Eclipsa totală de Soare din 12 august 2026: ce se întâmplă pe cer și de unde poate fi văzută în România

12 august 2026 aduce una dintre cele mai spectaculoase eclipse de Soare vizibile din Europa în ultimii ani. Eclipsa este totală în anumite regiuni ale continentului, în timp ce din România poate fi observată doar parțial și numai din anumite zone. Cele mai bune condiții sunt în vestul și nord-vestul țării, unde Soarele va apune în timp ce este încă eclipsat.

La nivel global, fenomenul din 12 august 2026 este o eclipsă totală de Soare.

Banda de totalitate traversează nordul Rusiei, Groenlanda, Islanda, Atlanticul de Nord, Spania și o mică zonă din nord-vestul Portugaliei. Într-o regiune mult mai întinsă, care cuprinde o mare parte din Europa, eclipsa este vizibilă doar parțial.

În Spania, Islanda sau Groenlanda, un observator aflat exact în banda de totalitate poate vedea Luna acoperind complet discul Soarelui.

Din România, însă, totalitatea nu este vizibilă. Țara noastră este atinsă numai de zona eclipsei parțiale. La nivelul României, fenomenul începe în jurul orei 20:18 și ultimele zone îl mai pot observa până în jurul orei 20:52, diferențele fiind determinate de poziția geografică și, mai ales, de apusul Soarelui.

Mecanismul unei eclipse de Soare este relativ simplu. Pentru o perioadă scurtă, cele trei corpuri cerești ajung aproximativ pe aceeași linie:

SOARE → LUNĂ → PĂMÂNT

Luna trece între Pământ și Soare și împiedică o parte din lumina solară să ajungă într-o anumită regiune de pe Pământ.

Soarele nu se stinge și nu se întâmplă nimic neobișnuit cu el. Ceea ce vedem este pur și simplu Luna trecând prin fața discului solar.

Există însă o coincidență astronomică extraordinară care face posibile eclipsele totale așa cum le vedem noi.

Soarele are un diametru de aproximativ 400 de ori mai mare decât Luna, dar se află și de aproximativ 400 de ori mai departe de Pământ. Din această cauză, privite de pe Pământ, Soarele și Luna au dimensiuni aparente foarte asemănătoare.

Astfel, în condițiile potrivite, micul disc al Lunii poate acoperi aproape perfect uriașul disc al Soarelui.

La început, Luna atinge aparent una dintre marginile Soarelui.

Pentru observator, pare că din Soare începe să lipsească o bucățică. Această „mușcătură” devine din ce în ce mai mare pe măsură ce Luna înaintează prin fața discului solar.

Într-o eclipsă parțială, fenomenul se oprește aici: Luna acoperă doar o anumită parte a Soarelui.

În banda unei eclipse totale, însă, Luna continuă până când acoperă întregul disc solar.

Acesta este momentul cu adevărat spectaculos.

Ultima porțiune din suprafața strălucitoare a Soarelui dispare în spatele Lunii, iar pentru o perioadă foarte scurtă discul solar este acoperit complet.

În centrul imaginii apare un disc negru, care este Luna văzută în siluetă.

În jurul lui devine vizibilă coroana solară, atmosfera exterioară a Soarelui. În mod normal, coroana este imposibil de observat cu ochiul liber deoarece lumina suprafeței Soarelui este incomparabil mai puternică.

În timpul totalității, însă, această lumină este blocată de Lună și coroana apare ca o structură alb-sidefie, cu filamente și raze care se întind în jurul discului întunecat.

Cerul se întunecă puternic, temperatura poate scădea, umbrele și lumina ambientală se modifică, iar unele animale pot reacționa ca la apropierea serii. Pot deveni vizibile și planete sau stele mai strălucitoare.

În eclipsa din 12 august 2026, totalitatea durează mai puțin de două minute în majoritatea zonelor aflate pe traseu. În apropierea centrului benzii eclipsei, în Groenlanda, Rusia sau Atlanticul de Nord, poate dura ceva mai mult, dar tot sub aproximativ două minute și jumătate, scrie NASA Science.

O eclipsă totală nu este văzută simultan de întreaga planetă.

Luna proiectează două regiuni principale de umbră.

Umbra, regiunea centrală și foarte întunecată, este locul din care Soarele este acoperit complet. Pe suprafața Pământului formează o bandă relativ îngustă. Cine se află în această bandă vede eclipsa totală.

În jurul acesteia există penumbra, o regiune mult mai mare în care Luna acoperă numai o parte din Soare. De aici se vede o eclipsă parțială.

România se află în această a doua situație.

Printre cele mai accesibile locuri europene pentru observarea totalității se află Islanda și Spania.

