INTERVIU | De la Consiliul Local Brașov, la Palatul Victoria. Ilinca Ghiza (USR) își asumă o ambiție uriașă: își dorește scaunul de premier al României

Brașovul de mâine se desenează prin ochii Generației Z. Ilinca Ghiza, consilier local USR, povestește într-un interviu deschis cum a trecut de la statutul de „hard extern” al fostului primar Allen Coliban direct în arena deciziilor locale. De la gestionarea crizei refugiaților din Ucraina și până la proiecte de impact pentru tineri, precum dispenserele de absorbante în școli, tânăra politiciană vorbește fără ocolișuri despre culisele din Consiliul Local, capcanele sistemului, dar și despre visul ei cel mai mare: acela de a deveni, într-o zi, prim-ministrul României.

Cum se vede politica locală la 20 și ceva de ani, departe de ecrane și dincolo de discursurile populiste? Actualitate.net a stat de vorbă cu tânăra aleasă local despre parcursul ei, din taberele studențești până în executivul primăriei. Într-un dialog sincer, aceasta analizează problemele acute ale orașului – de la lipsa infrastructurii pentru transport alternativ și centre de tineret, până la fenomene complexe precum bullying-ul și consumul de droguri în școli.

La doar 29 de ani, deși nu are carnet de conducere, Ilinca Ghiza spune că știe exact în ce direcție vrea să meargă Brașovul și de ce are nevoie comunitatea pentru a se dezvolta.

Actualitate.net: Mai întâi de toate, spune-mi cum de ai ales acest drum. Să lucrezi în administrație și să fii ancorată și în zona politică?

Ilinca Ghiza: Când eram în clasa a VII-a, am vrut să mă fac jurnalist. Mă rog, eu am fost la Șaguna din clasa a V-a până am intrat la liceu.

Actualitate.net: Și n-a fost greu la Șaguna? Am auzit că e unul dintre cele mai grele licee de aici.

Ilinca Ghiza: Ba da, dar la liceu m-am dus la profilul uman, tocmai dorind să scap de trauma de a face o tonă de meditații la matematică ca să rezist în școală. În clasa a VII-a mă gândeam la jurnalism pentru că mă inspira foarte mult această meserie.

Ulterior, clar a fost că mă duc la uman în liceu. Ulterior, în liceu, am început să făc debate, dezbateri academice. În fiecare zi, înainte să intrăm la școală, discutam despre diverse teme. Cele mai multe erau politice, cumva.

Actualitate.net: Și ți-a plăcut zona asta? Atunci ai început să ai o atracție pentru zona politică?

Ilinca Ghiza: Mi-am dat seama că, vrem-nu-vrem, cam totul este politică în jurul nostru. Adică, fie că discutam despre teme ce țin de drepturile omului, acelea țineau, de fapt, de un politic care trebuia să stabilească că acele drepturi sunt valabile în țara pe care o guvernează. Și da, cumva de acolo mi-am zis: „Măi, politica e în orice, așa că trebuie să înțeleg asta mai bine”.

Actualitate.net: Ok, și deja din liceu știai că vrei să mergi în direcția asta?

Ilinca Ghiza: Cumva da, dar și acolo a fost o relație mai complicată. M-am gândit să fac politică, m-am gândit chiar să plec în străinătate ca să studiez asta. Însă, în clasa a XI-a, am fost la o tabără foarte mișto în Cluj, organizată de o asociație de studenți în care am și activat ulterior. Se numește Junior Summer University. Timp de două săptămâni, în vară, elevii de clasa a XI-a merg acolo, își aleg o facultate, stau la cămin, mănâncă la cantină și merg, efectiv, la cursurile facultății pe care au ales-o.

Inițial am vrut la Drept, că mă gândeam că dacă aș rămâne în țară, mai degrabă aș face Dreptul, pentru că după aceea pot să fac orice vreau. Dar acolo am fost la Științe Politice și mi s-a părut foarte cool.

