INTERVIU | Flavia Boghiu povestește cu ochii în lacrimi drama unei mame refugiate din Ucraina și manipulările despre război: „Nu există să rămâi insensibil în fața unei asemenea tragedii. Românii au făcut, dacă vrei, bani ca să-i să-i ajute”

Flavia Boghiu a vorbit într-un interviu pentru Actualitate.net despre una dintre cele mai intense perioade din mandatul său de viceprimar al Brașovului: primele zile ale războiului din Ucraina și organizarea centrului pentru refugiați de la CATTIA. Fostul viceprimar rememorează momentele în care comunitatea brașoveană s-a mobilizat într-un mod fără precedent, povestește despre oamenii care au fugit din calea războiului și explică de ce consideră că valul de dezinformări despre refugiați a afectat profund percepția publică.

În prima parte a interviului, Flavia Boghiu a vorbit despre viața de după retragerea din administrație și despre proiectele sociale în care este implicată în prezent.

În continuarea dialogului, discuția s-a mutat asupra unuia dintre cele mai dificile momente pe care le-a gestionat în perioada în care ocupa funcția de viceprimar al municipiului Brașov: izbucnirea războiului din Ucraina și sosirea refugiaților în România.

Flavia Boghiu povestește că, deși Brașovul nu era considerat o destinație probabilă pentru refugiați, a simțit încă din primele zile ale conflictului că autoritățile locale trebuie să se pregătească. Fostul viceprimar al Brașovului a povestit pentru Actualitate.net cum a luat naștere centrul de la CATTIA, cum sute de voluntari și zeci de organizații au contribuit la amenajarea lui și cum comunitatea brașoveană a răspuns aproape instantaneu apelurilor pentru donații.

Flavia Boghiu a povestit și despre rolul partenerului său, Radu Hosu, decorat ulterior de președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru activitatea umanitară desfășurată în sprijinul Ucrainei, dar și despre colaborarea dintre Primăria Brașov, instituțiile statului și organizațiile internaționale precum UNICEF și UNHCR, care au transformat centrul de la CATTIA într-un punct de referință pentru refugiații ucraineni.

Un loc important în interviu îl ocupă poveștile oamenilor care au ajuns la Brașov după ce și-au părăsit casele din cauza războiului.

Cu ochii în lacrimi, Flavia Boghiu și-a amintește prima familie care a intrat în centrul de refugiați chiar în timpul conferinței de presă în care autoritățile anunțau deschiderea acestuia, dar și imaginea unei mame care și-a ascuns durerea în fața copiilor până când aceștia au adormit.

Flavia Boghiu a vorbit, de asemenea, și despre mesajele false care au circulat în spațiul public referitoare la presupusele beneficii acordate refugiaților ucraineni și explică mecanismul prin care au fost finanțate centrele de cazare.

Fostul viceprimar al Brașovului susține că multe dintre informațiile care au alimentat ostilitatea față de refugiați nu au avut legătură cu realitatea și amintește inclusiv existența unui dosar penal privind tentativa unor persoane de a frauda sistemul de decontare destinat găzduirii refugiaților.

Anterior, pe Actualitate.net am publicat o primă parte a dialogului cu Flavia Boghiu, unde am discutat despre sprijinul pr care încearcă să-l aducă în continuare comunității brașovene, chiar dacă nu se mai află la cârma vreunei autorități locale sau politice. Continuarea interviului poate fi citită după link-ul primului material.

Actualitate.net: Dacă privim puțin în spate, în perioada în care ai fost viceprimar, te-ai ocupat, sigur, dintotdeauna de zona asta socială, dar ai fost foarte implicată și în criza refugiaților din Ucraina. Cum ai ajuns să te implici și de ce ai decis să faci asta atunci?

Flavia Boghiu: Empatia și faptul că m-am pus în situația oamenilor care fugeau din calea războiului. Din punct de vedere al funcției, dimpotrivă, Brașovul nu era, după nicio proiecție, un loc în care să ne imaginăm că vor veni valuri de refugiați, fiind în centrul țării. Și mai ales știind că, la momentul acela, România era mai degrabă o zonă de tranzit către vestul Europei.

