Cât de verișoare sunt Mirabela Grădinaru, partenera președintelui României, și Cristina Chiriac, procurorul general, acuzată de Ovidiu Vanghele că a ținut la sertar probele din cazul fostului episcop de Huși?
O posibilă legătură de rudenie între Mirabela Grădinaru și Cristina Chiriac a fost relatată de Reporter de Iași într-un reportaj realizat la Zăpodeni, în județul Vaslui. Mama procurorului general a vorbit despre o înrudire îndepărtată, fără să poată preciza gradul acesteia. Între timp, numirea Cristinei Chiriac de către Nicușor Dan și disputa privind modul în care aceasta a gestionat probe din scandalul abuzurilor sexuale de la Huși au alimentat un conflict între președinte și jurnalistul Ovidiu Vanghele.
Pe 10 noiembrie, conflictul a ajuns în conferința de presă de la Cotroceni. După o întrebare despre activitatea procurorului general, Nicușor Dan i-a comunicat jurnalistului că nu va mai putea participa la conferințele sale pe durata mandatului. Motivul invocat de șeful statului a fost folosirea unor injurii la adresa sa, în spațiul public.
Ce a declarat mama Cristinei Chiriac despre posibila rudenie
Reportajul publicat în februarie prezintă localitatea în care au rădăcini familiile Mirabelei Grădinaru, Cristinei Chiriac și procurorului Nicolae Solomon. Mariana Aniței, mama Cristinei Chiriac, locuiește într-o casă aflată pe un deal, cu acces dificil. Ea le-a explicat jurnaliștilor că soțul său provenea din Zăpodeni, în timp ce fiica lor s-a născut și a crescut la Galați.
Întrebată despre relația cu Mirabela Grădinaru, Mariana Aniței a răspuns: „Verișoară de-a treia, a patra. Nu știu exact”. Relatarea sa nu permite însă reconstituirea precisă a arborelui genealogic.
Prin urmare, reportajul nu stabilește că Mirabela Grădinaru și Cristina Chiriac sunt verișoare de gradul doi. O asemenea variantă a circulat separat, fiind atribuită unor surse anonime care susțineau că bunicul Mirabelei ar fi fost fratele bunicii Cristinei Chiriac. Materialul care a preluat afirmația nu a prezentat documente justificative.
În cazul lui Nicolae Solomon, informația potrivit căreia ar fi fost nașul Cristinei Chiriac a fost dezmințită chiar de procuror. Acesta a declarat pentru Mediafax că nu o cunoaște pe Mirabela Grădinaru și că nu este nașul sau finul Cristinei Chiriac.
De ce o acuză Ovidiu Vanghele pe Cristina Chiriac în cazul Huși
Ovidiu Vanghele este unul dintre autorii investigațiilor „Să fie lumină” despre abuzurile sexuale comise asupra elevilor Seminarului Teologic din Huși. Acuzația formulată de jurnaliști împotriva Cristinei Chiriac privește felul în care au fost gestionate înregistrările ridicate în 2017, într-un dosar de șantaj instrumentat de DNA Iași.
În acel dosar, episcopul Cornel Onilă, cunoscut sub numele bisericesc Corneliu Bârlădeanu, avea calitatea de victimă a șantajului. Potrivit investigației, perchezițiile au dus la ridicarea unor dispozitive și suporturi digitale care conțineau și indicii despre posibile infracțiuni sexuale.
Jurnaliștii susțin că respectivele materiale au fost folosite pentru cercetarea șantajului, dar nu au fost înaintate atunci parchetului competent să investigheze abuzurile. Aceasta este semnificația acuzației că probele au fost ținute „la sertar”: nevalorificarea lor pentru cercetarea faptelor sexuale, nu dispariția întregului dosar.
Într-un material publicat pe 21 aprilie 2026, semnat de Vlad Stoicescu, Ovidiu Vanghele și Diana Oncioiu, „Să fie lumină” a prezentat documente judiciare în sprijinul acestei acuzații. Autorii arată că, după dezvăluirile din august 2019, probele au ajuns în ancheta privind infracțiunile sexuale și au fost completate cu alte mijloace de probă.
Deznodământul penal al cazului este stabilit prin hotărâre definitivă. Pe 30 aprilie 2025, Cornel Onilă a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru viol și alte agresiuni sexuale împotriva unui elev al seminarului. În ianuarie 2026, Înalta Curte i-a respins și recursul în casație prin care încerca să obțină anularea condamnării. Condamnarea fostului episcop nu reprezintă însă, în sine, o hotărâre judecătorească asupra conduitei Cristinei Chiriac.
