Ce nu știai despre Sfinții Constantin și Elena: 21 Mai
În fiecare an, pe 21 mai, creștinii de pretutindeni celebrează sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, două figuri emblematic pentru istoria și credința creștină.
Cine au fost Sfinții Constantin și Elena?
Împăratul Constantin cel Mare
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, s-a născut în jurul anului 274 în orașul Naissus (astăzi Niș, Serbia). Fiul generalului roman Constantin Chlorus și al Helenei Flavia Augusta, Constantin a devenit unul dintre cei mai influenți împărați ai Romei. Ascensiunea sa la putere a început în 306, iar după o serie de lupte decisive, a reușit să unifice sub domnia sa întregul Imperiu Roman.
Episodul cel mai notabil din viața sa a fost convertirea la creștinism, influențată de o viziune mistică înainte de bătălia decisivă cu Maxențiu la Podul Milvius în 312. Conform tradiției, Constantin a văzut pe cer, în timpul zilei, o cruce luminată cu inscripția "In hoc signo vinces" („Prin acest semn vei învinge”). Aceasta a fost interpretată ca un semn divin, îndemnându-l să adopte simbolul crucii pentru armata sa, ceea ce a făcut, obținând o victorie răsunătoare. Aceasta a fost punctul de cotitură pentru creștinism, deoarece a urmat Edictul de la Milano (313), prin care Constantin a garantat libertatea de cult pentru creștini, marcând începutul sfârșitului persecuțiilor religioase în Imperiul Roman.
Împărăteasa Elena
Helena, mama lui Constantin, este o figură la fel de fascinantă. Născută în jurul anului 248, a fost repudiată de soțul său, dar ascensiunea lui Constantin pe tron i-a restaurat statutul și influența. Convertită la creștinism, Elena este cunoscută pentru pelerinajul său în Țara Sfântă, unde se spune că a găsit Crucea Adevărată pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Această descoperire a fost o realizare monumentală, consolidând și mai mult creștinismul ca religie majoră în imperiu.
Semnificația sărbătorii: Constatin și Elena
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este profund încărcată de simbolism religios și istoric. Este o zi de recunoaștere a contribuției lor la consolidarea creștinismului ca forță religioasă dominantă în Occident. Pentru mulți credincioși, această zi este și un moment de reflecție asupra influenței credinței în deciziile personale și politice.
Tradiții și obiceiuri
În România, această sărbătoare este marcată de numeroase tradiții și superstiții. Una dintre ele este aceea că în ziua de Sfinții Constantin și Elena nu se lucrează în câmp, pentru a nu provoca pagube culturilor prin atragerea păsărilor dăunătoare.
De asemenea, este considerată ultima zi când se pot face semănături de anumite plante agricole, cum ar fi porumbul sau meiul, deoarece se crede că tot ce se seamănă după această dată va seca.
În unele regiuni, există și obiceiul de a purifica locuințele și animalele prin tămâiere, menit să alunge spiritele rele și să protejeze gospodăria de necazuri. În plus, în această zi se organizează procesiuni și se săvârșesc slujbe speciale în bisericile care poartă hramul Sfinților Împărați, atrăgând mulțimi de credincioși care vin să se roage și să caute ajutorul și protecția sfinților.
Sfinții Constantin și Elena rămân două dintre cele mai venerabile figuri din istoria creștinismului, reprezentând piloni ai credinței și exemple de devotament religios și putere politică. Sărbătoarea lor anuală nu este doar o recunoaștere a meritelor lor istorice, ci și o celebrare a rezilienței și adaptabilității credinței creștine. Prin tradițiile și obiceiurile care persistă, memoria lor continuă să inspire și să unească comunități de credincioși din întreaga lume.
