Un tablou ținut într-un subsol a fost vândut 870.000 de euro
Un tablou păstrat în subsolul unei familii din New Jersey a ajuns la licitație cu o estimare de numai 500–800 de dolari. Considerată inițial opera unui artist european necunoscut din secolul al XIX-lea, pictura s-a dovedit a fi una dintre cele mai timpurii lucrări ale lui Rembrandt. A fost adjudecată cu 870.000 de dolari, înainte de adăugarea comisioanelor.
Licitația a avut loc pe 22 septembrie 2015, la casa Nye & Company din Bloomfield, în statul american New Jersey. Tabloul provenea din bunurile unei familii și nu atrăsese o atenție deosebită înaintea vânzării. În catalog fusese încadrat la școala continentală europeană din secolul al XIX-lea, fără o atribuire unui pictor cunoscut.
În timpul licitației, situația s-a schimbat. Doi participanți care licitau prin telefon au recunoscut importanța posibilă a lucrării și au continuat să ofere sume tot mai mari. Cumpărătorul a fost galeria pariziană Talabardon & Gautier. Când în sală s-a anunțat că pictura ar putea fi un Rembrandt de tinerețe, publicul a izbucnit în aplauze, potrivit relatării din catalogul The Leiden Collection.
Cum a ajuns o pictură estimată la 800 de dolari să depășească un milion
Prețul de adjudecare, de 870.000 de dolari, a fost de peste o mie de ori mai mare decât limita superioară a estimării. Cu comisionul cumpărătorului, de 25%, suma totală a ajuns la aproximativ 1,09 milioane de dolari.
Lucrarea fusese prezentată drept un triplu portret care înfățișa o femeie leșinată. Identificarea personajului era însă greșită, la fel ca datarea inițială a tabloului.
Pictura este cunoscută astăzi sub titlul „Pacientul inconștient” sau „Alegoria mirosului”. Este realizată în ulei pe un panou de lemn și datează din jurul anilor 1624–1625, când Rembrandt avea aproximativ 18–19 ani. Muzeul Getty o include între cele mai vechi lucrări cunoscute ale artistului olandez.
Semnătura care a ieșit la iveală după restaurare
Starea tabloului contribuise la dificultatea identificării sale. Verniul își schimbase culoarea, existau probleme de conservare, iar panoul original fusese integrat într-un suport mai mare, probabil în secolul al XVIII-lea, pentru a extinde compoziția.
După intervențiile de conservare, culorile și modul de aplicare a vopselei au putut fi studiate mai bine. Specialiștii au identificat și monograma „RHF”, plasată discret pe reprezentarea unui portret din fundal. Inițialele provin din formula „Rembrandt Harmenszoon fecit”, care indică faptul că lucrarea a fost realizată de Rembrandt, fiul lui Harmen. Getty o descrie drept cea mai timpurie semnătură cunoscută a pictorului.
Panoul original măsoară aproximativ 21,5 pe 17,7 centimetri. Cu adăugirile ulterioare, dimensiunile ajunseseră la circa 31,8 pe 25,4 centimetri. Această diferență explică de ce documentele despre licitație și cele despre pictura originală pot indica dimensiuni diferite.
Ce reprezintă „Pacientul inconștient”
În centrul poveștii pictate se află un tânăr leșinat, lângă care două personaje încearcă să îl readucă în simțiri. O batistă, probabil îmbibată cu săruri mirositoare, este ținută sub nasul pacientului.
Brațul dezgolit sugerează că acesta ar fi fost supus unei sângerări terapeutice, o practică medicală răspândită în epocă, și ar fi leșinat în urma procedurii. Scena reprezintă astfel simțul mirosului printr-un episod din viața cotidiană.
Pictura aparține unei serii dedicate celor cinci simțuri. Alte lucrări cunoscute înfățișează auzul, printr-un grup de persoane care cântă, pipăitul, printr-o intervenție chirurgicală, și văzul, printr-un vânzător de ochelari. „Alegoria gustului” rămâne piesa neidentificată a seriei.
Din subsolul unei familii, într-o colecție de artă și apoi într-un proces
După licitație, „Pacientul inconștient” a intrat în The Leiden Collection, unde s-a alăturat picturilor dedicate auzului și pipăitului. În 2016, cele trei lucrări au fost expuse împreună la Getty Center din Los Angeles, într-o prezentare dedicată începuturilor artistice ale lui Rembrandt.
Vânzarea a fost urmată și de un litigiu. Jay Rappoport, membru al familiei foștilor proprietari, a contestat înstrăinarea tabloului și a cerut restituirea acestuia sau despăgubiri.
Acțiunea a fost respinsă, iar hotărârea a fost menținută în unanimitate în apel, pe 5 decembrie 2023. Instanța a stabilit că reclamantul nu avea calitatea necesară pentru a formula acele pretenții în numele succesiunii invocate. Respingerea a avut, așadar, un temei procedural, fără să echivaleze cu o confirmare a acuzațiilor sale privind vânzarea.
Pictura este catalogată de The Leiden Collection ca operă a lui Rembrandt: o lucrare de mici dimensiuni, realizată la începutul carierei, care a revenit în atenția specialiștilor după ce fusese scoasă la vânzare ca un tablou anonim, cu o estimare de câteva sute de dolari.
