Ultimul show al lui Anthony Vaccarello la Saint Laurent? Spectacol fulminant despre lux, pericol și un Paris care dispare. Totul pe muzica celebrei Charlotte Gainsbourg
La zece ani aproape la zi de la primul său show pentru Saint Laurent, Anthony Vaccarello a prezentat la Paris una dintre cele mai personale și spectaculoase colecții ale mandatului său. Aur, negru, candelabre uriașe, Turnul Eiffel în fundal și, la final, Charlotte Gainsbourg cântând live pentru designer. Totul a avut aerul unei despărțiri, într-un moment în care industria modei vorbește tot mai insistent despre plecarea lui Vaccarello de la casa pe care o conduce creativ din 2016.
În România, Maurice Munteanu a surprins poate cel mai bine atmosfera spectacolului. Într-un comentariu publicat pe Instagram, acesta vorbește nu doar despre haine, ci despre femeia pe care Vaccarello continuă să o imagineze: una sofisticată, cultivată, liberă și familiarizată cu riscul, o apariție care, în opinia sa, aparține tot mai mult unui Paris dispărut.
Zece ani și două zile după primul show Saint Laurent
Prezentarea colecției Saint Laurent primăvară-vară 2027 a avut loc pe 29 septembrie, la Trocadéro, cu Turnul Eiffel luminat în fundal. Vogue remarcă un detaliu greu de ignorat: show-ul s-a desfășurat la exact zece ani și două zile după debutul lui Anthony Vaccarello la Saint Laurent, în 2016. Nicole Phelps și-a început cronica aproape fără echivoc: „Pare un rămas-bun la Saint Laurent” – totul arăta ca un rămas-bun, chiar dacă oficial casa nu anunțase o despărțire.
Vaccarello a făcut și ceva neobișnuit înaintea show-ului: a refuzat interviurile acordate în mod tradițional jurnaliștilor înainte de prezentare. În locul lor, potrivit Vogue și WWD, a trimis flori calla foarte închise la culoare și un mesaj în care spunea că poartă această colecție în minte de multă vreme, că este una „foarte personală” și „încărcată de emoție” și că preferă, de această dată, să nu explice prea mult.
Iar în notele oficiale ale prezentării apărea o frază și mai greu de separat de zvonurile despre plecare:
„O lumină strălucește cu atât mai puternic cu cât știm că nu o putem păstra. Uneori, ceea ce trece lasă mai multă lumină decât ceea ce rămâne.”
În esență: o lumină strălucește cu atât mai puternic atunci când știm că nu o putem păstra, iar ceea ce trece poate lăsa uneori mai multă lumină decât ceea ce rămâne. W Magazine a interpretat pasajul ca putând vorbi în egală măsură despre haine și despre cei zece ani ai lui Vaccarello la Saint Laurent.
Totul a fost aur
Colecția a avut 59 de apariții, iar aproximativ 49 dintre ele au fost construite în jurul unei singure obsesii: aurul. Cathy Horyn, în The Cut, vorbește despre 49 de ținute aurii urmate de zece apariții negre, aproape funerare.
Nu a fost însă un șir de rochii aurii. Vaccarello a luat aproape tot vocabularul Saint Laurent și l-a trecut prin această culoare: trench-uri, sahariene, jachete, costume cu fustă creion, rochii de cocktail, fuste petrecute și siluete cu umeri puternici.
Materialele au fost extrem de diferite: lamé, organza, dantelă guipure, muselină, brocart, jacquard, bumbac metalizat și latex acoperit cu foiță aurie. Tocmai schimbarea texturii făcea ca aurul să apară când lichid, când vechi, când apropiat de bronz, coniac, chihlimbar sau roșu ars.
ELLE a definit show-ul drept o intrare a casei într-o nouă epocă a opulenței și a comparat dramatismul colecției cu glamourul din perioada „Dynasty”: jachete safari, mâneci supradimensionate, haine cu aer de aviator, nasturi mari și gulere sculptate, toate absorbite de aceeași lumină aurie.
Harper’s Bazaar observă că Vaccarello a făcut ceea ce face de ani de zile foarte bine: a luat câteva dintre formulele fundamentale ale lui Yves Saint Laurent – smokingul, fusta creion, rochia transparentă – și le-a modificat suficient cât să aparțină prezentului.
Aurul nu a fost ales întâmplător
Aurul are o istorie importantă în universul Yves Saint Laurent. Designerul îl considera o culoare magică, legată inclusiv de lumina copilăriei sale din Oran.
ANSA amintește una dintre ideile lui Saint Laurent despre această culoare: atunci când aurul se reflectă pe o femeie, devine „culoarea soarelui”. În 2022, Musée Yves Saint Laurent Paris i-a dedicat chiar expoziția „GOLD by Yves Saint Laurent”.