De atunci am început să am dubii dacă mai vreau să fac Dreptul sau să merg direct pe Științe Politice. M-am pregătit pentru Drept aproape toată clasa a XII-a, dar am început să am niște atacuri de panică și anxietăți, gândindu-mă că o să studiez patru ani, iar mai bine de jumătate din lucrurile de la Drept nu sunt chestiuni care să mă intereseze în ceea ce voiam eu să fac în politică. Știam clar ce voi dori să fac la un moment dat, așa că, cu două luni înainte de BAC m-am răzgândit.

Actualitate.net: Și în ce oraș te-ai dus la Științe Politice?

Ilinca Ghiza: În Cluj, unde am fost la tabăra aceea. Am intrat și în organizația de studenți, pentru că mi-a plăcut enorm și mi-am pus în minte că o să organizez eu tabăra respectivă. Și am și organizat-o, pe când aveam 20 sau 21 de ani. Era vorba de 350 de copii din toată țara și 70 de voluntari. Era o acțiune organizată integral de studenți. Eu am fost coordonatorul principal, am avut o echipă.

Actualitate.net: Dar cine ți-a dat încrederea asta? Adică ai plecat cu multă încredere în tine.

Ilinca Ghiza: Pe mine m-au crescut ai mei cu foarte multă încredere. Având și o mamă destul de forță, șefă și așa mai departe, nu am crezut niciodată că este ceva ce nu pot să fac. Niciodată nu mi-am pus întrebarea că n-aș putea face ceva. Chiar am fost crescută cu foarte multă încredere în mine.

Actualitate.net: Și apoi, când ai terminat facultatea?

Ilinca Ghiza: Păi, eu am început să urmăresc politica din România, evident, când am ajuns la facultate. Când eram în primul an, au fost protestele împotriva OUG 13 și am fost la fiecare protest. Adică eu, toată prima sesiune, mi-am petrecut-o în stradă. Mă documentam și le explicam altor colegi din organizație, pentru că noi mergeam cu organizația la proteste, pe unele le-am și organizat noi, și le explicam oamenilor ce se întâmplă.

Am mers și la București la un protest. La fel, mă documentam foarte mult și le spuneam: „Uite de ce mergem acolo, care sunt problemele, de ce e nasol” și așa mai departe.

Atunci am început să urmăresc USR-ul.

Actualitate.net: Cam pe atunci a și apărut USR-ul ...

Ilinca Ghiza: Da, cam atunci a apărut, exact. Era prima dată când intrau în Parlament, în 2016. Eu în a doua jumătate a anului 2016 am mers la facultate. Dar eu nu voiam să fac politică în România. Mă gândeam că o să-mi fac aici licența, după aceea fac un master în străinătate și mă angajez undeva la Parlamentul European sau la Comisie. Acestea erau visele mele. Dar când am văzut că în România a apărut un partid care părea mai aproape de mine ca valori...

Actualitate.net: Ca și credințe, nu?

Ilinca Ghiza: Exact, și ca oameni. Păreau oameni ca mine și nu părea o chestie imposibil de obținut. Am zis: „Băi, poate aș putea să rămân aici”. Am urmărit parcursul lor, a trecut facultatea, dar am așteptat să termin, pentru că în organizația de studenți nu aveam voie să facem și politică. De asta am așteptat, deși am urmărit politica și USR-ul. În vara de după ce mi-am dat licența, înainte de master, m-am înscris în USR.

Actualitate.net: Și atunci l-ai cunoscut și pe Nicușor Dan?

Ilinca Ghiza: Nu, eu am ajuns după toate cele, după plecarea lui. Am intrat în USR puțin mai târziu, în toamna lui 2019. Atunci m-am înscris.

Când am intrat eu, cam atunci a plecat el. Eu m-am înscris înainte de pandemie. Până m-am înscris și a durat ceva până am fost contactată...

Când m-am înscris, erau și alegerile europarlamentare și prezidențiale în perioada aceea. Normal că eu m-am înscris la Cluj, iar oamenii de acolo erau destul de ocupați, așa că procesarea înscrierii s-a făcut în 2020. Am prins cred că o săptămână în USR la Cluj și a venit pandemia, s-a intrat în lockdown. Am venit acasă și am stat vreo trei luni. Am rămas în continuare înscrisă la Cluj, dar am activat mai mult la tineret, pentru că la tineret totul se făcea online, fiind la nivel național.

