INTERVIU (PARTEA I). Cum s-a schimbat viața Flaviei Boghiu, fost viceprimar al Brașovului, după ce a renunțat la funcțiile publice în urma anchetei DNA. Cum sprijină astăzi comunitatea: „Am avut multe situații în care am plecat acasă plângând”

Flavia Boghiu, fost viceprimar al Brașovului în mandatul lui Allen Coliban, a răspuns invitației Actualitate.net de a participa la un dialog despre cum i s-a schimbat viața în ultimii ani, în special după ce a renunțat la mandatul de viceprimar, în contextul anchetei DNA. Din postura de sociolog și fondator de ONG, Flavia Boghiu vorbește despre realitatea dură a serviciilor de asistență socio-medicală din România.

Fostul viceprimar trage un semnal de alarmă asupra problemelor cu care se confruntă seniorii și explică de ce singurătatea poate deveni una dintre cele mai grave provocări ale vârstei înaintate, cu efecte directe inclusiv asupra sănătății.

Flavia Boghiu ne-a vorbit și despre activitatea sa actuală în comunitate, precum și despre evenimentul „Picnic în Roz”, pe care îl organizează pe 27 August. Fostul viceprimar al Brașovului explică ideea din spatele acestei inițiative, un proiect care își propune să aducă împreună comunitatea brașoveană în sprijinul vârstnicilor, și vorbește despre planurile sale de viitor.

Actualitate.net: Flavia, ai pornit din zona serviciilor sociale în urmă cu mai bine de un deceniu, dacă nu mă înșel, și ai ajuns să gestionezi unele dintre cele mai dificile momente prin care a trecut Brașovul în ultimii ani: pandemia, criza refugiaților din Ucraina, iar ulterior, ceea ce a avut, din păcate, și un impact personal, ancheta DNA, despre care iarăși vreau să dezbatem mai departe, dar le discutăm pe rând.

Întâi de toate, când ai realizat că viața ta nu va mai fi niciodată una obișnuită și că trebuie să faci mai mult decât să privești de pe margine?

Flavia Boghiu: Cred că viața mea este obișnuită, dar da, cu elementul de care zici, de făcut mai mult decât să privești de pe margine. Am intrat în sectorul serviciilor sociale, socio-medicale în urmă cu 15 ani, proaspăt ieșită de pe băncile Facultății de Sociologie, mă rog, chiar intram la masterat atunci. Master în Asistență și Dezvoltare Comunitară. Ambele în Brașov.

Am simțit că locul meu este să lucrez cu categorii defavorizate și așa am ajuns să lucrez în asistență pentru vârstnici. Apoi, evident, înființând și un ONG, acum 12 ani, am început să fiu mult mai activă și în zona de elaborare a politicilor publice, să fiu mai implicată în ce înseamnă felul în care se fac legile pentru noi și felul în care legile îi ajută pe oameni să aibă o viață mai bună.

În sensul acesta, am înființat, împreună cu câteva alte ONG-uri din Brașov, un cluster de economie socială — ACCES se numește —, unde am fost președinte până la mandatul de viceprimar și cu care organizație, cu clusterul, am reușit inclusiv să introducem programul de finanțare pentru servicii sociale pentru ONG la Consiliul Județean Brașov. A urmat să rămână aceleași discuții și cu primăria. Adică eram oricum implicată în viața cetății, dacă vrei, în felul în care funcționează lucrurile, după care, din cauza frustrării legate de cum merg lucrurile în România, am decis să fac pasul și spre politică.

Nu mi-am imaginat și nu mi-am propus, nu era pe lista de obiective, dacă vrei, să fiu politician sau să ocup o funcție publică. Dar ce am știut clar este că trebuie să mă implic și am văzut politica ca fiind un mijloc prin care pot să fac ceea ce vreau să fac, și anume să fac bine pentru oameni la nivel sistemic, și am crezut că pot să fac asta prin politică.

Actualitate.net: Ce te-a impactat atât de tare și te-a transformat în omul care ești astăzi? Și cum de ai ales acest drum?

