asiatici care ajung în România trăiesc o realitate dramatică, marcată de exploatare, abuzuri și lipsa unui sprijin adecvat din partea autorităților române. România trebuie să își regăsească responsabilitatea față de acești muncitori vulnerabili, iar autoritățile trebuie să intervină pentru a asigura respectarea drepturilor acestora și pentru a preveni continuarea abuzurilor la care sunt supuși, susțin angajații asiatici.

Mulți dintre acești muncitori sunt nevoiți să muncească ore interminabile, adesea de 12-13 ore pe zi, fără a primi salariile promise.

„Am lucrat șapte zile pe săptămână, câte 10-12 ore pe zi, și am primit un salariu de 3000 de lei. Nu este corect nici pentru noi, nici pentru România”, povestește un tânăr din Sri Lanka, intervievat pentru studiul realizat de Coșciug.

Mai grav este că, în multe cazuri, muncitorii sunt forțați să lucreze în condiții extrem de dificile, fără a fi plătiți corespunzător pentru orele suplimentare.

„Muncim 12-14 ore pe zi, dar nu suntem plătiți pentru orele suplimentare. Dacă nu livrăm la timp, nu primim niciun ban”, explică cercetătorii, subliniind că această practică este des întâlnită în industriile de livrare și restaurante.

În ciuda faptului că legislația românească garantează drepturi egale pentru toți angajații, lucrătorii străini nu beneficiază de protecția necesară, iar autoritățile nu par să se implice suficient pentru a le apăra drepturile. De multe ori, muncitorii asiatici nu știu cum să-și apere drepturile, iar lipsa unui sprijin real din partea autorităților române agravează și mai mult situația.

„Angajatorii îi pun pe muncitori într-o poziție de dependență economică, subminându-le orice posibilitate de a protesta sau de a căuta ajutor”

Muncitorii asiatici nu doar că sunt exploatați economic, dar se confruntă și cu abuzuri emoționale și fizice.

„Un băiat din Sri Lanka s-a sinucis după ce nu și-a primit salariul timp de trei luni”, mărturisește un alt migrant.

Anatolie Coșciug, coordonatorul Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației, declară că în urma realizării studiului „Bridging Communities: An Exploratory Study on Labor Immigration in Romania” s-au constatat dificultățile cu care se confruntă acești muncitori, multe dintre ele datorându-se barierelor lingvistice și lipsei unui sprijin adecvat din partea autorităților române.

Pe lângă exploatarea în muncă, muncitorii asiatici din România se confruntă și cu condiții de trai extrem de dificile. Mulți dintre aceștia sunt obligați să locuiască în apartamente supraaglomerate, alături alte zeci de persoane.

„Într-un apartament din Cluj, trăim 23 de persoane. Plătesc 1200 de lei pe săptămână pentru cazare și ajung să cheltuiesc 4.800 de lei pe lună pentru un spațiu mic, fără intimitate”, povestește unul dintre muncitori.

Mai grav este faptul că mulți dintre acești muncitori trăiesc în foamete și malnutriție, din cauza salariilor extrem de mici și a lipsei accesului la alimente.

„Lucrăm 12-13 ore pe zi și, dacă suntem norocoși, angajatorul ne dă mâncare. Altfel, nu avem ce mânca”, adaugă un alt migrant.

Rasismul reprezintă o altă formă de abuz cu care se confruntă acești muncitori. Mulți dintre ei sunt discriminați nu doar de angajatori, ci și de colegii de muncă

„Dacă încerci să îți ceri drepturile, ți se spune să te întorci în țara ta. Nu ai voie să te plângi, altfel te vor da afară”, spune un migrant din Bangladesh, explicând teama care îi paralizează pe mulți dintre colegii săi.