Profesorul universitar Virginia Vedinăș: „Trăim vremuri în care oricine își imaginează că poate deveni orice: de la primar de comună la președinte de țară, ministru sau premier”

Profesor universitar de drept public, fost parlamentar și una dintre vocile active din spațiul public românesc, Virginia Vedinăș vorbește, într-un interviu acordat Actualitate.net, despre provocările cu care se confruntă România, criza de încredere dintre cetățeni și instituții, rolul clasei politice, dar și despre importanța păstrării identității naționale.

România traversează dificultăți economice, sociale și politice, iar încrederea populației în instituțiile statului este la cote tot mai scăzute, iar dezbaterile despre direcția în care se îndreaptă țara devin mai mult ca oricând de interes.

Am discutat cu profesorul universitar Virginia Vedinăș despre problemele actuale ale României, despre soluțiile pe care le consideră necesare pentru redresarea societății și despre rolul pe care tradițiile și valorile naționale îl au în consolidarea identității românești.

R.G. România traversează o perioadă marcată de provocări economice și sociale. Care considerați că este cea mai mare problemă cu care se confruntă țara în acest moment?

Virginia Vedinăș: Diletantismul, politicianismul ieftin, alături de lipsa de responsabilitate față de destinul țării și al oamenilor ei.

Am spus trei, nu una, pentru că se află într-o strânsă legătură.

Diletantismul se manifestă prin lipsa oricărei preocupări pentru valoarea validată prin pregătire, experiență și rezultate.

Trăim vremuri în care oricine își imaginează că poate deveni orice: de la primar de comună la președinte de țară, ministru sau prim-ministru.

Să luăm ca exemplu momentul pe care îl trăim, când se fac eforturi pentru a se „încropi” un guvern care să aibă și șansa de a fi aprobat de Parlament. Persoane care fie nu au avut până acum o activitate meritorie în domeniul în care sunt propuse, fie au ceva experiență în acel domeniu, fără a fi una cât de cât valoroasă, care să fi lăsat urme meritorii. Nu vreau să dezvolt, pentru că nu-mi doresc să se considere un atac la persoană. Deși, Doamne, câte aș mai vrea să spun!

Politicianismul semnifică faptul că politica de azi este făcută de persoane care nu urmăresc slujirea binelui comun, a interesului general și care nu au principii morale. Politica lor este un fel de „gargară”, ca să mă exprim eufemistic.

Iar lipsa de responsabilitate față de destinul țării și al oamenilor ei se concretizează în modul în care s-au aservit altor interese decât cele ale României și ale românilor. Fac pe „europenii” și pe globaliștii, fără să știe ce înseamnă una sau cealaltă, ca să-și ascundă „goliciunea” afectivă față de țara căreia îi aparțin, din nefericire pentru ea și din fericire pentru ei.

R.G. Mulți români simt că sunt chemați să suporte costurile unor decizii politice luate în ultimii ani. Cum poate fi recâștigată încrederea cetățenilor în instituțiile statului?

Virginia Vedinăș: Cred că nu este vorba doar despre „mulți”. Cea mai mare parte a românilor simt asta. „Fierb în suc propriu”, în sucul propriei neputințe de a suporta modul demagogic în care li se prezintă situația de acum și cauzele ei.

Eu nu mai cunosc un popor în istorie în care cei care l-au secătuit de bunuri, de resurse, de potențial economic, agricol, de cercetare și dezvoltare, cultural, să se afle în fruntea țării, să nu se lase duși de acolo și să se pretindă salvatorii neamului.

Nu vreau să politizez discursul, dar el se impune prin prisma referirii la „decizii politice”, care sunt luate de cei aflați la putere. Aceiași mereu, încercând să se „rebranduiască” puțin, ca să folosesc acest barbarism, sperând că oamenii sunt incapabili să înțeleagă, „nu se prind” și trec cu vederea.

Ne-am împotmolit în două mari forțe politice, care când se ceartă, când se „pupă”, pe lângă care au răsărit unii sateliți care fie nu sunt lăsați să ajungă pe orbită, fie nu trebuie lăsați, de teamă să nu facă un rău și mai mare.

Modul în care s-a guvernat și administrat țara a adus oamenii în stadiul în care nu mai cred în nimic, în nicio instituție și în niciun reprezentant al ei. Nu mai au curaj să își pună speranța în ceva sau cineva. Iar cei care „îndrăznesc” să o facă sunt demonizați, transformați în sursa răului suprem, în „pericol” pentru democrație și pentru Europa.