Flavia Boghiu: Cred că are foarte mult de-a face cu faptul că am crescut cu o mamă cu afecțiuni cronice, cu internări repetate, cu amintiri din copilăria mea în care mergeam la ea la spital, cu o afecțiune care a și scos-o foarte repede din câmpul muncii. Și cred că, văzând la prima mână ce înseamnă greutățile cu care se confruntă o familie care are pe cineva bolnav, mi-a sădit, poate, niște semințe ale... niște sensibilități în domeniul acesta, care s-au completat după aceea cu alte elemente din educația mea, legate de principialitate, moralitate și lupta pentru lucrurile în care crezi.

Am văzut asta în familie, la tata, și cred că astea au contribuit la formarea mea în direcția asta. Dar, așa cum ziceam, niciodată n-am crezut că le voi pune în slujba oamenilor în felul acesta, prin politică. Politica este un mediu care este, în același timp, și foarte toxic, și foarte greu, și se spune despre politică, nu, că e murdară, că e în toate felurile.

Eu cred, totuși, că politica e așa cum sunt oamenii care o fac. Dar, în același timp, este și modul în care poți ajunge să ai un impact considerabil asupra mai multor oameni.

Actualitate.net: Pentru cei care nu te cunosc, în ce constă serviciul de îngrijire socio-medicală la domiciliu? Pentru că tu cu asta te ocupi în momentul de față.

Flavia Boghiu: Ceea ce facem noi pentru vârstnicii care sunt greu deplasabili sau imobilizați, în special — aceștia sunt categoria principală —, este că oferim de la partea de îngrijire medicală la domiciliu (o asistentă care vine, pune perfuzia, dă injecția, schimbă pansamentul, schimbă sonda urinară și tot ce se poate face la domiciliu) până la recuperare, gimnastică, masaj medical. Avem pacienți care sunt cu externări după accidente vasculare și care, grație colaborării cu noi, ajung după aceea să meargă și să poată să-și recapete o parte din autonomie.

Și pe lângă asta mai este partea socială, de asistență socială, care presupune — e un demers mai complex — de la a cunoaște pacientul, a cunoaște familia, a cunoaște problemele cu care se confruntă, până la a-l ajuta cu personalul pe care noi îl avem la partea de igienă personală, de exemplu, sau la partea de alimentație. Avem personal care merge, dă de mâncare, schimbă în părți unde e nevoie, face cumpărături, scoate rețeta de la medic, merge la farmacie.

Actualitate.net: Dar nu este copleșitor? La sfârșitul zilei cum ești?

Flavia Boghiu: Paradoxul este că atunci când lucrezi cu oameni trebuie să fii, din punctul meu de vedere, ca să-ți faci treaba cu pasiune, sensibil la greutățile oamenilor, dar suficient de puternic încât să nu le lași să te încarce și să nu le lași să te copleșească și să poți să-ți păstrezi mintea limpede, în așa fel încât să vezi totuși ce poți să faci pentru oamenii respectivi. Am avut multe situații în care am plecat acasă plângând dintr-o casă sau de la câte un caz.

Au fost foarte multe situații în care mă gândeam ce am putea să facem mai mult, cum aș putea să-i ajut pe unii. La alții știi că nu ai cum să-i ajuți și că, de fapt, ce se întâmplă e doar perioada ante-finem, adică înainte de final. Dar te întărești și îți dai seama că ești mai util lor dacă îți ții, așa cum ziceam, mintea limpede și te gândești la ce poți să faci sistemic pentru ei, cât poți.

Și am mai învățat un lucru care mi-a fost de folos și în politică: nu poți salva pe toată lumea întotdeauna. Este și periculos să crezi despre tine că rolul tău este să salvezi.

Rolul meu în ceea ce fac este să le fac viața mai bună prin ceea ce facem. Nu o să le-o fac bună de tot, nu o să-i vindec, nu o să-i scap de lipsurile materiale, nu o să le rezolv toate problemele, dar să fac, prin ceea ce fac și prin locurile în care trec, lucrurile un pic mai bune decât le-am găsit.