Nicușor Dan a numit-o procuror general și a respins acuzațiile privind probele
Pe 8 aprilie 2026, Nicușor Dan a semnat decretul de numire a Cristinei Chiriac în funcția de procuror general al României, pentru un mandat de trei ani, început pe 15 aprilie. Propunerea fusese înaintată de ministrul Justiției, Radu Marinescu, care a menținut candidatura în pofida avizului negativ al Secției pentru procurori a CSM.
Președintele a respins public acuzațiile privind ascunderea probelor. Argumentul său a fost că materialele fuseseră trimise judecătorului în dosarul de șantaj și că imaginile văzute de procuroare nu arătau abuzuri asupra minorilor.
Nicușor Dan a reluat această explicație într-un interviu la Europa FM: „În dosarul de la DNA nu au fost minori. Nu au fost abuzuri”. El a susținut că filmările priveau acte consimțite între adulți.
Vlad Stoicescu a contestat explicația președintelui, prezentând o cronologie a cercetărilor și susținând că existența a două dosare nu înlătură problema transferării probelor între parchete. Disputa privește, așadar, conținutul materialelor ridicate și obligațiile pe care acestea le-ar fi generat pentru procurorul care le avea la dispoziție.
Ovidiu Vanghele, interzis la Cotroceni după ce l-a făcut „gunoi” pe Nicușor Dan pe Facebook
La conferința din 10 noiembrie, întrebarea lui Ovidiu Vanghele nu privea direct dosarul Huși. Jurnalistul l-a întrebat pe președinte despre un vot al Cristinei Chiriac în Secția pentru procurori a CSM. Potrivit întrebării, aceasta se opusese sesizării Inspecției Judiciare pentru verificarea unei presupuse ingerințe care o viza chiar pe ea.
Vanghele a cerut să afle dacă o asemenea conduită este compatibilă cu reforma justiției promisă de Nicușor Dan în campania electorală.
Președintele a răspuns prin anunțarea interdicției: „Dumneavoastră nu o să mai veniți și nici nu o să mai puneți întrebări în acest mandat”. El a afirmat că dispusese deja limitarea accesului jurnalistului din cauza injuriilor, dar că angajații săi nu respectaseră dispoziția.
Pe 12 noiembrie, la Dublin, șeful statului a explicat că fusese deranjat de apelativul „gunoi”. A invocat demnitatea personală, demnitatea funcției și necesitatea combaterii violenței verbale.
În aceeași seară, Ovidiu Vanghele a recunoscut folosirea cuvântului într-o postare din 8 aprilie, publicată în contextul numirii procurorilor-șefi, și și-a cerut scuze: „Am ales foarte, foarte prost cuvintele în acel context şi-mi cer iertare pentru asta”.
Tot în Irlanda, Nicușor Dan a răspuns întrebării rămase fără răspuns la Cotroceni. El a susținut că votul Cristinei Chiriac reprezenta exercitarea unei competențe prevăzute de o lege specială și că nu considera situația un conflict de interese. Aceasta este poziția președintelui asupra episodului, nu constatarea unei instanțe.
Poate președintele să interzică accesul unui jurnalist pentru insulte?
Motivul invocat public de Nicușor Dan ridică o problemă serioasă de legalitate. Legea nr. 544/2001 obligă autoritățile să acorde acreditări fără discriminare. Articolul 18 permite refuzul sau retragerea acreditării pentru fapte care împiedică desfășurarea normală a activității instituției, excluzând opiniile exprimate în presă. Măsura trebuie comunicată în scris.
Aceeași lege prevede, la articolul 17, obligația autorităților de a răspunde în conferințele de presă la întrebări privind informațiile de interes public.
Raportată la aceste dispoziții, o interdicție pentru întregul mandat, justificată prin formulări ofensatoare publicate anterior, apare dificil de conciliat cu condițiile legale privind accesul presei. Aceasta este o evaluare a motivării anunțate public; legalitatea unei măsuri concrete ar putea fi tranșată de instanță, pe baza actelor și împrejurărilor complete.
Protejarea demnității rămâne un drept recunoscut inclusiv de Constituție. Tot Constituția garantează însă libertatea de exprimare și accesul la informațiile de interes public. Invocarea unei ofense personale nu oferă, prin ea însăși, o putere nelimitată de excludere a presei.
Relevantă pentru limitele sancționării discursului ofensator este și hotărârea CEDO în cauza Eon împotriva Franței, din 14 martie 2013. Curtea a constatat încălcarea libertății de exprimare în cazul condamnării unui activist pentru o formulare ofensatoare la adresa președintelui francez, analizând contextul politic și satiric. Hotărârea nu protejează automat orice insultă și nu soluționează cazul Vanghele, dar arată că ofensarea unui președinte nu este suficientă, singură, pentru justificarea oricărei restricții.
