Cercetătorii au identificat un „declanșator ascuns” al bolii Alzheimer

O echipă de cercetători de la Indiana University School of Medicine susține că a descoperit o nouă țintă promițătoare pentru tratarea bolii Alzheimer, una dintre cele mai devastatoare afecțiuni neurodegenerative din lume. Oamenii de știință au identificat o enzimă numită IDOL, care pare să joace un rol-cheie în dezvoltarea bolii, iar eliminarea acesteia din neuronii cerebrali a dus la rezultate spectaculoase în studiile de laborator.

Potrivit cercetătorilor, blocarea enzimei a redus semnificativ acumulările de plăci amiloide din creier – considerate una dintre principalele caracteristici biologice ale bolii Alzheimer – și, în același timp, a îmbunătățit procese esențiale pentru comunicarea dintre celulele nervoase și rezistența creierului la deteriorare.

Boala Alzheimer afectează zeci de milioane de oameni la nivel mondial, iar până în prezent opțiunile de tratament au fost limitate. În ultimii ani, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a aprobat două medicamente care încetinesc progresia bolii – lecanemab și donanemab – ambele având rolul de a elimina plăcile amiloide din creier.

Lecanemab și donanemab sunt două medicamente moderne folosite pentru tratarea bolii Alzheimer în stadiile incipiente. Ele fac parte dintr-o nouă generație de terapii care încearcă să încetinească evoluția bolii, nu doar să trateze simptomele.

Ambele sunt anticorpi monoclonali — adică proteine create în laborator care „recunosc” și atacă plăcile de beta-amiloid din creier, considerate una dintre principalele cauze ale Alzheimerului.

Totuși, aceste tratamente nu vindecă boala și nici nu opresc complet degradarea cognitivă.

Cercetătorii americani cred că noua abordare, bazată pe țintirea enzimei IDOL, ar putea funcționa diferit și chiar mai eficient.

„Ceea ce face această descoperire atât de importantă este faptul că avem acum o țintă precisă pentru dezvoltarea unui nou tip de tratament”, a declarat profesorul Chia-Chi „Josh” Kim, coordonatorul studiului și profesor de genetică medicală și moleculară.

Potrivit acestuia, enzimele reprezintă ținte ideale pentru dezvoltarea medicamentelor, deoarece au structuri bine definite, care permit proiectarea unor molecule capabile să blocheze activitatea lor cu efecte adverse minime.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Alzheimer’s & Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association.

În cadrul studiului, oamenii de știință au creat două modele experimentale de Alzheimer, eliminând gena responsabilă de producerea enzimei IDOL din diferite tipuri de celule cerebrale, inclusiv neuroni și microglie – celulele imunitare ale creierului.

Inițial, cercetătorii se așteptau ca microglia să aibă cel mai important rol în reducerea plăcilor amiloide, deoarece aceste celule elimină în mod natural substanțele dăunătoare din creier și produc cea mai mare cantitate de IDOL.

Microglia reprezintă celulele imunitare ale creierului, responsabile cu „curățarea” resturilor celulare, combaterea inflamațiilor și protejarea neuronilor. Practic, ele funcționează ca un sistem de apărare al creierului.

Însă rezultatele au surprins echipa de cercetare: cele mai puternice efecte au apărut atunci când enzima a fost eliminată direct din neuroni.

Potrivit cercetătoarei Hande Karahan, eliminarea IDOL din neuroni nu doar că a redus cantitatea de plăci amiloide, dar a dus și la scăderea nivelului proteinei APOE – una dintre cele mai importante proteine asociate cu boala Alzheimer.

O variantă a acestei proteine, APOE4, este considerată cel mai mare factor genetic de risc pentru dezvoltarea formei tardive a bolii, scrie sciencedaily.com.

Cercetătorii au descoperit și o creștere a receptorilor implicați în reglarea APOE și a plăcilor amiloide după eliminarea enzimei din neuroni. Acești receptori sunt esențiali pentru comunicarea sănătoasă dintre neuroni și pentru metabolismul lipidic al creierului.

Mai mult, studiile anterioare sugerează că activarea acestui mecanism ar putea ajuta pacienții să reziste mai bine deteriorării cognitive, chiar și atunci când există deja acumulări importante de plăci amiloide.

„Acest aspect este extrem de important din punct de vedere clinic, deoarece majoritatea pacienților sunt diagnosticați abia după ce au acumulat cantități semnificative de plăci în creier”, a explicat Karahan.

„Nu doar reducerea nivelului de amiloid este importantă, ci și creșterea rezistenței creierului la aceste modificări patologice. Țintirea enzimei IDOL ar putea oferi beneficii multiple: reducerea plăcilor și, în același timp, protejarea neuronilor.”

Echipa de cercetare lucrează deja la dezvoltarea unor compuși capabili să blocheze enzima IDOL. În perioada următoare, oamenii de știință vor testa siguranța și eficiența acestor molecule în modele preclinice.

De asemenea, cercetătorii vor analiza dacă inhibarea enzimei poate preveni distrugerea conexiunilor dintre neuroni și dacă poate reduce acumularea proteinei tau, o altă caracteristică majoră a bolii Alzheimer.

Dacă rezultatele viitoare vor confirma aceste descoperiri, noua strategie terapeutică ar putea reprezenta un pas important spre tratamente mai eficiente pentru una dintre cele mai dificile boli neurologice ale secolului.