Actualitate.net: Câte persoane beneficiază de aceste servicii la voi în acest moment?

Flavia Boghiu: În acest moment suntem la nivelul... deci cei care primesc serviciile pe care le-am enumerat mai devreme, suntem la nivelul câtorva zeci, în jur de 80 de persoane din Brașov și zona metropolitană.

Avem însă diverse proiecte în care ne implicăm. Am avut, de exemplu, campania „Adoptă un bunic”, pentru că am întâlnit persoane, vârstnici care, din pensia de 1.281 de lei, după ce plătesc facturile, medicamentele, în ultima săptămână înainte de pensie ajungeau să facă foamea. La modul cât se poate de serios, am avut povești în care îmi spuneau că dacă mai găsesc un morcov, o ceapă și un cartof, fac o supă lungă și trag de ea până vine pensia.

Și pentru că mi se pare inuman, îngrozitor, am considerat că printre noi, cei care suntem mai norocoși, mai avantajați de soartă, avem destule resurse încât să dăm o mână de ajutor celor care sunt în situația asta.

Iar proiectul a constat într-o campanie de strângere de fonduri pentru pachete și alimente de bază pentru acești vârstnici, dar pe lângă asta, componenta care mie îmi place cel mai mult e partea de scrisoare. Donatorii pot să scrie o scrisoare unei persoane pe care nu o cunosc. Mulți dintre ei o fac cu gândul la proprii bunici pe care poate nu-i mai au sau cu dorul pe care îl poartă bunicilor pe care nu-i mai au.

Și dacă donatorii doresc să-și lase datele de contact și dacă și cel care primește scrisoarea e de acord, pot să țină apoi legătura. Și am avut situații foarte emoționante în care o familie din Brașov, de exemplu, care a și făcut voluntariat în campania noastră, ne-a ajutat la distribuția de pachete, a luat de suflet un bunic și când fac gogoși sau de sărbători merg acolo.

Actualitate.net: Încă mai pot face asta oamenii, dacă vor?

Flavia Boghiu: Da, site-ul adaptounbunic.ro este deschis în continuare donațiilor și scrisorilor. Și s-au legat niște conexiuni foarte frumoase cu oameni care nu se știau, dar care încep să poarte de grijă altcuiva, în așa fel încât respectivul vârstnic să nu fie singur. Și sunt gesturi micuțe, spuneam, fac de exemplu gogoși într-o duminică...

Actualitate.net: Cum te pot găsi oamenii și ce costuri implică pentru oamenii care aleg să apeleze la tine?

Flavia Boghiu: Asociația o găsesc pe ingrijireacasa.ro. Asociația așa se și numește: Asociația Îngrijirea Acasă. Pe lângă asta, am o firmă pe care o conduc, se numește Îngrijiri la Domiciliu, ne găsesc pe inmedo.ro. Iar pe mine personal mă găsesc pe pagina de Facebook Flavia Boghiu, aici sunt cel mai ușor de găsit. Răspund eu personal la mesaje, chiar dacă nu întotdeauna atât de repede cum mi-ar plăcea, dar mă pot găsi acolo.

Actualitate.net: La ce costuri să se aștepte oamenii că trebuie să plătească în momentul în care apelează la serviciile tale?

Flavia Boghiu: Legat de costuri, depinde de nevoi. Evident, după o evaluare complexă putem să știm care sunt serviciile de care oamenii au nevoie. Ce e important ca aceștia să știe, în schimb, este că pot beneficia și gratuit de asistența medicală și de recuperare la domiciliu.

Mulți oameni nu cunosc informația aceasta. Deci, persoanele care sunt nedeplasabile sau imobilizate la pat pot beneficia 90 de zile pe an, în episoade de câte 30 sau, în anumite situații, chiar și pentru un episod de 90 de zile, de perfuzii, injecții, tratamente, pansamente, schimbarea sondei urinare, alimentare pe sondă nazogastrică (cei care ies într-o stare mai critică din spital, de obicei). Cu o recomandare de la medicul de familie, pe un formular tip, se duc la Casa de Asigurări, care le vizează acel formular, și își aleg un furnizor dintre cei care sunt în contract care să înceapă să le furnizeze această îngrijire gratuit la domiciliu.