După ce m-am întors la Cluj, mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc neapărat acolo. În plus, jobul meu era pe organizare de evenimente, iar în lockdown și în pandemie nu prea mai erau evenimente. Așa că m-am întors acasă, la Brașov.

Am ajuns exact la începutul campaniei pentru primărie, în 2020. M-am transferat la filiala din Brașov și am fost super activă în campanie.

Actualitate.net: Atunci ai intrat în contact și cu Allen Coliban?

Ilinca Ghiza: Da, exact. Am fost super, super activă, cred că n-am ratat un eveniment în stradă.

Actualitate.net: Păi și din ce te susțineai? Adică erai acasă și cumva nu aveai problema cu banii, dar ai tăi ce au zis când te-ai băgat în politică pe bune?

Ilinca Ghiza: Eu cred că ei se bucură și sunt mândri de mine, dar în același timp au și o grijă părintească, pentru că, într-adevăr, nu este un domeniu ușor. Mai ales la nivel local, lucrurile sunt puțin mai dure, cred eu, fiindcă sunt mai directe.

Atunci nu prea mai aveam un venit, dar au fost doar câteva luni, pentru că după alegerile locale am început să-mi caut de lucru. Îi mai ajutam și pe ai mei, ei au un mic business, îi mai ajutam cu una-alta. Apoi au venit alegerile parlamentare, unde m-am implicat de asemenea foarte mult. Atunci a ieșit parlamentar un prieten foarte apropiat, încă din campania de la locale, Victor Ilie îl cheamă. Este și avocat, e foarte cool, a venit cu inițiative legislative destul de apreciate. După ce au venit rezultatele și a intrat în Parlament, mi-a propus să fiu consiliera lui.

Eu îmi căutam de muncă, nu m-am gândit vreodată că din pura mea implicare o să iasă asta. Aveam 23-24 de ani pe atunci, cam așa.

Actualitate.net: Și cum a fost experiența asta?

Ilinca Ghiza: Eu lucram de la Brașov, eram responsabilă aici de chestiunile administrative de cabinet, mai mult. Oricum, domeniile în care el era implicat în comisii – juridic, economic – nu erau specialitatea mea (not my thing). Dar îl ajutam cu partea administrativă și pe inițiative în sine, dacă erau chestiuni care știa că mă interesează. Cu el am lucrat șapte luni. Pentru că eram foarte activă în partid, atât la nivel de tineret național, cât și la nivel local, și mergeam la toate întâlnirile pe care le avea el în cartiere, Allen m-a întrebat dacă vreau să lucrez cu el. Așa că am plecat de la Victor după șapte luni și am fost asistenta lui Allen.

Cum îmi zicea el, eram „hardul lui extern”. Îi țineam agenda, îi programam întâlnirile, mă duceam cu el la întâlniri și notam tot ca să mă asigur că nu se uită nimic. Deci da, asistent personal, asta eram de fapt.

După aceea a venit războiul din Ucraina și am ajutat să înființăm Centrul de refugiați de la CATTIA. Am ajutat și acolo câteva luni, iar ulterior mă rugase Flavia (n.red. Flavia Boghiu), care era viceprimăriță, să lucrez cu ea, deoarece consiliera ei preluase managementul centrului de la CATTIA. Și am lucrat doi ani cu Flavia. Ei au fost foarte implicați pe zona aceasta, cel puțin Radu este în continuare (n.red. partenerul Flaviei Boghiu, activistul Radu Hossu) .

Cu Flavia a fost diferit față de Allen, pentru că la ea eram singura consilieră, așa că am făcut de toate. Am învățat enorm de multe din mers, lucruri care îmi sunt super utile acum, pentru că am înțeles cum funcționează, efectiv, primăria. Am înțeles multe dintre domeniile pe care ea le avea în subordine. Iar acum, în Consiliul Local, am preluat cumva multe dintre temele ei, cele ce țin de asistență socială, cultură, tineret – mă rog, asta a fost și dorința mea. Le-am preluat pentru că le-am înțeles foarte bine. O ajutam să scriem regulamente, să analizăm documente; mă lua cu ea la absolut fiecare întâlnire, la fel cum făcea și Allen. Și asta am apreciat enorm. Pentru un tânăr care vrea să facă ceva în domeniul acesta, nu există o facultate care să te învețe asta. Facultatea te învață teoria, dar practica se face pe teren.