Vaccarello nu a folosit însă aurul doar ca element decorativ. Publicația internațională The Impression vede în repetiția aceleiași culori un mecanism aproape obsesiv: formele și materialele se schimbă, culoarea rămâne, iar colecția capătă astfel o unitate neobișnuită.
Este exact unul dintre lucrurile remarcate și de Maurice Munteanu: „Colecția, de o unitate extraordinară”, spune el.
Decorul recrea o bucată din istoria lui Yves Saint Laurent
Deasupra podiumului negru, lucios, au fost suspendate trei candelabre aurii monumentale. Nu erau pur și simplu o demonstrație de forță vizuală.
Scenografia făcea trimitere la Salon Impérial al fostului Hôtel InterContinental din Paris, locul în care Yves Saint Laurent își prezenta colecțiile haute couture. Vogue France spune că Vaccarello a construit astfel nu doar un podium, ci un decor cinematografic bazat pe memoria casei.
Dintr-un anumit unghi, candelabrele păreau suspendate în aer, peste podium, cu Turnul Eiffel strălucind în spatele lor. Publicația WWD descrie seara drept aproape ireal de pariziană: vreme perfectă, o lună aproape plină și un spectacol construit deliberat în jurul unei idei de glamour total.
De aici probabil și imaginea pe care Maurice Munteanu o descrie drept „un glob de aur suspendat deasupra Parisului”.
Miles Davis și un film care se numește „Ascensor pentru eșafod”
Până și muzica de dinaintea show-ului părea aleasă pentru a alimenta ideea unui final.
În timp ce invitații își ocupau locurile, se auzea coloana sonoră compusă de Miles Davis pentru filmul lui Louis Malle din 1958, „Ascenseur pour l’échafaud” – „Elevator to the Gallows”. Saint Laurent folosise inclusiv imagini din film în comunicarea de pe Instagram dinaintea show-ului.
WWD mai notează că în soundtrack au fost introduse fragmente din Sonetul 116 al lui William Shakespeare, unul dintre cele mai cunoscute texte ale sale despre iubirea care nu se schimbă odată cu timpul.
Într-un show în care aproape fiecare detaliu putea fi citit ca o despărțire, alăturarea este greu de ignorat.
Nicio geantă pe podium
Un alt amănunt neobișnuit: nu a existat nicio geantă în colecție.
Într-o industrie în care podiumul este folosit și pentru a lansa viitoarele produse comerciale ale unui brand, Vaccarello a eliminat complet una dintre cele mai profitabile categorii ale unei case de lux.
Vogue France și alte publicații au remarcat explicit absența genților. Accesoriile au fost reduse la cercei monumentali și pantofi cu tocuri foarte înalte, inclusiv tocuri construite în forma unor șerpi curbați.
A fost, cu alte cuvinte, mai puțin un catalog de produse și mai mult o declarație.
După aur a venit negrul
Spre final, aurul dispare aproape brutal.
Anja Rubik deschide secvența neagră într-un costum din catifea cu nasturi-bijuterie, după care apar rochii lungi, translucide, din tul și mătase, cu volume mari și trene.
Publicația The Impression interpretează tranziția drept întoarcerea la partea cea mai severă a vocabularului lui Vaccarello: aurul reflectă și multiplică lumina; negrul o absoarbe.
Iar dacă aurul trimitea la Saint Laurent, negrul este aproape semnătura lui Vaccarello.
Apoi s-a auzit vocea lui Charlotte Gainsbourg
În acel moment, show-ul încetează practic să mai fie doar o prezentare de modă.
În timpul finalului, publicul a auzit vocea lui Charlotte Gainsbourg. Au trecut câteva secunde până când spectatorii – și, potrivit Vogue France, chiar Vaccarello – au realizat că artista nu cânta din culise, ci se afla pe podium. Era îmbrăcată, inevitabil, într-un smoking negru.
Charlotte Gainsbourg a interpretat o piesă scrisă special pentru această seară.
„Ești atât de Yves Saint Laurent, ești atât de Anthony.”
Madame Figaro a publicat și o altă parte a cântecului: „gold, champagne and dangerous charm” – aur, șampanie și un farmec periculos.
Este probabil cea mai bună rezumare în câteva cuvinte a universului prezentat în acea seară.
La final, Vaccarello a îmbrățișat-o pe Charlotte Gainsbourg, iar sala s-a ridicat în picioare. WWD descrie o standing ovation și un designer vizibil emoționat.
De ce tocmai Charlotte Gainsbourg
Alegerea nu a fost întâmplătoare.
Relația dintre Charlotte Gainsbourg și Anthony Vaccarello datează dinainte de Saint Laurent. Vogue France spune că cei doi s-au apropiat în 2013, când actrița i-a cerut designerului o creație a mărcii sale proprii pentru ceremonia César. După numirea lui Vaccarello la Saint Laurent, în 2016, Gainsbourg a devenit una dintre muzele și ambasadoarele constante ale noii identități a casei.