E important ca oamenii să știe că au acest drept. Fondurile într-adevăr sunt insuficiente, de cele mai multe ori nu acoperă nevoia, cel puțin la nivelul județului Brașov, dar important este ca, indiferent că fondurile sunt insuficiente, oamenii să știe, să depună și să pună la rândul lor presiune pe autorități să suplimenteze fondurile în acord cu nevoia.

Actualitate.net: Și cu ce probleme se confruntă cel mai des oamenii care apelează la tine?

Flavia Boghiu: Din punct de vedere medical, gama e largă. Avem de la cazuri oncologice la persoane care au suferit accidente vasculare cerebrale. De obicei se întâmplă așa: ne sună un membru al familiei care fie urmează să externeze din spital tatăl, mama, socrul, soacra care a suferit un accident vascular și nu știe încotro să o apuce, și atunci apelează la noi. Noi facem cumva și partea asta de ghidaj pe ce urmează după ce ieși cu el din spital: însemnând că trebuie să adaptezi locuința, trebuie să iei saltea antiescară, pat antiescară, să înveți minimul de elemente de îngrijire.

Și atunci apelează la noi, iar noi îi ghidăm și îi sprijinim în sensul acesta. Deci majoritatea sunt cazuri post-AVC, dar acum depinde... De obicei sunt persoane în vârstă cu diferite afecțiuni care îi fac să își fi pierdut mobilitatea.

Actualitate.net: Din experiența ta de până acum, care este cea mai mare nevoie, să zic așa, a unui senior? Sprijinul financiar, îngrijirea medicală sau cineva care să-l asculte?

Flavia Boghiu: Pentru un sfert dintre ei — spune un studiu făcut anul trecut —, nevoia de socializare și de alinarea singurătății este cea mai mare. Un sfert din seniorii din mediul urban vorbesc cu maximum o persoană pe lună. Au luni în care nu vorbesc cu nimeni. Dacă ne oprim o secundă și ne gândim la ce înseamnă datele astea, înseamnă că noi, ca societate, ne-am abandonat vârstnicii, i-am trimis în antecamera morții și îi punem să stea acolo să-și aștepte sfârșitul. Ceea ce e ceva ce niciunul dintre noi nu își dorește pentru sine sau pentru cei dragi ai noștri.

Este copleșitor, într-adevăr, și pentru familii. În general, la doi adulți, perioada în care părinții noștri ajung să nu mai poată avea grijă de sine se suprapune cu perioada în care copiii ne pleacă la facultate sau ne solicită foarte mult. Și atunci doi adulți au în îngrijire patru vârstnici, dacă — Doamne ajută! — au ajuns toți la vârsta la care să aibă nevoie. Sunt apăsați și financiar, și din punct de vedere al timpului, și al încărcăturii, și al lipsei de servicii disponibile, din păcate, pe piață în România, disponibile și accesibile.

Și atunci e clar că e nevoie de o implicare mai mare a comunității, a statului, de o suplimentare a resurselor puse la dispoziție pentru așa ceva. Din punct de vedere legislativ, teoretic stăm bine. România este aliniată în ultimii ani la politicile europene și pe îmbătrânirea activă, și pe sprijinirea vârstnicilor, însă lipsește elementul de prioritizare a acestei categorii de vârstă și a nevoilor lor.

Iar pentru anii care urmează, având în vedere că vin decrețeii din urmă, urmează să iasă la pensie și va fi o generație întreagă consistentă de persoane care vor ajunge la senectute și vor avea alte nevoi decât au avut până acum, statul român nu este pregătit. Nu vreau să fiu alarmistă sau pesimistă, dar la cum se întâmplă lucrurile — și în 15 ani am adunat suficient de multă experiență și informație încât să pot să-mi dau seama care e trendul de implicare a statului în subiectul acesta —, din păcate ne mișcăm mult prea încet pentru realitatea socială și demografică ce stă să vină peste noi. Iar asta este o realitate pe care o vom încasa puternic în piept ca societate.