Actualitate.net: Probabil te-au văzut capabilă ...

Ilinca Ghiza: Da, probabil, nu știu. Poate mai capabilă decât mă vedeam eu. M-au ajutat foarte mult fiindcă au avut încrederea să mă ia la orice discuție, inclusiv cu ambasadori. Dacă venea cineva și se uita mai ciudat la mine în birou, Flavia spunea direct: „Nu, nu, Ilinca este consiliera mea. Ea o să stea cu noi la masă și o să asculte ce vorbim”.

Actualitate.net: Și acum? Adică după ce a plecat Allen de la primărie, după ce a câștigat George Scripcaru, ce s-a întâmplat?

Ilinca Ghiza: Flavia intrase în concediu de sarcină cu risc, iar eu rămăsesem în primărie. Desigur, chiar dacă nu mai era cineva care să semneze în locul ei – iar eu nu aveam acest drept – încă lucram pe multe chestiuni ce țineau de domeniile aflate în subordinea ei. Însă mi-am dat demisia cu două săptămâni înainte de alegeri. Deja nu mai lucram în primărie pentru că mi se părea că ar fi cumva un conflict de interese.

Actualitate.net: În mod normal, nu ar fi trebuit să fie ...

Ilinca Ghiza: Corect, dar am simțit că așa este corect. Mi-am dat demisia, am făcut campanie în acele două săptămâni, iar după aceea, în vara respectivă, am așteptat să găsesc o oportunitate. Ulterior, am început să lucrez la o firmă de îngrijire la domiciliu.

Actualitate.net: Și ce faci mai exact acolo?

Ilinca Ghiza: Fac chestiuni administrative, de resurse umane, contracte, pontaje, dar și pe fonduri europene – am tot aplicat și mă ocup de partea aceasta. Fac de toate pentru toți, având în vedere că suntem o echipă destul de mică și preluăm sarcinile una de la alta. Merg și în vizite la pacienții pe care îi avem, ca să-i cunosc, să văd ce nevoi sunt, mă ocup de feedback și evaluări.

Actualitate.net: Și practic cum funcționează? Din fonduri sau plătesc oamenii?

Ilinca Ghiza: Avem contract cu CAS-ul (Casa de Asigurări de Sănătate) și avem contracte și cu niște primării care plătesc pentru serviciile pe care le oferim. CAS-ul decontează serviciile de îngrijire la domiciliu; există o procedură, o anexă pe care pacientul trebuie să o completeze mergând la doctor și apoi poate primi îngrijiri.

Actualitate.net: Și ca și consilier local? Cum îți împarți activitatea? E greu?

Ilinca Ghiza: Da, e greu. Eu cred că treaba de consilier, dacă este să o faci ca lumea, ar fi un full-time job, real vorbind. Dar nu te poți susține din indemnizația de consilier.

Actualitate.net: Cât este? 1.200 de lei pe lună?

Ilinca Ghiza: Da. Poți spune și că este foarte mult dacă doar vii la ședințe și la comisii, nefiind alte metode prin care să se cuantifice ce fel de muncă faci sau dacă muncești în plus. Totuși, trebuie să fii la curent cu ce se întâmplă în oraș, cu nevoile cetățenilor, ca să știi ce să ceri în ședințele de Consiliu pentru oameni. De exemplu, amendamentele acestea pe care le facem noi și proiectele de hotărâre necesită destul de multă cercetare. Nu e ca și cum stai și te gândești pe moment. Trebuie să vii cu ceva concret.

Actualitate.net: Cum ai ajuns pe listele USR la alegerile locale?