Ea este, într-un fel, puntea ideală între universurile pe care Saint Laurent și Vaccarello le-au cultivat: Parisul, muzica, cinema-ul, erotismul fără ostentație și acel tip de eleganță care funcționează tocmai pentru că pare că nu încearcă prea mult.
Maurice Munteanu: „Hainele acestea presupun un univers”
Maurice Munteanu merge însă mai departe decât majoritatea cronicilor internaționale și citește colecția nu doar estetic, ci social.
El spune că Vaccarello construiește hainele pentru „o tipologie feminină care abia mai există” – o femeie „cu o întreagă lume în spate, cu libertăți asumate, cu o cultură a plăcerii și cu o anumită familiaritate cu pericolul”.
Este o observație care se întâlnește interesant cu limbajul folosit de criticii internaționali. The Impression vorbește despre tensiunea constantă din Saint Laurent-ul lui Vaccarello între senzualitate și distanță, glamour și disciplină, expunere și control.
Harper’s Bazaar descrie aceeași femeie drept puternică, provocatoare și construită la intersecția dintre vechile muze Saint Laurent și figurile contemporane din jurul lui Vaccarello.
Maurice Munteanu formulează însă problema mai radical:
„Nu e suficient să cumperi trench-ul auriu și să pui o pereche de ciorapi de mătase. Hainele acestea presupun un univers: felul în care trăiești, ce citești, ce & pe cine iubești, ce îți permiți să gândești.”
Iar fără acel univers, continuă el, chiar și „cea mai splendidă piesă” își poate pierde sensul sau poate deveni vulgară.
De fapt, aici se află probabil cheia întregii colecții. Vaccarello nu propune o listă de tendințe ușor de transferat în garderoba de masă. Propune un personaj.
„Un Paris care a dispărut”
Maurice Munteanu mai spune că designerul surprinde „însăși esența acelui Paris care a dispărut”.
Nu este o interpretare izolată.
Vogue amintește că întregul limbaj Saint Laurent s-a construit în jurul unui Paris nocturn și libertin, al sexualității și glamourului care în anii '70 și '80 erau reprezentate drept forme ale libertății franceze.
Iar colecția din 2027 adună tocmai relicvele acelui univers: smoking, sahariană, fustă creion, transparențe, bijuterii enorme, tocuri imposibile, aur, negru, șampanie și pericol.
Financial Times a văzut în show un fel de retrospectivă a celor zece ani Vaccarello: opulență controlată și, în același timp, refuzul aproape ostentativ al accesoriilor comerciale.
The Cut a fost mai critic. Cathy Horyn apreciază forța imaginii, dar consideră că formula lui Vaccarello a devenit previzibilă și pune sub semnul întrebării legătura acestor haine cu viața cotidiană.
Tocmai aici observația lui Munteanu devine interesantă: poate că hainele nici nu încearcă să aparțină vieții cotidiene.
Un ultim gest care a declanșat și mai multe speculații
După ce a salutat publicul, Vaccarello s-a îndreptat către zona VIP. WWD relatează că a scos din buzunar un obiect care părea un set de chei și i l-a dat fiului său de cinci ani, Luca, pe care l-a sărutat.
Momentul a fost imediat interpretat pe rețelele sociale drept un gest simbolic de predare a „cheilor” casei.
Numai că WWD a verificat cu echipa Saint Laurent, iar explicația PR-ului a fost alta: obiectul era un talisman norocos, nu „cheile de la Saint Laurent”.
Este un detaliu important, pentru că arată cât de puternic fusese deja instalată ideea unui ultim show: aproape fiecare gest al designerului era privit ca un mesaj ascuns.
Pleacă sau nu Anthony Vaccarello?
Deocamdată, formula corectă este: există informații și zvonuri foarte puternice despre plecarea lui, dar nicio confirmare oficială.
Puck, publicație foarte bine conectată la industria modei, a scris încă din 10 septembrie că Vaccarello urma să plece de la Saint Laurent după prezentarea de la Paris.
În paralel, în industrie a circulat și numele Chemena Kamali, actualul director de creație Chloé, drept posibil succesor, dar nici acesta nu este confirmat. Vanity Fair Italia sublinia încă înaintea show-ului că informația rămânea la nivel de zvon.
Schimbările de management din interiorul Saint Laurent au alimentat suplimentar speculațiile. În vară, Kering a creat pentru prima dată poziția de deputy CEO al casei și a numit-o pe Anouck Duranteau-Loeper, care lucrează alături de CEO-ul Cédric Charbit și de Vaccarello.
La 7 octombrie, însă, nu există un comunicat oficial Saint Laurent sau Kering care să anunțe plecarea designerului.
