INTERVIU | Marcela Rădulescu, fostă profesoară de Arte din Brașov, la 83 de ani: „Diferența dintre libertate și dictatură este de la cer la pământ. Tineretul trebuie să aibă grijă să nu se lase păcălit și dus pe un drum greșit”
La 83 de ani, Marcela Rădulescu privește cu multă claritate atât trecutul, cât și prezentul. Fostă profesoară de Arte din Brașov, aceasta a trăit zeci de ani în perioada comunistă și spune că experiența acelor vremuri o face să aprecieze și mai mult libertatea de astăzi. Am întâlnit-o la vernisajul expoziției „Tovarășele sau emanciparea prin muncă. Femeia în arta oficială din România comunistă 1948–1989”, organizată la Muzeul de Artă Brașov, unde a acceptat să transmită, prin intermediul Actualitate.net, un mesaj pentru generația tânără.
Galerie imagini
Expoziția „Tovarășele sau emanciparea prin muncă. Femeia în arta oficială din România comunistă 1948–1989” reunește lucrări realizate între 1948 și 1989 din colecțiile mai multor muzee din țară și analizează modul în care imaginea femeii a fost construită și folosită în discursul ideologic al regimului comunist. Expoziția este curatoriată de dr. Monica Enache și face parte din proiectul „Muzeul virtual al artei sub comunism. Perspective asupra unui patrimoniu controversat”, care urmărește reinterpretarea patrimoniului artistic realizat în perioada regimului comunist.
1 / 2Expoziția, dedicată reprezentării femeii în arta oficială din perioada comunistă, a readus în atenție o epocă în care creația artistică era puternic influențată de ideologia regimului. Pentru Marcela Rădulescu, însă, tablourile expuse au fost mai mult decât simple opere de artă. Au reprezentat o întoarcere într-o perioadă pe care a trăit-o și pe care spune că nu și-ar dori să o vadă repetată. Întrebată ce mesaj le transmite tinerilor, răspunsul ei a venit fără ezitare.
„Niciodată românii nu au dus-o atât de bine ca acum”
„Îmi pare foarte rău pentru tinerii de astăzi, pentru că nu apreciază vremurile pe care le trăiesc. Eu cred că niciodată românii nu au dus-o atât de bine ca acum. Este părerea mea și cred că este una destul de obiectivă.
Tineretul trebuie să aibă grijă să nu se lase păcălit și dus pe un drum greșit. Înainte de toate, trebuie să se informeze, cu toată seriozitatea și convingerea, ca să înțeleagă care este diferența dintre a trăi în libertate și a trăi în dictatură. Diferența este de la cer la pământ.
Mă bucur enorm că am apucat să trăiesc aceste vremuri ale libertății, cu toate necazurile lor. Sigur, nu putem spune că a coborât raiul pe pământ, dar este o viață normală, în care omul știe pe ce lume trăiește, știe să lupte pentru drepturile lui, știe să-și găsească locul în societate și să câștige în funcție de munca lui.” - Marcela Rădulescu, 83 de ani - Brașov.
„Înainte nu conta cât munceai, ci cât de mult te plecai în fața conducătorului”
Fosta profesoară spune că, în timpul regimului comunist, valoarea profesională nu era suficientă pentru a reuși. În opinia sa, criteriul decisiv era obediența față de cei aflați la putere.
„Înainte nu conta cât munceai și cât valorai. Singurul criteriu după care puteai obține ceva era să te pleci până la depersonalizare în fața conducătorului, chiar dacă el era mai slab pregătit sau mai puțin valoros decât tine. Trebuia să-i faci temenele, pentru că singura valoare apreciată era adeziunea față de conducător.
A fost o suferință uriașă, mai ales pentru oamenii care aveau valoare, care aveau ceva de spus și știau să spună acel lucru. Ei nu puteau să se exprime dacă nu se plecau în fața șefului. Este cumplit.” Marcela Rădulescu, 83 de ani - Brașov.
Libertatea, cea mai importantă lecție
Marcela Rădulescu spune că nu idealizează prezentul și recunoaște că România are încă multe probleme. Cu toate acestea, consideră că libertatea de exprimare și posibilitatea fiecăruia de a-și construi propriul drum reprezintă diferențe fundamentale față de perioada comunistă.
Mesajul său vine într-un moment în care, în spațiul public și pe rețelele sociale, apar tot mai des discuții despre nostalgia față de comunism sau despre presupusele avantaje ale acelor vremuri. Pentru cei care au trăit acea perioadă, astfel de afirmații sunt greu de înțeles.
Fosta profesoară îi îndeamnă pe tineri să nu judece trecutul doar prin comparația cu dificultățile prezentului, ci să încerce să înțeleagă cum arăta o societate în care libertatea de exprimare era limitată, iar succesul profesional depindea adesea de conformarea față de puterea politică.
Îndemnul fostei profesoare de Arte, în vârstă de 83 de ani, este unul simplu: să citească, să se informeze și să vorbească cu oamenii care au trăit acele vremuri înainte de a trage concluzii.
La 83 de ani, Marcela Rădulescu spune că se consideră norocoasă că a prins atât perioada comunistă, cât și anii de după 1989. Tocmai această experiență îi permite să compare cele două lumi și să afirme, fără ezitare, că diferența dintre ele este „de la cer la pământ”.
Mesajul transmis de fosta profesoară de Arte nu este unul politic, ci unul despre istorie și responsabilitate. Pentru ea, libertatea nu este un concept abstract, ci o realitate câștigată cu greu, pe care generațiile de astăzi ar trebui să o prețuiască și să o protejeze.