Ilinca Ghiza: Da. Un lucru diferit la USR față de alte partide – și de asta cred că mă și atrage – este că noi avem alegeri interne. Toți membrii din filiala locală au votat, iar ordinea pe listă a fost stabilită de ei. Așa se întâmplă la fiecare nivel și pentru orice funcție, inclusiv la Consiliul Județean și la Parlament.

Actualitate.net: Și au avut încredere în tine. Din nou.

Ilinca Ghiza: Crede-mă că am fost și eu șocată. Șocată în sensul că am ajuns pe un loc destul de sus, am fost pe locul 4, în contextul în care pe primele locuri erau Allen, Flavia și colegul meu, Sebastian Lupu, care a fost șeful de cabinet al lui Allen în primărie. Și după aceea eram eu. Șocată nu în sensul că nu mă consideram competentă, ci pentru că mi se părea o încredere foarte mare pe care oamenii o aveau în mine, poate mai mare decât aveam eu însumi. Eu speram să ajung pe ultimele locuri eligibile, dar uite că oamenii au avut încredere și sper să nu îi dezamăgesc.

Actualitate.net: Și cum este interacțiunea cu cei de la PNL, PSD și cu primarul George Scripcaru? Cum te descurci? De exemplu, cu primarul aveți debate-uri sau certuri?

Ilinca Ghiza: Eu cred că mă descurc bine la nivel individual. Ce trebuie să înțeleagă toată lumea este că ceea ce se vede în ședințele de Consiliu sau în ședințele din Parlament nu reflectă neapărat relațiile dintre oameni dincolo de camere. Nu mă refer la relații personale în sensul că ieșim la bere, ci pur și simplu cum ne înțelegem în afara live-urilor. Eu am relații ok cu toată lumea. Nu sunt absurdă, salut, dau mâna, stau de vorbă cu toată lumea, n-am absolut nicio problemă. Sunt super deschisă să vorbesc cu colegii din alte partide, n-am nicio reținere de genul acesta. Până la urmă, cred că ăsta este scopul.

Actualitate.net: E interesant, pentru că știu că primarul George Scripcaru a avut conflicte mari cu Flavia Boaghiu și cu Allen. Cu Allen are și acum. Iar tu ești din USR, ești fosta lui asistentă și atunci te gândești că, de multe ori, conflictele se răsfrâng și asupra apropiaților. De asta te întreb dacă ai avut hopuri sau piedici din partea celorlalți colegi din partide.

Ilinca Ghiza: Acelea apar mai degrabă în ceea ce ține de lupta politică din Consiliu. În rest, în marea majoritate a timpului, am dat de oameni deschiși. Dar, repet, este o diferență foarte mare între a ne înțelege la o cafea, unde îți expun o idee de proiect și spui că sună bine și că o susții, și ceea ce se întâmplă ulterior, când vine partidul și spune că nu susținem acea inițiativă.

Actualitate.net: Da, de exemplu când depui un amendament care poate e o idee bună, dar când e vorba să fie aprobat, tocmai din chestiuni politice, se votează împotrivă din cauza conflictului dintre partide?

Ilinca Ghiza: Se întâmplă de cele mai multe ori, din păcate. La mine, cea mai dureroasă experiență a fost cu proiectul privind dispenserele de absorbante în școli, care până la urmă a avut succes.

Actualitate.net: În legătură cu proiectele pe care le vizualizezi pe viitor, ce ți-ai dori să mai schimbi? Ce le lipsește brașovenilor și care sunt planurile tale, nu doar politic, ci și în calitate de consilier local? Ce schimbări îți dorești să aduci în comunitate?

Ilinca Ghiza: Eu sunt destul de concentrată pe tot ce înseamnă tinerii, în sensul în care am o interacțiune constantă cu ei. Mă cunosc cu foarte mulți oameni din Generația Z, mulți tineri activi în oraș. Din păcate, cred că Brașovul este încă un spațiu destul de greu pentru ei. Deși este un oraș universitar, tinerii se plâng de destul de multe aspecte. Desigur, nu vorbim aici doar despre lucruri care îi vizează exclusiv pe ei, ci inclusiv de transportul public și de cel alternativ. Tinerii își doresc foarte mult să aibă piste de biciclete sigure în oraș.

