Ce spuneau, de fapt, Bush și Putin în spatele ușilor închise. Stenogramele care arată avertismentele ignorate despre NATO și Ucraina
Daria Andries
În 2001–2008, George W. Bush și Vladimir Putin au avut o relație directă, deschisă și lipsită de ostilitatea care avea să domine ulterior relațiile ruso-americane. Stenogramele declasificate recent, obținute de National Security Archive după un proces împotriva Arhivelor Naționale ale SUA, arată un dialog în care avertismentele despre Ucraina, NATO și apărarea antirachetă au fost formulate explicit, fără ambiguități.
Publicarea stenogramelor convorbirilor dintre George W. Bush și Vladimir Putin schimbă radical modul în care pot fi citite evenimentele din ultimii 15 ani. Documentele arată că temele considerate astăzi „linii roșii” au fost discutate deschis încă din anii 2000, inclusiv riscul unei confruntări pe termen lung din cauza extinderii NATO, pericolul unei noi curse a înarmărilor și fragilitatea statelor din vecinătatea Rusiei.
George W. Bush rămâne ultimul președinte american care a avut o relație funcțională cu Vladimir Putin. Obama a lucrat cu Dmitri Medvedev, iar relația cu Putin s-a deteriorat rapid după revenirea acestuia la Kremlin, mai ales în contextul sprijinului acordat de Hillary Clinton protestelor anti-Putin.
„Ești genul de om pe care mi-ar plăcea să-l am alături de mine în tranșee” – începutul unei relații personale
La întâlnirea din 16 iunie 2001, în Slovenia, George W. Bush i-a spus lui Vladimir Putin:
„Ești genul de om pe care mi-ar plăcea să-l am alături de mine în tranșee.”
Afirmația, des citată, nu a fost o metaforă aruncată la întâmplare. Ea reflecta o relație personală de încredere, în care Bush îl percepea pe Putin drept un lider pragmatic, capabil de cooperare strategică. Această relație personală explică tonul deschis și lipsit de ostilitate din discuțiile ulterioare, inclusiv atunci când dezacordurile erau profunde.
Ce urmărea Bush: stabilitate și constrângeri pentru liderii viitori
Un element constant în intervențiile lui George W. Bush este teama legată de viitor:
„Sunt îngrijorat de cei care vor veni după noi la putere. Trebuie să ajungem la o soluție cât timp relația noastră este una deschisă, pentru ca viitorii lideri să nu reacționeze exagerat.”
Bush vorbește explicit despre construirea unui cadru care să oblige viitorii președinți americani să colaboreze cu Rusia. Pentru el, acordurile privind transparența, notificările privind lansările de rachete și cooperarea în domeniul apărării antirachetă erau instrumente de stabilitate pe termen lung.
„Nu vreau ca un viitor președinte american să spună că nu avem nevoie de relații cu Rusia.”
Această afirmație este una dintre cele mai relevante din întregul document: Bush anticipează exact ruptura care avea să urmeze.
Apărarea antirachetă: frica Rusiei de pierderea echilibrului strategic
Putin explică în detaliu de ce sistemele antirachetă din Cehia și Polonia sunt percepute drept o amenințare:
„Acum americanii construiesc o umbrelă de apărare antirachetă și au sentimentul că sunt invincibili. Ce ar trebui să facem? Fie să construim o umbrelă similară, fie să dezvoltăm sisteme de lovire care să neutralizeze apărarea lor.”
Putin descrie aici logica militară a echilibrului nuclear. În lipsa încrederii și a transparenței, Rusia este împinsă către dezvoltarea unor arme ofensive mai agresive, nu defensive:
„Deja primesc propuneri care mi se par extrem de barbare; când le citesc, sunt îngrozit.”
Bush răspunde afirmând că intenția americană este limitată și că transparența ar trebui să calmeze temerile Rusiei:
„Intenția noastră este limitată, una sau două lansări izolate… De aceea transparența este esențială.”
Ucraina și NATO, avertismentul formulat fără echivoc în 2008
Momentul-cheie al stenogramei este avertismentul lui Vladimir Putin privind Ucraina:
„Aderarea la NATO a unei țări precum Ucraina va crea, pe termen lung, un câmp de conflict între noi, o confruntare de durată.”
Întrebat de Bush „De ce?”, Putin oferă o explicație amplă, structurată pe mai multe niveluri: demografic, istoric, social și strategic.
El descrie Ucraina ca pe un stat eterogen, cu regiuni diferite cultural și istoric:
„Ucraina nu este o națiune formată în mod natural, ci o construcție artificială din perioada sovietică.”
Putin enumeră modificările teritoriale și insistă asupra percepției NATO ca organizație ostilă în rândul populației:
„NATO este percepută de o mare parte a populației ucrainene ca o organizație ostilă.”
Pentru Rusia, problema centrală este apariția unor baze militare și sisteme de armament la graniță, dar și riscul fragmentării interne a Ucrainei:
„Având în vedere opiniile profund divergente din societatea ucraineană privind NATO, țara riscă să se divizeze.”
Georgia, avertismentul ignorat înainte de război
Putin aplică aceeași logică și în cazul Georgiei:
„Extindem umbrela militară a NATO și le permitem să lanseze operațiuni militare în Abhazia și Osetia de Sud?”
El avertizează că aderarea la NATO ar putea încuraja soluții militare, nu pașnice:
„Aderarea la NATO nu ar face decât să o încurajeze să recurgă la soluții militare.”
Bush, la rândul său, apreciază franchețea poziției lui Putin:
„Unul dintre lucrurile pe care le admir la dumneavoastră este că nu v-a fost teamă să spuneți aceste lucruri direct în fața NATO.”
Stenogramele Bush–Putin arată un dialog în care avertismentele au fost formulate explicit și în care ambele părți au recunoscut riscurile unei rupturi strategice. Nimic din ceea ce s-a întâmplat ulterior nu apare ca o surpriză în aceste documente.
În 2008, Vladimir Putin spunea clar că extinderea NATO în Ucraina va crea o confruntare de durată. George W. Bush recunoștea nevoia unei relații solide cu Rusia și se temea de liderii care vor veni după el.