Rămâne și problema pensiilor, și problema disponibilității fondurilor pentru bugetul de pensii (problemă căreia din nou va trebui să i se găsească o rezolvare), și problema faptului că, așa cum spuneam, în România de cele mai multe ori după pensie ești scos din circuitul public, să zic așa — nu ți se mai găsește o utilitate, din păcate, în care și tu...

Și pe lângă asta, că mă întrebai care sunt problemele cu care se confruntă, da, partea financiară rămâne o mare problemă pentru foarte mulți dintre vârstnici. Spuneam că avem aproape un milion de persoane cu pensie de 1.281 de lei în România, pensia socială minimă garantată de stat. O sumă cu care, hai să fim serioși, nu ai cum să trăiești nici măcar la nivel de subzistență în România. Adică trăiești în sărăcie lucie cu 1.300 de lei pe lună.

Actualitate.net: Există o poveste care ți-a rămas în suflet și care te-a impactat din toate cazurile pe care le-ai întâlnit?

Flavia Boghiu: Am mai multe, dar una despre care am mai și vorbit public și care cumva și-a făcut un loc în sufletul meu e doamna Rozalia. Doamna Rozalia are acum 97 de ani.

Este lucidă, are o minte brici, dar este singură. A rămas văduvă la 40 și ceva de ani, n-a avut niciodată copii. Vârsta începe să-și spună cuvântul și îi este din ce în ce mai greu să iasă din casă. Face un efort ca o dată la câteva zile să iasă să-și cumpere o pâine. Are o pensie de, așa cum spuneam, 1.281 de lei, din care își face calculul la începutul lunii cât se duc pe facturi, cât se duc pe medicamente și, dacă rămâne ceva, ce rămâne să meargă spre cumpărături, spre alimente.

Se străduiește să-și gătească în continuare singură, să spele... N-are mașină de spălat și nici nu m-a lăsat să o ajut să-i fac rost de o mașină de spălat.

Și pentru doamna Rozalia, de exemplu, una dintre cele mai mari probleme și provocări este asta: lipsa unui cadru, a unui context social, nu o caută nimeni. Singurele interacțiuni sunt când reușește să coboare să-și cumpere o pâine, sau când merge la farmacie, și cele cu noi, cu asociația noastră.

Actualitate.net: Cred că singurătatea îmbolnăvește mai mult decât oricare altă boală sau cel puțin, nu știu, favorizează apariția bolilor. Ne-o demonstrează și studiile.

Flavia Boghiu: Da, așa cum spuneam, din păcate sunt trimiși într-o zonă în care să-și aștepte sfârșitul și cred că și noi pierdem foarte mult ca societate. Așa cum spuneam, sunt oameni cu o experiență de viață extraordinară, cu meserii care poate sunt pe cale de dispariție și pe care le-au făcut foarte bine zeci de ani de zile și ar putea să le dea mai departe, cu povești care ar putea să inspire și generațiile mai tinere.

Chiar am avut un proiect la asociație, „Punte între generații”, în care am făcut pentru elevi de liceu mentorat cu seniori remarcabili din comunitatea brașoveană și a fost un succes. Elevii de liceu au fost absolut fascinați de tot ceea ce au avut seniorii de împărtășit și de povestit și de tot ceea ce le-au explicat despre cum și-au construit cariera.

O altă componentă a proiectului era să îi ajutăm pe elevi cu partea de orientare vocațională, să-și dea seama în ce direcție vor să o apuce după liceu. Și proiectul acesta și interacțiunea cu seniorii au contribuit; au reușit să pună întrebări, unele întrebări pe care altundeva n-ar fi avut unde să le adreseze...

Actualitate.net: Spune-mi, te rog, pentru că știu că pe 27 august urmează un eveniment caritabil important, cum ai spus și la începutul interviului, „Picnic în Roz”. Cum a luat naștere această idee și care este scopul ei?