Eu nici măcar nu am carnet de conducere și nici nu îmi doresc să îmi iau. Mă descurc foarte bine cu autobuzul, dar mi-aș dori să mă pot deplasa în siguranță și cu bicicleta. Doar că, de unde locuiesc eu și până la muncă sau pe unde mai am treabă, îmi este la propriu frică să mă urc pe bicicletă din cauza lipsei infrastructurii.

Pe de altă parte, vorbim și de lipsa spațiilor dedicate tinerilor. Am discutat puțin despre acest subiect și în Consiliul Local, pentru că sunt multe ONG-uri de tineret care vin la masă cu idei de proiecte și evenimente pe care vor să le organizeze, dar multe dintre ele fiind la început...

Mulți se plâng de lipsa spațiilor, în condițiile în care în alte orașe există, de exemplu, centre de tineret unde orice fel de organizație poate veni gratuit să își desfășoare activitățile.

Nu există un astfel de centru public, de stat, iar lucrul acesta este destul de trist. Eu cred că primăria ar trebui să fie prima care să spună: „Noi trebuie să ne susținem tinerii din oraș”, mai ales în contextul unui oraș universitar.

Sănătatea mintală este un alt subiect extrem de important. Încerc să îmi dau seama cum am putea găsi o metodă, prin intermediul Consiliului Local și al primăriei, pentru a-i sprijini pe tinerii care se confruntă cu astfel de probleme, fiindcă aceasta a devenit una dintre cele mai mari provocări în rândul noii generații. Trebuie să îi încurajăm să meargă la terapie, poate chiar să oferim niște vouchere pentru ședințele de consiliere psihologică. Am văzut că s-a implementat recent un proiect similar în țară, la Constanța, unde se acordă sprijin financiar pentru tinerii diagnosticați cu depresie.

Actualitate.net: Da, dar în școli nu prea sunt terapeuți suficienți, din câte știu un psiholog se împarte între mai multe unități de învățământ. În plus, mai este și reticența aceea specifică: dacă pleci în timpul orei sau te văd colegii că te duci la cabinetul psihologic, riști să fii etichetat.

Ilinca Ghiza: Cea mai mare problemă acolo este, de fapt, alta. Chiar vorbisem recent cu directoarele unor școli și, când le-am întrebat care este cea mai mare dificultate cu care se confruntă în rândul elevilor, au indicat bullying-ul. Discutând de la una la alta, ne-am dat seama că acești copii au o nevoie uriașă de consiliere. Și nu vorbim doar despre victime, ci în egală măsură și despre agresori.

Actualitate.net: Categoric, pentru că și agresorii acționează de multe ori pe fondul unei furii interioare sau al unor probleme nerezolvate acasă.

Ilinca Ghiza: Exact, copiii în general refulează la școală din cauza problemelor din familie. Dacă cineva se poartă urât cu ei, tind ca la rândul lor să se poarte urât cu ceilalți. De asemenea, este și o problemă ce ține de educația timpurie: mulți nu învață de acasă importanța empatiei sau a grijii față de colegul de lângă tine.

Bariera principală în școli legată de psiholog este însă una de ordin birocratic și de mentalitate. Deși există un psiholog școlar care i-ar putea ajuta, legislația prevede că un elev are nevoie de acordul scris al părintelui pentru a putea beneficia de consiliere. Am făcut o comparație: în școlile din medii mai vulnerabile, unde problemele de comportament sunt mai accentuate, numărul părinților care își dau acest acord abia dacă atinge 10%. În schimb, în școlile considerate „bune”, părinții sunt mult mai deschiși și foarte puțini refuză să semneze. Deci, exact acolo unde este cea mai mare nevoie de intervenție, părinții refuză să își dea acordul ca minorul să meargă la psiholog.

Actualitate.net: Dar la capitolul droguri? Știu că și în Brașov este o problemă destul de serioasă în rândul tinerilor. În Consiliul Local s-a creat o comisie specială pentru tema aceasta, fiindcă au fost consilieri care s-au arătat deschiși să caute soluții. S-a concretizat ceva?

