Ingredientul care îți îmbolnăvește creierul, dacă îl consumi după masă

Creșterile bruște ale glicemiei care apar în primele două ore după masă ar putea fi un factor de risc important pentru boala Alzheimer, arată un nou studiu realizat de cercetători din Marea Britanie. Analiza indică faptul că persoanele care, din punct de vedere genetic, sunt predispuse la astfel de vârfuri ale zahărului din sânge au un risc cu 69% mai mare de a dezvolta această formă de demență.

Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și afectează milioane de oameni la nivel global. Deși vârsta rămâne principalul factor de risc, tot mai multe cercetări sugerează că dezechilibrele metabolice joacă un rol important în declinul cognitiv.

Diabetul de tip 2, rezistența la insulină și hiperglicemia au fost asociate în mod repetat cu un risc crescut de demență, însă mecanismele precise nu sunt pe deplin înțelese.

Studiul realizat de echipa de la Universitatea din Liverpool aduce o perspectivă diferită, concentrându-se nu pe nivelul mediu al glicemiei, ci pe creșterile rapide care apar după masă.

Cercetătorii au analizat date genetice de la 357.883 de persoane, folosind metoda de randomizare mendeliană, o tehnică ce permite investigarea relațiilor cauzale dintre factori biologici și boli, reducând influența factorilor de mediu sau a stilului de viață.

Prin această metodă, echipa a evaluat efectele genetice asociate cu glicemia postprandială, în special valoarea glucozei măsurată la două ore după masă, cunoscută sub denumirea de 2hPG.

Rezultatele au arătat că persoanele cu o predispoziție genetică pentru valori mai mari ale glicemiei în acest interval au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala Alzheimer.

„Această descoperire ar putea ajuta la conturarea viitoarelor strategii de prevenție, subliniind importanța gestionării zahărului din sânge nu doar per ansamblu, ci în mod specific după mese”, a declarat epidemiologul Andrew Mason, potrivit sciencealert.

Monitorizarea și controlul glicemiei postprandiale ar putea deveni un element-cheie în reducerea riscului de demență, în special în rândul persoanelor cu diabet sau prediabet.

Interesant este faptul că analiza nu a identificat o asociere între boala Alzheimer și alți indicatori metabolici frecvent studiați. Nivelurile normale de glucoză, insulina sau rezistența la insulină nu au fost corelate cu un risc crescut de demență. De asemenea, scanările cerebrale efectuate pe un subset de participanți nu au evidențiat modificări semnificative în dimensiunea creierului, a hipocampului sau prezența leziunilor de substanță albă.

Aceste rezultate sugerează că legătura dintre glicemia postprandială și Alzheimer nu se manifestă prin modificări structurale evidente ale creierului, cel puțin în stadiile analizate.

„Se pare că există mecanisme mai subtile care leagă creșterea bruscă a glicemiei de Alzheimer”, notează autorii studiului. Printre ipotezele luate în calcul se numără inflamația cronică, stresul oxidativ sau afectarea funcționării celulelor nervoase, procese care pot fi declanșate de episoadele repetate de hiperglicemie.

Rezultatele trebuie interpretate cu prudență, mai spun cercetătorii. Studiul nu a putut fi replicat într-un alt set de date genetice mai vechi, care a inclus 111.326 de persoane.

Potrivit echipei de cercetare, această diferență ar putea fi explicată prin modul de selecție a participanților și prin caracteristicile populației analizate.

Grupul principal a fost format din persoane mai sănătoase, cu un statut socio-economic mai ridicat și exclusiv de origine albă britanică, ceea ce limitează aplicabilitatea concluziilor la alte populații.

„Trebuie mai întâi să reproducem aceste rezultate în alte populații și în alte ancestrii pentru a confirma legătura și a înțelege mai bine biologia de bază. Dacă este validat, studiul ar putea deschide calea către noi abordări pentru reducerea riscului de demență la persoanele cu diabet.”, a precizat Vicky Garfield, epidemiolog.

Chiar și cu aceste limite, cercetarea aduce un argument suplimentar în favoarea unei monitorizări mai atente a glicemiei după masă. Dacă viitoarele studii vor confirma legătura, controlul vârfurilor glicemice ar putea deveni o componentă importantă a strategiilor de prevenție a bolii Alzheimer, alături de dietă echilibrată, activitate fizică și gestionarea factorilor de risc cardiovasculari.