A început războiul în finalul lui februarie și, două sau trei zile după, la un eveniment, am adresat întrebarea — era și prefectul județului acolo, era și primarul de atunci, Allen Coliban —: „Văzând deja știrile cu valurile de refugiați care intră în România, noi ce facem?” Și mi s-a spus atunci că e ok să stau liniștită, că se va ocupa cel mai probabil Guvernul, adică vom fi anunțați dacă va trebui să facem ceva, să stau liniștită.

Însă n-am reușit să stau foarte liniștită, pentru că mi se părea că ar trebui totuși să facem ceva. Am avut zbaterea asta și spre dimineață partenerul meu — pe care îl întrebasem ce să fac, să mă implic? —, Radu Hosu, care a ajuns și el ulterior cunoscut tot pe subiectul implicării în cauza Ucraina...

Actualitate.net: Dacă nu mă înșel, ați primit și niște diplome de recunoaștere pentru implicarea voastră în ajutorul refugiaților din Ucraina

Flavia Boghiu: Da, le-am primit de la statul ucrainean! El chiar a primit distincția președintelui Zelenski, este decorat cu Ordinul de Merit de către președintele Zelenski pentru ce a făcut. El a fost și acolo, a fost și pe front.

Actualitate.net: El s-a implicat mult mai mult ...

Flavia Boghiu: Și campania de strângere de fonduri pe care a făcut-o, și toate ajutoarele pe care le-a dus acolo — atât constând în autovehicule pe care le-a dus soldaților și le-a donat armatei, cât și pentru civili, pachete cu alimente și cu toate cele necesare.

Actualitate.net: Îl urmăresc pe Facebook, am văzut... adică îl urmăresc chiar de mult timp și știu că a fost și este destul de implicat. El tot a făcut live-uri și a tot explicat acolo cam tot ce face și activitatea lui (...)

Flavia Boghiu: Da, el a pus foarte mult suflet și multă pasiune în asta. Îl întrebam pe Radu în dimineața celei de-a doua zile: „Ce să fac, stau să aștept să ne vină ceva de la Guvern sau să fac ceva?” Și m-a întrebat: „Crezi că prin ceea ce vrei să faci ai putea să ajuți măcar un om?” Și am zis cu convingere că da.

Actualitate.net: Ați găzduit pe cineva?

Flavia Boghiu: Noi personal nu, însă tot ceea ce a început de acolo încolo, din acel moment, a fost o nebunie extraordinară la nivel de solidaritate a comunității și la nivel de model de colaborare între o instituție publică (reprezentam primăria la momentul respectiv), organizațiile din oraș și comunitate. Felul în care s-a implicat comunitatea a fost o lecție pentru tot ce a urmat după.

Actualitate.net: Practic, ai ajutat cumva să le faci șederea mai ușoară, să poată beneficia de niște lucruri...

Flavia Boghiu: Ne-am deschis centrul de refugiați de la CATTIA. Când zic „noi”, mă refer la Direcția de Asistență Socială, Serviciul de Situații de Urgență al Primăriei, organizațiile care s-au implicat, ISU (care avea atunci atribuția asta), IGI (care erau cu imigrările)... Cine au mai fost? Că au fost atât de multe și instituții, și organizații!

Am deschis centrul de la CATTIA care să devină un loc unde cei care ajung în Brașov să poată veni, să poată fi cazați. A și fost inclus, prin decizia Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, în centrele de cazare recunoscute, să zic așa. După care au venit alături de noi UNICEF și am deschis un Blue Dot. Blue Dot este distincția care certifică faptul că un centru de primire refugiați respectă toate standardele de condiții, de procese, de preluare, de primire și așa mai departe.

După care au venit alături de noi UNHCR, care este divizia Organizației Națiunilor Unite pentru lucru cu refugiații, și a devenit punctul de referință pentru toți ucrainenii care ajungeau în Brașov sau care ajungeau în România și auzeau că în Brașov este un asemenea centru și veneau special aici pentru asta.

Subiectul cu centrul a și ajuns la CNN în martie 2022, când CNN a venit să facă un material direct la centru, direct cu noi, despre ceea ce facem, pentru că era într-adevăr neverosimil — nu s-ar fi gândit cineva că la Brașov, în centrul țării, deci nu pe graniță, nu în capitală, o să ajungă să existe un asemenea centru de refugiați.