Ilinca Ghiza: Da, Comisia 3 din Consiliul Local are în atribuții inclusiv combaterea consumului de droguri, dar adevărul este că nu s-a făcut mai nimic concret pe tema asta până acum.

Actualitate.net: Nu ar trebui să se facă pași mari în direcția asta? Să se discute deschis cu elevii, să existe materiale informative în școli sau chiar să fie duși în centre de recuperare pentru dependenți, ca să vadă realitatea brută și ce înseamnă o viață distrusă?

Ilinca Ghiza: Direcția de Asistență Socială mai organizează punctual astfel de campanii de conștientizare. Pe mine mă preocupă foarte mult fenomenul, dar, oricât am încercat să analizez problema, este extrem de greu de găsit o soluție universală. Abordările în domeniu sunt foarte diferite, iar perspectiva mea diferă radical de cea promovată majoritar în spațiul public. De cele mai multe ori, autoritățile merg pe ideea: „Trebuie să îi speriem, să le insuflăm frică”.

Actualitate.net: Dacă s-ar amplasa prin oraș panouri publicitare explicite – știu că sună dur – cu imagini ale unor tineri degradați fizic și psihic din cauza dependenței? Oare nu ar avea un impact de prevenție?

Ilinca Ghiza: Eu nu cred că genul acesta de campanie funcționează. De aceea spun că abordarea mea este diferită. Strategia bazată exclusiv pe frică și-a dovedit limitele. E ca în cazul pachetelor de țigări cu imagini grafice ale unor plămâni distruși; niciun adolescent nu se lasă de fumat sau nu refuză o țigară din cauza acelor poze. Tinerii se apucă de fumat sau de consumat substanțe pentru că în anturajul lor este văzut ca un lucru „cool”, interesant, sau din nevoia acută de apartenență la un grup.

În opinia mea, cel mai important element este ca un tânăr, în cazul în care ajunge să consume sau are prieteni care o fac, să aibă o relație de încredere cu autoritățile și cu statul pentru a putea cere ajutor fără teama de a fi incriminat. În prezent, această încredere nu există deloc. Cea mai mare frică a unui minor care a căzut în capcana dependenței este că, dacă vorbește, își va băga prietenii în bucluc sau își va distruge familia.

Pentru un copil, aceste consecințe par apocaliptice: se gândește imediat că vine poliția și că va ajunge la închisoare. Iar din cauza legislației noastre actuale, care este extrem de punitivă chiar și cu consumatorii, lucrul acesta se poate întâmpla. Facts: poți să mori sau poți ajunge la pușcărie. Totuși, prevenția ideală ar trebui să țină de evoluția societății – tânărul să refuze consumul pentru că înțelege rațional că nu este ok pentru sănătatea lui, nu doar pentru că îi este frică de poliție. Dar mai avem mult de muncă până să ajungem la acest nivel de maturitate socială.

Actualitate.net: Și cum îți vizualizezi parcursul politic în următorii ani? Ce îți dorești pe mai departe? Ai ajuns consilier local, un lucru la care inițial nu te așteptai. Îți mai dorești să pleci în străinătate, să lucrezi la Bruxelles?

Ilinca Ghiza: Da, mi-ar plăcea și această variantă la un moment dat. Îmi place enorm partea de administrație locală, în special zona de executiv a unei primării – ceea ce diferă de activitatea strict legislativă a unui consilier local, dar mă regăsesc foarte bine și aici. Pe viitor, mi-ar plăcea să ajung și în Parlamentul României, pentru că simt că aș putea aduce o contribuție importantă pe domeniile mele.

Actualitate.net: Tot din partea USR? Sau te gândești vreodată să schimbi tabăra politică? Vedem destul de des cazuri în care politicienii trec de la un partid la altul pe parcursul carierei, motivând că nu mai rezonează cu doctrina sau că partidul a evoluat în altă direcție.

Ilinca Ghiza: Exclus, voi rămâne în USR. Sunt în acest partid de mult timp, mă identific cu valorile lui și cred că un traseism politic ar fi o dovadă de lipsă de seriozitate din partea mea. Mă înțeleg excelent cu oamenii din filială, nu am absolut nicio criză de identitate sau de apartenență și sper să nu am niciodată.

