Cum și-a spălat Ion Iliescu păcatele față de România înainte să moară

Ion Iliescu a transmis, cu puțin timp înainte de moarte, un mesaj public adresat noului președinte al României. Deși redactat în ton protocolar, textul a fost interpretat ca o delimitare clară față de direcția suveranistă reprezentată de Călin Georgescu.

După anularea alegerilor din noiembrie, Ion Iliescu a transmis un mesaj oficial adresat lui Nicușor Dan, câștigătorul scrutinului repetat din mai. Textul, deși formal, conține un semnal clar că fostul președinte nu susține linia politică reprezentată de Călin Georgescu.

Alegerile prezidențiale din noiembrie au fost invalidate, iar scrutinul s-a reluat în mai anul următor, când Nicușor Dan a ieșit învingător în turul doi. În acest context delicat, Ion Iliescu a transmis pe 19 mai un mesaj oficial adresat noului președinte.

Deși textul respectă formulele protocolare obișnuite, el poartă o încărcătură politică puternică. Iliescu a evitat orice referire la contracandidatul principal din noiembrie, Călin Georgescu, ale cărui poziții suveraniste au polarizat opinia publică, însă, cu toate astea, fostul președinte a susținut că „victoria dumneavoastră exprimă o aspirație profundă a cetățenilor pentru o conducere responsabilă, onestă și orientată spre viitor”, a scris pe blog Ion Iliescu.

În mesaj, Iliescu felicită alegerea poporului român și îl încurajează pe Nicușor Dan să continue pe o cale responsabilă, echilibrată, și orientată spre viitor. Termenii folosiți – „respect pentru valorile democratice”, „cooperare între forțele politice democratice”, „consolidarea instituțiilor democratice” și „parcurs european” – indică o clară poziționare.

Acest limbaj este diametral opus discursului promovat de Călin Georgescu, care milita pentru o repliere naționalistă și o schimbare radicală a vectorului politic al țării.

Prin urmare, fără să-l nominalizeze, Ion Iliescu a transmis un mesaj limpede: România nu trebuie să meargă pe calea suveranistă promovată de Georgescu. Fostul lider a ales să sprijine o direcție politică care pune accent pe dialog, stabilitate și integrarea europeană.

Această atitudine surprinde, având în vedere că Iliescu însuși a condus o Românie în tranziție dificilă, marcată de conflicte și momente de criză.

Mesajul lui Iliescu din mai 2025 este o indicație politică adresată atât noului președinte, cât și întregii clase politice, dar și oamenilor, un apel pentru unitate și responsabilitate în fața provocărilor economice, sociale și geopolitice.

În același timp, textul marchează o distanțare față de forțele politice care încearcă să impună o agendă radicală, ruptă de valorile democratice și angajamentele europene ale României.

„Stimate Domnule Președinte,

Vă adresez cele mai sincere felicitări pentru încrederea pe care poporul român v-a acordat-o prin alegerea dumneavoastră în cea mai înaltă funcție a statului. Victoria dumneavoastră exprimă o aspirație profundă a cetățenilor pentru o conducere responsabilă, onestă și orientată spre viitor.

Experiența acumulată în domeniul administrației și implicarea constantă în viața publică sunt temeiuri pentru a spera într-un mandat prezidențial marcat de echilibru, respect pentru valorile democratice și grijă față de bunăstarea tuturor românilor.

România traversează o perioadă complexă, cu provocări economice, sociale și geopolitice deosebite. Tocmai de aceea, este esențial ca toate forțele politice democratice să conlucreze, să lase deoparte spiritul conflictual și să sprijine instituția prezidențială în efortul de a asigura stabilitate, continuitate și direcție clară pentru țară.

România are nevoie de coerență, dialog și angajament ferm în consolidarea instituțiilor democratice și a parcursului său european. Sunt convins că veți exercita această responsabilitate cu demnitate și cu simțul datoriei față de națiune.

Vă doresc mult succes în îndeplinirea misiunii pe care v-ați asumat-o și puterea de a rămâne fidel idealurilor de echitate socială și progres.”, a scris Ion Iliescu pe blogul personal. Scrisoarea către Nicușor Dan fiind și ultima declarație publică.

În ultimul interviu dat publicității, Ion Iliescu spunea că „patriotismul nu înseamnă să circuli înfășurat într-un drapel pe străzi, sau să inventezi cântece populare și patriotice pentru un așa-zis erou care va salva România de ea însăși.

