O familie britanică renunță după șase luni la viața idilică din Italia și se mută în SUA: „Furia cu care ne luptăm zilnic este încă prea fierbinte”

O familie din Marea Britanie, care și-a părăsit țara natală în urmă cu trei ani în căutarea unei vieți mai bune, a decis să plece din Italia după doar șase luni de ședere, alegând să se stabilească în Statele Unite.

Annabel și soțul ei, împreună cu fiul lor și animalele lor, au încercat viața la fermă în regiunea Umbria, însă birocrația excesivă și dificultățile lingvistice i-au determinat să caute un nou început pe alt continent.

Annabel povestește că familia sa a parcurs „în zig-zag peste 24.000 de kilometri de-a lungul globului, trecând prin Islanda și Mauritius” înainte de a se opri în Italia. Soțul ei, german, lucrează ca pilot de elicopter și poate munci de oriunde, ceea ce le-a permis să aleagă din întreaga Europă locul în care să se stabilească.

„Șederea noastră în Islanda, care a fost frumoasă, dar avea o climă prea extremă și o limbă prea complicată (abia pot pronunța „Hafravatnsvegur”, numele drumului pe care locuiam), ne-a spus că avem nevoie de căldură.”, explică Annabel.

Cu gândul la confort și cultură, familia a luat în considerare Portugalia, Franța și Spania, dar a ales Italia pentru „mâncarea și cultura sa inegalabile”. Au închiriat o mică fermă la marginea unui sat umbrian de la granița cu Toscana, pentru 750 de euro pe lună (aproximativ 660 de lire sterline).

Annabel descrie primele șase luni ca fiind, în multe privințe, idilice. „Soțul meu, eu (însărcinată cu al doilea copil), fiul nostru (în vârstă de trei ani) și gașca noastră de animale (un câine, două pisici și zece găini) suntem aici de aproape șase luni și, în multe privințe, a fost idilic. Fiecare localnic pe care l-am întâlnit a fost fermecător, plin de viață și primitor. Creșa locală este la opt minute de mers pe jos pe deal și nu costă nimic. Mâncarea este proaspătă și, fără îndoială, divină. Vremea a fost perfectă – caldă, dar niciodată umedă vara, blândă primăvara și toamna”.

Annabel apreciază optimismul promovat de premierul Giorgia Meloni și atitudinea pozitivă a localnicilor, însă compară experiența cu viața din Regatul Unit. „Italia pare a fi opusul polar al Regatului Unit, care a fost recent clasată – în raportul anual privind Starea Mentală a Lumii al Global Mind Project – drept cea mai „stresată” țară din lume și a doua cea mai „tristă” (depășită doar de Uzbekistan). Spun asta cu tristețe, pentru că sunt mândră că sunt britanică și îmi este dor de cum era odinioară”.

În ciuda avantajelor, Annabel și familia ei au decis să părăsească Italia. „După cum am menționat deja, îngrijirea copiilor este gratuită, iar oamenii sunt în general veseli. Așadar, de ce ne împachetăm lucrurile și plecăm? Birocrația, pentru început, ar pune la încercare răbdarea unui sfânt. Într-o zi, când va fi o amintire îndepărtată, voi râde de cât de complicat este în Italia să trimiți o scrisoare prin poștă sau să programezi o întâlnire la medic, dar furia cu care ne luptăm zilnic este încă prea fierbinte”.

Annabel mai menționează și alte motive. „M-aș putea descurca și fără catolicismul devotat (fiul nostru era supus la două ore de îndoctrinare religioasă în fiecare miercuri la creșă, ceea ce părea puțin cam excesiv pentru un copil mic). Și, oricât de prietenoasă ar fi această națiune cu copiii, nu există multe oportunități pentru tinerii care ies din liceu. Ultimul motiv este vina mea, nu a Italiei: bariera lingvistică a fost de vină pentru mine. Am urmat un curs intensiv de italiană, care cu siguranță m-a ajutat să mă descurc, dar adevărul este că pur și simplu sunt slab la limbile străine. Sunt destul de timidă și stângace când sunt în preajma străinilor care vorbesc engleza”.

„Așadar, să încerc să vorbesc cu italienii? Mi se pare dificil, jenant, izolant și demoralizant și nu cred că, nici după ani de imersiune, aș putea ajunge vreodată la un nivel de fluență care să mă facă să simt că aparțin cu adevărat”.

Annabel conchide că, indiferent de frumusețea peisajelor și de ospitalitatea italiană, Europa nu oferă pentru ea și familia ei condițiile ideale de viață.

„Acest lucru m-a condus la concluzia că, indiferent cât de frumos ar fi peisajul sau de primitoare ar fi societatea, nu voi prospera niciodată nicăieri în Europa și acesta este motivul pentru care ne îndreptăm în continuare (și, sperăm, definitiv) spre SUA. Are de toate, de la dune deșertice și pârtii de schi până la plaje fierbinți și lacuri gigantice, dar în orice colț am ajunge, pot elimina „a învăța o limbă complet nouă de la zero” de pe lista mea de activități pentru integrare”.

Pentru Annabel și familia sa, mutarea în SUA reprezintă o oportunitate de a combina libertatea profesională și personală cu un mediu în care bariera lingvistică nu mai reprezintă o piedică.