Și a fost absolut extraordinar ce s-a întâmplat acolo: o sută de paturi, cameră mama și copilul, loc de joacă pentru copii, o cameră care a fost pictată de artiști locali pentru copii și care a devenit după aceea și centru educațional, voluntari foarte mulți, oameni care veneau cu donații în produse... Aveam la intrare în centru un flipchart pe care scriam nevoile zilei, pentru că veneau foarte mulți oameni și întrebau: „Ok, ce vă trebuie?” Într-o zi ne trebuiau prelungitoare, în altă zi ne trebuia lapte praf.

Și scriam nevoile zilei pe flipchart-ul respectiv, circula poza pe grupuri și prin oraș, iar oamenii veneau cu lapte praf, cu prelungitoare, cu tot ce era nevoie pentru refugiați.

Pe lângă asta, până când s-a intrat pe schema de decontare (mecanismul 50/20, cel care asigura cheltuielile centrului) și până când s-a intrat pe achiziția de catering a ISU pentru centru (Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență), până atunci oamenii de acolo au fost hrăniți prin bunăvoința comunității și a restaurantelor locale, care veneau și donau prânzul și cina, prin rotație, ca oamenii să poată fi hrăniți.

În prima seară în care s-a deschis centrul eram acolo până târziu, înfășam saltelele cu lenjerie cu un voluntar pe care — mă mândresc să spun — a învățat acolo pentru prima oară cum să facă un pat și cum să pună lenjeria (sper că o să-i folosească mai încolo în viață, când o să se însoare!). Și eram acolo în prima seară, iar la ora 1:00 noaptea ne-a venit o familie.

Actualitate.net: Asta voiam să te întreb, dacă îți amintești prima familie de refugiați pe care ai întâlnit-o?

Flavia Boghiu: Da. Prima familie pe care am întâlnit-o era în timpul conferinței de presă de dimineață, în care anunțam că aici, respectiv la CATTIA, va fi centrul de refugiați.

Și acum trebuie să dau un pic din casă și să spun că, la momentul la care noi am luat decizia să-i aducem la CATTIA, CATTIA era — pentru cei care nu știu — Centrul de Afaceri, Transfer Tehnologic și Incubator al Brașovului. Adică o clădire de birouri și evenimente despre care noi ziceam că aici vom primi refugiații.

Doar că acea clădire de birouri și de evenimente n-avea nimic în comun cu un centru de refugiați sau cu un spațiu de cazare. Și la momentul la care, în acea zi de vineri, am făcut conferința de presă în care anunțam că aici vom primi refugiații, nu era mai nimic acolo. Adică aveam chiar o strângere de inimă legată de faptul că eu anunț că aici o să fie un centru de refugiați, dar nici nu arăta a centru de refugiați și nici nu aveam ce ne trebuie pentru asta.

Și chiar în momentul în care se desfășura conferința de presă — chiar în acel moment, nu știu cum a aflat și de unde —, a intrat o familie de ucraineni cu o fetiță. Și a fost pentru noi... adică de-abia se discuta superficial la nivelul municipiului că vom face lucruri pentru refugiați.

Faptul că au intrat atunci a fost un șoc și, în același timp, și un semn că ok, s-ar putea să fie nevoie și oamenii să vină înspre noi. Asta se întâmpla vineri dimineață, după care eu m-am dus în primărie, la birou, că mai aveam treabă.

Deci anunțasem că o să deschidem centrul de refugiați, că bineînțeles că e nevoie de ajutoare, donații... Nu știam dacă o să vină oameni, câți o să vină, ce anume o să aibă nevoie. Anunțasem că e nevoie de donații și, până în momentul în care am revenit, care se întâmpla undeva după-amiază, la 4-5, CATTIA era deja un furnicar de oameni care aduceau lucruri: lenjerie de pat, prosoape, haine, mâncare, conserve.