Patriotismul nu e lozincă, nu e retorică, ci competență. Patriotismul bun, corect, e cel în care profesioniștii sunt lăsați să își facă treaba, la momentul potrivit și la locul potrivit. Patriotismul e așadar o atitudine foarte tehnocrată în fața viitorului, pe care îl construiești lăsând talentele să se pronunțe.

Repet, patriotismul înseamnă competență și șanse egale. Nu e suficient să îți iubești țara, trebuie să te și pricepi la a o iubi: adică a o servi. Dar la noi patriotismul e confundat cu atitudini patriotarde, e o modă care se activează o dată la patru sau la cinci ani în mintea celor care, frustrați că România nu e cum și unde și-ar fi închipuit, transformă resentimentul în voință politică. E și greșit, e și toxic să numești patriotism disperarea fanatică de a vota eroi mesianici care să facă din România o insulă, nu un partener european și proatlantic. 

Patriotismul nu implică români care să defileze prin corporații în ie și ițari, nici geografii mistice, dacopatie sau suveranitatea vlahilor. România a mai confruntat asemenea derapaje pe timpul lui Vadim, dar partidele au avut o maturitate de a depăși retorica asta pătimașă și populistă. Ceea ce m-aș bucura să revăd și acum.

Un patriot e cel care se raportează la istorie cu bunele și relele ei, care respectă prezentul și viitorul doar pentru că ele depind de un trecut care nu se poate schimba.

Vom fi patrioți când vom avea instinctul istoriei și nu vom pescui din ea doar elementele confortabile sau dezirabile. Nimeni, dacă vă uitați atent la felul în care opinia publică se insinuează ca un arbitru de conștiință, dar nimeni nu rămâne netăvălit din istoria noastră.

Toți eroii, orice ar însemna asta, mai devreme sau mai târziu, sunt puși la colț, toți călăii sunt lăudați, mai tare sau mai încet. Or asta nu este normal.

Pe de altă parte, vedeți inclusiv atitudinea față de Revoluție. Ne iubim libertatea, dar ne demonizăm Revoluția. Ne bucurăm că am scăpat de comunism, dar îi blestemăm pe cei care ne-au eliberat de anii negrii ai ceaușismului mai mult decât pe Ceaușescu și acoliții lui.

Patriotismul nu e resentimentarism, nici dragoste contrafăcută pentru figuri politice de care ne delimităm când ni se pare că ceva mai progresist apare la orizont. Suntem o societate destul de inconsistentă și în iubire, și în ură, și asta ne face patrioți de ocazie.”, a spus Ion Iliescu pentru Ionuț Vulpescu.

Ion Iliescu este acuzat, în principal, pentru rolul său în evenimentele dramatice care au urmat Revoluției din decembrie 1989, dar și pentru modul în care a gestionat crizele politice din anii ’90. Acuzațiile cele mai frecvente și controversate sunt:

Crima împotriva umanității în legătură cu Revoluția din 1989 – Este acuzat că a avut responsabilitate pentru reprimarea violentă a protestelor și a demonstranților din timpul Revoluției, care s-au soldat cu sute de morți și răniți. Dosarele au încercat să stabilească dacă intervenția forțelor de ordine, pe care Iliescu le controla, a fost coordonată și dacă au existat execuții extrajudiciare.

Implicarea în Mineriade – În anii 1990, în special în iunie 1990, minerii au fost aduși în București pentru a înăbuși protestele anti-guvernamentale. Iliescu este acuzat că a ordonat sau cel puțin a tolerat aceste intervenții violente care au dus la abuzuri, agresiuni și încălcări grave ale drepturilor omului.

Abuz în serviciu și încălcarea drepturilor cetățenilor – În diverse dosare, se reproșează faptul că a folosit instituțiile statului pentru a-și menține puterea și a suprima opoziția politică, afectând astfel democrația și statul de drept.

Manipularea și controlul asupra justiției și mass-media – În anii ’90, sub conducerea sa, au fost acuzații privind controlul asupra instituțiilor-cheie, astfel încât să-și mențină poziția și să elimine criticii politici.

Este important de menționat că, în multe dintre aceste cazuri, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare și judecat, însă a beneficiat de achitări sau clasări de dosare, în unele situații din cauza lipsei de probe sau a prescrierii faptelor. Controversele legate de responsabilitatea sa rămân însă vii în discursul public și în memoria colectivă a României.