Cum se poate schimba asta? Prin schimbarea profundă a „clasei conducătoare”, cum se spunea în regimul trecut. Adică a tuturor celor care au o funcție de conducere, de la primarul de comună la șefii instituțiilor centrale și ai țării. Dar o schimbare care să nu însemne, cum s-a întâmplat până acum, „aceeași Mărie cu altă pălărie”, ci una bazată pe valoare profesională, morală și umană.

R.G. Ce măsuri considerați că ar trebui să reprezinte o prioritate pentru clasa politică în perioada următoare?

Virginia Vedinăș: Să se schimbe pe ea însăși, în primul rând. Să se „primenească”, aruncând „straiele” compromise, murdare, găurite și înlocuindu-le cu oameni capabili, care au validat prin realizările lor vocația de a-și asuma posturi-cheie în stat și în comunități.

Clasa politică trebuie să înțeleagă că nu guvernează pentru propriile interese, ci pentru cele ale oamenilor. Că nu trebuie să pună înaintea României și a românilor pe nimeni altcineva, indiferent că este vorba despre oameni, țări, organisme europene sau supranaționale.

Atunci avem șansa să începem să ne redresăm.

R.G. Din perspectiva dumneavoastră de profesor de drept public și de parlamentar, unde credeți că se produce ruptura dintre cetățean și decidentul politic?

Virginia Vedinăș: Este un proces care nu s-a produs deodată, ci în timp. Este ca o înstrăinare între doi oameni. Nu intervine brusc și nici din senin.

Oamenii se îndepărtează de stat și de autoritățile sale, de politicieni, în momentul în care nu se mai simt reprezentați de aceștia. Atunci când înțeleg că nevoile lor sunt ultimul lucru care preocupă statul și pe cei care acționează în numele lui. Guvernanții, în sensul larg.

Iar acest lucru se produce când constată că nivelul lor de trai este din ce în ce mai scăzut. Că, în vreme ce ei o duc din ce în ce mai rău, cei aflați la cârma puterii o duc din ce în ce mai bine.

Statul și cetățeanul trebuie să fie parteneri. Într-un parteneriat, fiecare are drepturi și obligații. În momentul în care statul are numai drepturi, iar oamenii doar obligații, începe să se producă disoluția și, în final, ruptura.

Urmăriți la televizor, când oamenii sunt întrebați ce vor să le spună guvernanților. Răspunsul, aproape invariabil, este: „Să se mai uite și spre noi, că prea ne-au lăsat de izbeliște. Doar de ei le pasă”.

R.G. Cum poate fi stimulată economia fără ca povara să fie transferată exclusiv asupra mediului de afaceri și a contribuabililor?

Virginia Vedinăș: Prin stimularea reală a investițiilor. Prin valorificarea bogățiilor naționale în interesul poporului. Prin creșterea producției și a productivității în toate domeniile. Prin valorificarea domeniilor care reprezintă veritabile atuuri pentru România.

Să luăm, spre pildă, industria turismului. Avem una dintre cele mai frumoase țări. Fiul meu, când era mic și ne întorceam împreună din Elveția, unde eu făcusem niște studii, când am intrat în țară a zis: „Mami, aici parcă suntem în Elveția!”.

Ce facem ca să valorificăm acest potențial? Cât îi ajută statul pe cei din turism să se dezvolte? De fapt, cât îi ajută pe cei din toate domeniile – agricultură, industrie, cercetare, meșteșuguri populare? Împovărându-i cu taxe și impozite, neacordându-le nicio facilitate?

Suntem țara cu unele dintre cele mai multe și mai împovărătoare taxe din Europa. Ca o glumă amară, devenită populară, a mai rămas netaxat doar aerul pe care îl respirăm.

Așa că mijloacele la care vă referiți sunt, în opinia mea, pe lângă investiții reale, diminuarea poverii fiscale, reducerea taxelor și impozitelor, creșterea puterii de cumpărare prin majorarea salariilor și a pensiilor și încurajarea învățământului, care este principala cale de pregătire pentru viitor, de formare a generațiilor care urmează să preia ștafeta după „plecarea” noastră.

R.G. Care sunt principalele teme pe care vi le transmit oamenii atunci când mergeți în teritoriu și discutați direct cu ei?

Virginia Vedinăș: Oamenii vin la cabinetul parlamentar, ca de altfel la orice autoritate, atunci când au necazuri. Iar acestea sunt la ordinea zilei și au cele mai diferite cauze.

De exemplu, într-o localitate din Vrancea, la Soveja, au ars 34 de case. Am fost și eu printre oameni, dar unii au venit la mine să se plângă de administrația locală, care era discreționară în repartizarea ajutoarelor, favorizându-i pe unii și nedreptățindu-i pe alții. Înțeleg că și prin demersul meu lucrurile s-au rezolvat.

