Met Gala din acest an a demonstrat un lucru clar: adevăratul diavol care poartă Prada este Jeff Bezos

Gala Met din acest an, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ale modei, a fost umbrită de controverse generate de prezența lui Jeff Bezos ca sponsor și copreședinte onorific. Criticat pentru influența sa economică și perceput de unii drept simbol al exceselor capitalismului modern, Bezos a devenit ținta protestelor și apelurilor la boicot. Pentru că lumea în care trăim nu este una deloc roz și multe sunt situațiile nedrepte, pline de inegalități sociale și tensiuni economice, participarea lui Jeff Bezos a alimentat dezbaterea despre rolul marilor averi în cultură și despre autenticitatea gesturilor filantropice.

De obicei, agitația dinaintea extravagantului eveniment caritabil de modă organizat luni seara la Institutul de Costume al Muzeului Metropolitan de Artă din New York se concentrează pe cine participă și ce poartă.

Anul acesta însă, discuția s-a transformat într-un veritabil embargo simbolic împotriva lui Bezos și a soției sale, Lauren Sánchez Bezos, care au sponsorizat evenimentul și au fost copreședinți onorifici.

Nici măcar legătura cu mult așteptata și promițătoarea lansare a filmului „Diavolul se îmbracă de la Prada 2” (care începe cu Miranda Priestly, interpretată de Meryl Streep, părăsind aparent Gala Met) nu a reușit să eclipseze protestele anti-Bezos și apelurile la boicot.

Grupul activist „Everyone Hates Elon” a umplut New Yorkul cu mesaje anti-Bezos, iar vineri activiștii au plasat 300 de sticle cu urină falsă în muzeu, atrăgând atenția asupra plângerilor angajaților Amazon că nu li se permite să ia pauze pentru baie.
(Deși, sincer, acestea ar fi putut fi și o satiră vestimentară — multe dintre ținutele de la gală par să facă imposibilă satisfacerea unor nevoi... naturale.)

Primarul New Yorkului, Zohran Mamdani, a refuzat invitația, spunând că preferă să se concentreze pe problema „accesibilității”.

Meryl Streep a fost atrasă personal în controversă; absența ei, dar și a altor vedete precum Zendaya, a făcut pe unii să se întrebe dacă nu cumva anumite celebrități au fost prea deranjate de „bezosizarea” evenimentului pentru a participa. (Nimeni nu a declarat oficial că boicotează; reprezentanții lui Streep spun că pur și simplu gala „nu a fost niciodată pe gustul ei”.)

După cum spunea un personaj din „The Philadelphia Story”: „Cel mai frumos spectacol din lume este clasa privilegiată bucurându-se de privilegiile sale.”

Met Gala, începută în 1948, a fost mereu prezentă în paginile mondene ale New Yorkului, dar în ultimul deceniu a devenit un fenomen cultural urmărit de toată lumea.

Pe măsură ce acest „spectacol frumos” s-a intersectat cu o prăpastie socioeconomică tot mai mare, bucuria a fost umbrită de controverse.

Acum cinci ani, Alexandria Ocasio-Cortez a purtat o rochie albă inscripționată cu „Taxați bogații” (închiriată la reducere, fapt pentru care ulterior a fost sancționată și obligată să plătească prețul integral).

În 2024, pe fondul conflictului din Gaza, mulți au comparat pe rețelele sociale participanții la gală cu elitele din „The Hunger Games”.

Vestea bună este că gala a supraviețuit „amprentei” lui Bezos. Numeroase vedete au defilat pe covorul roșu într-o paradă spectaculoasă a modei, iar evenimentul va strânge probabil mai mulți bani decât cele 31 de milioane de dolari de anul trecut.

Totuși, nu s-a putut evita atenția intensă și valul de critici generate de prezența lui Bezos și de ceea ce simbolizează ea.

În SUA, noii bogați încearcă de mult timp să câștige respect (și beneficii fiscale) prin donații către instituții culturale.

Însă, spre deosebire de tradiție, giganții tech din Silicon Valley au fost criticați pentru lipsa de implicare în artele „clasice”.

Ce ar fi putut părea un gest de aliniere la tradiție din partea lui Bezos este perceput de mulți ca o încercare de „spălare a reputației”.

Cu o avere estimată la 250 de miliarde de dolari, Bezos a trecut de la inovator admirat la simbol al capitalismului scăpat de sub control.

În timp ce majoritatea oamenilor încearcă să supraviețuiască într-o lume destabilizată de revoluția digitală, creatorii acesteia duc un stil de viață care face Versailles-ul să pară modest.

Într-o perioadă marcată de concedieri masive, inflație și insecuritate economică globală, Gala Met părea deja deconectată de realitate. Prezența lui Bezos a fost scânteia — cireșa stricată de pe un tort deja problematic.

Apariția galei în „Diavolul se îmbracă de la Prada 2” are deja un gust ușor amar. Primul film celebra moda și jurnalismul de modă. La final, Andy Sachs renunța la lumea glamour pentru jurnalismul clasic — o alegere mai puțin spectaculoasă, dar încă viabilă.

În al doilea film, nu mai este cazul. Andy este concediată prin mesaj, chiar în timp ce primește un premiu, iar revista Runway se zbate într-un scandal și își pierde relevanța.

Ca multe publicații, conținutul devine doar „content”, iar succesul se măsoară în clickuri.

Într-o astfel de lume, e greu de imaginat că o tânără autoare ar mai avea șansa să scrie o poveste precum „Diavolul se îmbracă de la Prada”.

Met Gala atrage încă atenția publicului, dar Vogue, ca toate platformele media, se luptă să supraviețuiască. Noul „răufăcător” nu mai este Miranda Priestly, ci un miliardar interesat să cumpere revista — un personaj care ar putea fi ușor confundat cu Bezos.

Așadar, nu e de mirare că prezența lui Bezos la gală a umbrit evenimentul — la fel ca nunta sa extravagantă organizată în timp ce redacția Washington Post trecea prin concedieri.

Silicon Valley poate încă trăi după principiul „mișcă-te repede și strică lucruri”, dar pentru cei care trăiesc printre consecințe, e greu de acceptat ca cineva ca Bezos să-și cumpere locul într-o celebrare a artei.

Iar magazinul de unde Andy și-a cumpărat puloverul albastru? Amazon l-a scos de la vânzare demult.