Flavia Boghiu: Este inițiativa BlissPier Events, care organizează în fiecare an un eveniment, BlissGiving in Pink, în care susține o cauză. Iar anul acesta au ales cauza noastră, să susțină proiectul de a înființa primul magazin social pentru vârstnici din Brașov. O să povestesc mai multe despre magazin.

Picnicul în Roz va fi un eveniment în aer liber pentru comunitatea brașoveană, un eveniment de strângere de fonduri, însemnând că se achită bilet — e pe bază de bilet, banii se duc toți către cauză —, se va organiza o tombolă, avem diferite activități care se vor întâmpla în cadrul evenimentului.

Actualitate.net: Cine este invitat la acest eveniment? Adică cine poate să vină? Oricine?

Flavia Boghiu: Oricine își dorește să petreacă o seară foarte faină, cu muzică bună, cu mâncare bună, să vină cu familia la picnic, să-și aducă câteva bucate... O să avem zone amenajate cu pături pe iarbă pentru petrecerea timpului liber, unde pot să-și aducă în coșuleț sau în traistă ce vor să servească.

Actualitate.net: Pot veni și vârstnici?

Flavia Boghiu: Absolut. Evenimentul este dedicat vârstnicilor către care se duc fondurile, însă este deschis și este invitată toată comunitatea care vrea și poate să sprijine proiectul. Însemnând că nu este un eveniment social (susține o cauză socială), ci este un eveniment pentru toți cei care își doresc, așa cum ziceam, să petreacă o seară foarte faină, cu muzică bună, cu oameni faini în Brașov.

Actualitate.net: Și mai concret, cum veți folosi aceste fonduri? Adică cum vor fi ajutați oamenii în vârstă, vârstnicii, cu acești bani? Care va fi direcția sau cum îi veți folosi?

Flavia Boghiu: Magazinul social va fi locul în care cei cu venituri mici sau care au o situație, o condiție de vulnerabilitate (însemnând venit mic, soțul care este și el în vârstă și poate este la pat, lipsa locuinței, o dizabilitate) vor putea veni să se aprovizioneze gratuit, în contravaloarea a 250 de lei pe lună, cu alimente și produse de bază.

Însemnând că se face o evaluare: ei vin la asociație, li se face o evaluare a situației în care se găsesc, primesc un card cu puncte care echivalează cu 250 de lei pe lună și pot veni în fiecare lună să-și aleagă produsele de care au nevoie.

Pentru că ne dorim foarte mult să le respectăm dreptul la autonomie și la demnitate, să nu simtă că primesc ajutoare, ci că vin ei și își iau sprijinul de care au nevoie și își aleg ce au nevoie. Însemnând că într-o lună îți trebuie detergent — vii și-ți iei detergent și poate cafea —, în altă lună vii și-ți iei făină, ulei, mălai, paste și așa mai departe. Banii din eveniment se duc pentru înființarea, amenajarea și aprovizionarea magazinului.

În interviul video de mai cu Flavia Boghiu puteți urmări toate temele abordate, pe lângă activitatea sa dedicată vârstnicilor, și despre mandatul pe care l-a avut în Primăria Brașov.

Am abordat pe larg și dosarul penal deschis pe numele său în legătură cu proiectul muzeului din catacombele de După Ziduri. Flavia Boghiu explică modul în care erau împărțite atribuțiile în Primăria Brașov la acel moment, rolul Poliției Locale, responsabilitățile viceprimarului din partea PNL și contextul administrativ în care s-a desfășurat evenimentul organizat de Asociația Amural.

De asemenea, am discutat despre ritmul în care a evoluat ancheta, decizia de achitare pronunțată în primă instanță și motivele pentru care consideră că dosarul a avut o miză politică, fiind deschis chiar în pragul alegerilor.

În cadrul interviului, Flavia Boghiu vorbește și despre decizia de a renunța la candidatură și la funcțiile publice pe durata procesului, despre presiunea personală pe care a resimțit-o în acea perioadă și despre modul în care a funcționat alianța politică la nivel local.