R.G. Ce rol ar trebui să joace Parlamentul în identificarea și implementarea soluțiilor pentru problemele actuale ale României?

Virginia Vedinăș: Parlamentul este, potrivit articolului 61 din Constituție, organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Dar, din păcate, aceste roluri au rămas uitate între textele legii fundamentale.

Guvernele i-au acaparat în timp menirea. Cum? Legiferând prin ordonanțe, de regulă de urgență, prin angajări ale răspunderii, transformând în timp Parlamentul mai mult într-un obiect de decor.

Un alt aspect care mă preocupă, atât teoretic, cât și practic, este adoptarea strategiilor în diferite domenii. Parlamentul este cel care ar trebui să o facă, dar în practică acestea sunt aprobate de Guvern, prin hotărâri peste care, după adoptare, se așterne praful. Nu de un deget, ci de o palmă. Sunt aruncate în sertare și nimeni nu se mai uită la ele până trece termenul pentru care au fost adoptate. Atunci sunt scoase din sertar, „pomădate” puțin, aprobate din nou și iar lăsate la păstrare. Și tot așa.

R.G. Cei care vă urmăresc activitatea observă că, pe lângă subiectele politice și juridice, acordați o atenție deosebită promovării valorilor naționale, culturii și tradițiilor românești. De unde vine această preocupare și cât de importantă considerați că este păstrarea identității naționale în societatea actuală?

Virginia Vedinăș: Da, pentru că tradițiile sunt rădăcinile acestui popor. Sunt lada lui de zestre, cum spun de câte ori am ocazia.

Șansa mandatului meu de deputat este că îl exercit în județul Vrancea, care este încărcat de istorie și de tradiții. Tradiții care se perpetuează. Unde sunt șezători, unde femeile, de obicei, dar și unii bărbați care practică meșteșuguri populare, cos costume naționale. Iile vrâncene sunt un tezaur.

Statul nu face nimic. Vă dau un exemplu: vrânceanul Daniel Buloi, care de ani buni se străduiește să obțină atestatul de meșter popular și nu reușește. Este posibil un asemenea lucru?

Pasiunea mea pentru tradiții se reflectă și în faptul că inclusiv disertația pentru unul dintre titlurile de Doctor Honoris Causa pe care le-am primit de-a lungul carierei academice s-a numit „Dreptul administrativ între păstrarea tradițiilor și primenirea instituțiilor”.

Cred în prezent și am speranțe pentru viitor, dar ambele nu ar fi posibile fără perpetuarea tradițiilor, care reprezintă elementele identitare ale poporului român.

R.G. Prin intermediul rețelelor de socializare sunteți în contact direct cu oamenii. Ce ați învățat din dialogul cu cei care vă urmăresc și care sunt preocupările pe care vi le transmit cel mai des?

Virginia Vedinăș: Eu cred în faptul că mereu învățăm unii de la alții. Și de la copii, și de la studenții mei învăț, inclusiv de la doctoranzi.

Noi, oamenii, suntem făcuți să evoluăm și atunci învățăm permanent.

Nu sunt cel mai înfocat fan al rețelelor de socializare. Prefer contactul direct cu oamenii, să le simți respirația sufletului. Dar fără aceste rețele nu mai putem exista, ca persoane publice și, din ce în ce mai mult, nici ca oameni, pur și simplu. Însă ele nu trebuie fetișizate și nu trebuie să înlocuiască relațiile directe dintre oameni.

De la cei cu care suntem în legătură învățăm să le cunoaștem nevoile, să îi înțelegem, pentru a ști cum să venim în întâmpinarea lor. Învățăm să avem încredere, să fim exigenți, critici când este necesar, capabili să îndurăm când viața ne încearcă. Să fim luptători, dar și buni, răbdători și smeriți.

R.G. Dacă ați putea transmite un singur mesaj românilor care privesc cu îngrijorare viitorul țării, care ar fi acela?

Virginia Vedinăș: Să creadă în prezentul și în viitorul acestei țări. Dar să fie conștienți că el nu se construiește singur. Și nici nu îl putem lăsa doar pe seama politicienilor. Am văzut de ce sunt în stare.

Fiecare dintre noi este responsabil de destinul neamului românesc. Și îl influențează, conștient sau nu. Iar cel mai important mod este acela în care ne alegem reprezentanții și le cerem socoteală pentru ceea ce fac.

Mă rog lui Dumnezeu să lumineze mintea, sufletul și viața poporului român!