Legat de planurile mele, în acest moment îmi doresc ca, în următorii ani, să ajung să fac parte din executivul primăriei. Însă visul meu cel mai mare este să devin prim-ministrul României. Când se va concretiza acest lucru, mă voi simți pe deplin împlinită profesional.

Actualitate.net: Nu este o ambiție deloc imposibilă. Până la urmă, ți-ai dorit să activezi în acest domeniu și iată că lucrurile s-au legat rapid.

Ilinca Ghiza: Da, iar zona internațională și Bruxelles-ul continuă să mă atragă, mai ales că în ultimul timp am intrat în mai multe rețele europene. Comisia Europeană deține un program special în cadrul Comitetului Regiunilor (Committee of the Regions), dedicat tinerilor aleși locali (Young Elected Politicians). Se depun mii de aplicații în fiecare an din toată Europa și am fost extrem de surprinsă să fiu selectată încă de la prima mea încercare. Sunt aleși doar 100 de consilieri locali sau regionali din toate statele membre.

Pe parcursul unui an întreg participăm la evenimente, grupuri de lucru și traininguri. Recent am fost la un curs axat pe civic engagement – cum să ascultăm eficient nevoile cetățenilor, cum să îi implicăm activ în procesul decizional și cum să le transformăm ideile în proiecte administrative populare.

Am participat și la Săptămâna Europeană a Regiunilor și Orașelor, o experiență extraordinară care îți permite să vezi cum lucrează aleșii locali din alte țări.

Din România am fost o delegație formată exclusiv din femei, reprezentând mai multe partide politice. Acest networking internațional îmi place foarte mult și mă stimulează profesional.

Actualitate.net: Dacă ar fi să numești trei calități principale care te recomandă în fața brașovenilor ca om politic, care ar fi acelea?

Ilinca Ghiza: În primul rând, faptul că sunt o persoană foarte ambițioasă; dacă îmi propun un obiectiv, de obicei îl duc la bun sfârșit și îl fac foarte bine.

În al doilea rând, sunt un om integră – nu am probleme cu legea, sunt oricum prea tânără ca să am un istoric pătat, dar integritatea mi se pare o valoare rară și absolut obligatorie în politică.

În al treilea rând, calitatea de a asculta cu adevărat oamenii. Pentru mine, pilonul central în politica pe care o practic și pe care vreau să o continui este dialogul direct cu cetățenii: să aflu ce își doresc, să le înțeleg problemele și să le duc ideile mai departe în Consiliul Local, asigurându-mă că vocea lor este respectată.

Actualitate.net: Ce le poți promite ferm oamenilor din postura de consilier? Poate cuvântul „promisiune” sună prea greu sau populist, dar ce îți asumi ca responsabilitate directă?

Ilinca Ghiza: Într-adevăr, refuz să folosesc un limbaj populist și nu îmi place să spun doar „voi încerca”, ci prefer să îmi asum răspunderea prin fapte. Singurul lucru pe care îl pot promite în proporție de 100% este transparența totală și deschiderea mea de a discuta cu absolut oricine. Și chiar fac asta. Am avut discuții lungi și constructive despre dezvoltarea urbană inclusiv cu oameni care susțin interesele imobiliare, ocazii cu care am ascultat și am respectat argumentele tehnice ale fiecărei părți.

Promit că voi asculta pe toată lumea și că voi depune tot efortul administrativ: dacă o problemă semnalată de cetățeni ține de competența mea și există o pârghie legală prin care pot ajuta, voi face tot posibilul ca acel lucru să se rezolve.

Nu voi promite niciodată lucruri care nu se află strict în pixul meu. Nu pot promite singură că de mâine vom avea zece linii noi de transport public sau că voi construi de la zero un cartier, pentru că astfel de hotărâri mari implică votul majorității din Consiliu, bugete și acorduri guvernamentale.

Ceea ce pot asuma în mod direct este integritatea mea, munca de cercetare din spatele fiecărui proiect și faptul că brașovenii vor găsi mereu în mine un partener de dialog corect și implicat.