Cele mai tragice erupții vulcanice din istoria recentă care au zguduit lumea

Erupțiile vulcanice pot avea consecințe catastrofale asupra comunităților umane, provocând mii de victime și distrugeri materiale pe scară largă.

În ultimele decenii, mai multe astfel de evenimente tragice au marcat istoria modernă. Iată cele mai devastatoare erupții vulcanice din ultimele 50 de ani, analizate în funcție de numărul de victime și amploarea distrugerilor.

Pe 13 noiembrie 1985, vulcanul acoperit de zăpadă Nevado del Ruiz a erupt, topind calota glaciară și declanșând laharuri (torente de noroi vulcanic) care au îngropat orașul Armero.

Peste 23.000 de oameni au murit, deși existau avertismente din partea geologilor.

Tragedia a dus la înființarea unor programe internaționale de prevenire a dezastrelor vulcanice, cum este VDAP (Volcano Disaster Assistance Program).

Pe 21 august 1986, din lacul vulcanic Nyos a fost eliberată brusc o cantitate uriașă de dioxid de carbon acumulat în straturile adânci ale apei.

Gazul, fiind mai greu decât aerul, a coborât în satele învecinate și a provocat asfixierea a 1.746 de persoane și a mii de animale.

Tragedia a dus la instalarea unor sisteme de degazare în lac, pentru a preveni evenimente similare.

Pe 18 mai 1980, Mount St. Helens a erupt violent după un cutremur cu magnitudinea 5,1, care a cauzat prăbușirea flancului nordic.

Explozia laterală care a urmat a distrus o zonă de peste 600 km², provocând 57 de decese. A fost prima erupție majoră documentată extensiv în SUA și a condus la reformarea sistemului de monitorizare vulcanică prin crearea Observatorului Vulcanologic din Cascades.

 În martie-aprilie 1982, vulcanul El Chichón din statul Chiapas a erupt după secole de inactivitate, provocând moartea a aproximativ 1.900 de persoane și distrugerea completă a nouă sate.

Erupția a fost neașteptată și a produs o colapsare a craterului, formând o calderă. Impactul climatic global a fost semnificativ, datorită emisiilor de dioxid de sulf.

Erupția din 15 iunie 1991 a fost una dintre cele mai mari ale secolului XX, ejectând 10 km³ de material vulcanic și provocând o răcire globală temporară de aproximativ 0,5 °C.

Datorită eforturilor comune ale Institutului de Vulcanologie din Filipine (PHIVOLCS) și USGS, peste 60.000 de oameni au fost evacuați în timp util.

Cu toate acestea, 847 de persoane au murit, în principal din cauza prăbușirii clădirilor sub greutatea cenușii ude, în contextul unei furtuni tropicale.

Pe 3 iunie 2018, o erupție explozivă a declanșat fluxuri piroclastice care au îngropat satele din jurul vulcanului Fuego.

Cel puțin 190 de persoane au murit, iar alte câteva sute au fost rănite sau date dispărute. Lipsa unei evacuări la timp a ridicat semne de întrebare privind coordonarea autorităților.

Pe 22 decembrie 2018, prăbușirea parțială a conului vulcanic Anak Krakatau în mare a generat un tsunami devastator care a lovit litoralul din Sumatra și Java. 426 de persoane au murit, inclusiv membri ai trupei Seventeen, surprinși de val în timpul unui concert.

Prăbușirea a fost cauzată de activitatea erupției în curs, iar sistemul de avertizare nu a detectat tsunamiul deoarece nu a fost declanșat de un cutremur.

Vulcanul Merapi a erupt violent între octombrie și noiembrie 2010, cauzând 353 de decese.

Pyroclastii au distrus sate întregi, iar zeci de mii de oameni au fost evacuați.

Erupția a fost una dintre cele mai violente din istoria recentă a Indoneziei, iar autoritățile au reacționat prin extinderea zonelor de excludere permanentă în jurul craterului.

Pe 9 decembrie 2019, în timpul unei excursii turistice, Whakaari a erupt brusc, surprinzând 47 de persoane aflate pe insulă. 22 de oameni au murit, iar ceilalți au suferit arsuri grave.

Cazul a declanșat o dezbatere națională despre riscurile turismului pe vulcani activi și responsabilitatea operatorilor comerciali.