Era un furnicar și de oameni pe care nu-i cunoșteam și care veniseră să ajute la sortat, la împachetat, la pregătit. A fost ceva absolut extraordinar în materie de solidaritate și de efort al comunității. L-am mai văzut în pandemie, în 2020, când am făcut inițiativa „Vă ajutăm din Brașov”.

Actualitate.net: Dar ce te-a impresionat cel mai mult la oamenii care au fugit din calea războiului? Reziliența lor sau...? Pentru că, până la urmă, era o noutate și pentru ei. Nimeni nu te pregătește pentru război. Ce ai văzut la oamenii ăștia?

Flavia Boghiu: Că sunt oameni absolut ca noi. Chiar dacă într-o parte a presei sau într-o zonă de manipulare ni s-a tot indus sau ni s-a mutat atenția doar pe mașinile scumpe pe care le vedem — de parcă războiul ar ține cont de câți bani aveai acasă înainte să fugi...

Ce m-a impresionat și mi-a rămas în minte a fost mamă cu doi copii. Aveau un singur ghiozdan — deci un ghiozdan și o plasă avea — și doi copii. Când au ajuns, era foarte stăpână pe sine. Eu i-am arătat unde sunt paturile, unde sunt dușurile, dacă are nevoie de hăinuțe pentru copii: „Uite, aici se servește masa.” Era foarte stăpână pe sine, s-a dus, a spălat copiii, i-a schimbat, i-a pregătit pentru somn și, după ce i-a pus la somn, a ieșit în spațiul comun, în lobby, să-i zic așa, și am văzut-o pur și simplu prăbușindu-se. Și mi-am dat seama că s-a ținut tare cât a fost nevoie și cât a putut în fața copiilor, dar evident era copleșită de ceea ce trebuia să înfrunte.

Și majoritatea mamelor cu copii nu știau dacă soții rămași acasă sau unii dintre ei chiar pe front mai trăiesc, o să mai trăiască. Era foarte comun ca în zona de lobby refugiații să primească telefoane, după care să izbucnească în plâns, și îți dădeai seama că au primit o veste proastă. Trăiai acolo, între ei, în iminența morții, în înțelegerea faptului că viața este ea în sine mai fragilă decât ne gândim, dar viața lor, care au plecat de acolo și care nu știu dacă vor mai avea la ce să se întoarcă, depinde în momentul respectiv de cei din jur. Și stă în momentul respectiv doar în dramul de umanitate pe care îl mai avem noi lăsat în noi, asta până când să intervină statul.

Și apropo de toți cei care au încercat să propage fel de fel de... sau să sădească o ură față de ucraineni, să ne gândim că românii au primit banii pentru găzduirea ucrainenilor. Românii au făcut, dacă vrei, bani ca să-i țină și să-i ajute. Statul român nu a aruncat cu bani și în niciun caz nu de la bugetul național. Oricum au fost fonduri venite de la Uniunea Europeană, nu a aruncat cu bani în Ucraina.

Actualitate.net: Știi că se vehiculau lucrurile astea și despre alocație, că primesc nu știu ce alocație. Știi că s-a propagat chiar și asta în spațiul public, că un copil ucrainean primește de trei ori mai mai mult decât un copil român

Flavia Boghiu: Da, era o sumă oricum fabuloasă și fără nicio legătură cu adevărul. Chiar mai mult, în Brașov există...

Există un dosar penal pe rol, despre care am văzut în presă, tocmai pe subiectul unor români care au încercat să fraudeze sistemul acesta de decontare de 50/20 și ar fi declarat fictiv că au ținut ucraineni sau datele n-au fost conforme cu ceea ce au declarat. Deci această furie sau mânie pe care cred unii că o simt împotriva ucrainenilor nu este nimic altceva decât rezultatul unora care asta au încercat să sădească. Pentru că altfel, lăsând deoparte ideologii, simpatii politice, antipatii politice — deci lăsând toate astea la o parte, ne dezbrăcăm de ele și rămânem noi, oamenii —, nu există să rămâi insensibil în fața unei tragedii sau unei drame ca aceasta pentru oamenii respectivi, indiferent cu cine au votat, indiferent cu cine țin, indiferent ce-i cu ei: dacă au buze puse, n-au buze puse, dacă au mașini scumpe, n-au mașini scumpe.