România, în fața unei note de plată uriașe după pandemia COVID-19. Instanța din Bruxelles obligă statul să achite miliarde către Pfizer

România se confruntă cu o decizie judiciară care poate avea un impact major asupra finanțelor publice: o instanță din Bruxelles a stabilit că statul trebuie să plătească peste 3 miliarde de lei către producătorii de vaccinuri Pfizer și BioNTech și să accepte livrarea a zeci de milioane de doze contractate în perioada pandemiei. Hotărârea nu este definitivă, însă presiunea asupra bugetului este deja evidentă.

Decizia Tribunalului de Primă Instanță Francofon din capitala Belgiei vine în urma unui litigiu deschis de companiile farmaceutice împotriva mai multor state europene, printre care România, după ce acestea au refuzat să mai onoreze comenzile de vaccinuri încheiate în plină criză sanitară. Informația a fost confirmată din mai multe surse și ulterior relatată și de presa internațională.

În primăvara anului 2021, când pandemia COVID-19 continua să pună presiune pe sistemele medicale, România a decis să își asigure un număr mare de doze de vaccin pentru anii următori. În acel context, Guvernul de la acea vreme a aprobat o comandă suplimentară de peste 39 de milioane de doze de la Pfizer/BioNTech.

Decizia a fost parte a unei strategii europene mai largi, coordonate la nivelul Comisiei Europene, menită să garanteze accesul statelor membre la vaccinuri într-o perioadă marcată de incertitudine și cerere ridicată. Contractele au fost semnate într-un climat de urgență, în care previziunile privind evoluția pandemiei erau limitate.

Pe măsură ce situația epidemiologică s-a stabilizat, interesul populației pentru vaccinare a scăzut semnificativ. În paralel, stocurile existente au început să depășească necesarul, iar o parte dintre doze au ajuns să expire fără a fi utilizate.

În acest context, autoritățile române au încercat să renegocieze sau să reducă livrările rămase. Ministerul Sănătății a invocat lipsa unei justificări medicale pentru continuarea achizițiilor la nivelul inițial stabilit.

România a decis astfel să nu mai accepte și să nu plătească aproximativ 28 de milioane de doze rămase din contract. Însă acordurile semnate la nivel european nu ofereau posibilitatea unei retrageri unilaterale fără consecințe financiare.

În lipsa unei înțelegeri amiabile, Pfizer și BioNTech au deschis acțiuni în instanță la începutul anului 2024, solicitând respectarea obligațiilor contractuale. Dosarul a fost judecat la Bruxelles, acolo unde au fost stabilite și condițiile contractuale inițiale.

Hotărârea pronunțată miercuri obligă România să achite contravaloarea dozelor refuzate și să le preia, ceea ce ridică totalul sumei la peste 3 miliarde de lei. În plus, statul ar trebui să gestioneze logistic livrarea a aproape 29 de milioane de doze de vaccin.

Deși decizia poate fi contestată prin recurs, efectele potențiale asupra bugetului sunt considerabile. România se confruntă deja cu un deficit bugetar ridicat, iar o astfel de obligație financiară ar putea accentua presiunile fiscale.

Situația generează și o problemă practică: chiar dacă dozele vor fi livrate, cererea pentru vaccinuri anti-COVID este în prezent extrem de scăzută, ceea ce ridică semne de întrebare privind utilizarea sau depozitarea acestora.

Litigiul nu este unul izolat. Polonia și Ungaria se află în situații similare, după ce au refuzat la rândul lor să mai accepte livrările contractate. Cazurile deschise de companiile farmaceutice împotriva acestor state evidențiază dificultățile apărute în urma deciziilor luate în perioada de criză.

De asemenea, disputa readuce în discuție modul în care Uniunea Europeană a negociat contractele de achiziție comună de vaccinuri. Deși mecanismul a fost conceput pentru a asigura acces echitabil și rapid la vaccinuri, unele state consideră că termenii contractuali au fost prea rigizi în raport cu evoluția ulterioară a pandemiei.

Contractele pentru vaccinuri au fost încheiate într-un moment în care prioritatea absolută era protejarea populației și evitarea unor noi valuri devastatoare de infectări. Statele au optat pentru volume mari de achiziții pentru a preveni eventuale crize de aprovizionare.

Ulterior însă, realitatea din teren s-a schimbat. Scăderea interesului pentru vaccinare, apariția imunității colective și reducerea severității cazurilor au diminuat nevoia de doze suplimentare.

Această schimbare rapidă de context a pus guvernele într-o poziție dificilă: pe de o parte, obligațiile contractuale trebuiau respectate, pe de altă parte, costurile și utilitatea achizițiilor deveneau tot mai greu de justificat.

Autoritățile române au posibilitatea de a contesta decizia instanței din Bruxelles, ceea ce ar putea prelungi disputa juridică. În paralel, Guvernul va trebui să evalueze impactul financiar și opțiunile disponibile pentru gestionarea situației.

Cazul ar putea influența și modul în care România va aborda pe viitor contractele internaționale în domeniul sănătății, mai ales în contexte de urgență.