Ce se întâmplă când berea este fermentată în spațiu: Impactul microgravitației asupra procesului de fabricare a berii
Cercetătorii de la Universitatea din Florida au făcut recent un pas semnificativ în explorarea modului în care condițiile de microgravitație, similare celor din spațiu, influențează procesul de fabricare a berii. Într-un studiu detaliat, aceștia au investigat comportamentul drojdiei și compoziția compușilor volatili atunci când fermentarea berii are loc într-un mediu fără gravitație, comparativ cu condițiile terestre obișnuite.
Fabricarea berii este un proces complex care implică mai multe etape, dintre care fermentarea este esențială. Totul începe cu malțul de orz, care este măcinat și amestecat cu apă fierbinte pentru a se obține o zeamă dulce numită must. Mustul este apoi fiert împreună cu hamei, care adaugă aromă și amărăciune, și este răcit înainte de a fi transferat în tancurile de fermentare.
În această etapă, drojdia, în mod obișnuit Saccharomyces pastorianus în cazul berii lager, este adăugată la must pentru a începe fermentarea. Drojdia consumă zaharurile din must și le transformă în alcool și dioxid de carbon, producând în același timp diverse arome și compuși volatili care contribuie la caracterul final al berii. Gravitația joacă un rol important în acest proces, ajutând la depunerea drojdiei la fundul tancului după ce fermentarea este completă.
Fermentarea în microgravitație
Studiul condus de echipa din Florida, publicat pe mdpi.com, a arătat că, atunci când fermentarea are loc în condiții de microgravitație, comportamentul drojdiei se modifică semnificativ.
În primul rând, drojdia a consumat zaharurile din must cu aproximativ 33% mai rapid decât în condiții de gravitație normală.
Acest lucru înseamnă că fermentarea atinge punctul de mijloc—momentul în care jumătate din zaharurile inițiale sunt transformate în alcool—într-un timp mai scurt.
De asemenea drojdia a rămas suspendată în lichid pe o durată mai lungă în microgravitație, în loc să se depună la fundul tancului așa cum se întâmplă în mod normal pe Pământ.
Acest lucru ar putea fi benefic pentru fermentare, deoarece menținerea celulelor de drojdie în suspensie le permite să aibă un acces constant la nutrienți, ceea ce poate duce la o fermentare mai eficientă și mai completă.
Un alt aspect important analizat de cercetători a fost modul în care microgravitația influențează compoziția compușilor volatili din bere. Acești compuși, cum ar fi esterii, joacă un rol esențial în determinarea aromei și gustului final al berii. În special, esterii pot adăuga note fructate, cum ar fi cele de „banană” sau „măr”, care sunt esențiale pentru anumite stiluri de bere, dar pot fi nedorite în altele.
În experimentul lor, cercetătorii au observat o reducere semnificativă a nivelului de esteri în berea fermentată în microgravitație. Aceasta a fost legată de o diminuare a activității genei ATF2, care reglează producția de esteri.
Astfel, berea fermentată în spațiu ar putea avea un profil aromatic mai curat, cu mai puține note fructate, comparativ cu berea fermentată pe Pământ.
Implicații pentru viitorul berii și al explorării spațiale
Descoperirile acestui studiu sunt deosebit de relevante în contextul planurilor de explorare spațială pe termen lung, cum ar fi misiunile către Marte sau colonizarea Lunii. În aceste scenarii, înțelegerea modului în care alimentele și băuturile, inclusiv berea, sunt afectate de microgravitație va fi esențială pentru asigurarea confortului și moralului echipajului.