La Reykjavík, în Islanda, totalitatea începe aproximativ la 17:48 și se termină în jur de 17:49, ora locală.

În Spania:

În Spania, eclipsa are o particularitate spectaculoasă: Soarele se află foarte jos pe cer, aproape de apus. În Valencia și Zaragoza, de exemplu, faza parțială continuă până la apus.

Da, dar numai parțial.

Niciun loc din România nu intră în banda de totalitate. În schimb, o parte importantă a țării poate vedea Luna acoperind o porțiune din discul solar.

Există însă diferențe foarte mari între vestul și estul țării.

Cu cât ne deplasăm spre vest și nord-vest, cu atât eclipsa devine mai pronunțată.

Cele mai bune regiuni sunt Bihor, Satu Mare, Arad și Timiș, urmate de alte zone din nord-vestul și centrul țării.

Dintre orașele importante, Oradea este una dintre cele mai bune alegeri.

La maxim, aproximativ 33,3% din suprafața aparentă a Soarelui va fi acoperită.

Situația în câteva orașe este aproximativ următoarea:

Valorile procentuale reprezintă obscurația, adică procentul din suprafața aparentă a discului solar acoperit de Lună. Ele nu trebuie confundate cu „magnitudinea eclipsei”, care măsoară proporția din diametrul Soarelui acoperită.

În Oradea, eclipsa începe aproximativ la 20:22, iar maximul se produce în jurul orei 20:45.

La maxim, aproximativ o treime din suprafața Soarelui este acoperită.

Există însă un detaliu esențial: eclipsa are loc chiar înainte de apus.

Prin urmare, nu este suficient să fii în Oradea. Ai nevoie de un loc cu orizontul vestic foarte liber. Un bloc, un deal, o pădure sau chiar un șir de copaci poate ascunde Soarele înainte de momentul maxim.

În condiții bune, imaginea poate fi spectaculoasă: un Soare foarte jos, aproape de apus, din care Luna acoperă o porțiune considerabilă.

Și Satu Mare oferă condiții foarte bune.

Eclipsa începe aproximativ la 20:20, maximul este la 20:43, iar fenomenul rămâne vizibil până în jurul orei 20:46, când Soarele este deja la orizont.

Magnitudinea eclipsei ajunge la aproximativ 0,433, iar durata fazei locale observabile este de aproximativ 26 de minute.

Prin urmare, pentru cine dorește să urmărească eclipsa din România, zona Oradea–Satu Mare și, în general, extremitatea vestică și nord-vestică a țării reprezintă alegerea cea mai bună, cu condiția existenței unui orizont liber.

La Brașov, fenomenul este mult mai discret.

Eclipsa începe aproximativ la 20:23, ajunge la maxim în jurul orei 20:27, iar Soarele ajunge la orizont în jurul orei 20:30.

Fereastra de observare este astfel de numai aproximativ șapte minute.

La maxim, numai aproximativ 2,76% din suprafața discului solar este acoperită. Magnitudinea eclipsei este de aproximativ 0,081.

Cu alte cuvinte, din Brașov nu trebuie să ne așteptăm la un Soare acoperit într-o proporție spectaculoasă. Cu filtrul solar potrivit, fenomenul va apărea mai degrabă ca o mică „mușcătură” pe marginea discului solar.

Mai există o dificultate: Soarele este extrem de jos spre vest.

Relieful din jurul Brașovului, clădirile sau copacii pot face ca eclipsa să nu fie observabilă dintr-un anumit punct, chiar dacă astronomic fenomenul este deasupra orizontului.

Pentru Brașov este, așadar, esențial un loc cu vedere cât mai liberă spre orizontul vestic.

Situația este complet diferită.

Din București eclipsa din 12 august 2026 nu este vizibilă.

Capitala se află în afara zonei din România în care fenomenul poate fi observat înainte de apus. Soarele coboară sub orizont înainte ca eclipsa să poată deveni vizibilă din București.

Așadar, pentru București nu este vorba despre o eclipsă foarte mică, ci despre faptul că fenomenul nu poate fi observat deloc de la suprafață.

Totul ține de geometria eclipsei și de momentul în care aceasta ajunge în regiunea noastră.

România se află la marginea zonei de vizibilitate, iar eclipsa are loc seara, foarte aproape de apus.

În vest, Soarele rămâne deasupra orizontului suficient timp pentru ca Luna să acopere o porțiune semnificativă din el.

Pe măsură ce mergem spre est și sud-est, Soarele apune din ce în ce mai devreme raportat la evoluția eclipsei.

De aceea avem aproximativ 33% acoperire la Oradea, aproape 20% la Cluj-Napoca, numai 2,76% la Brașov, iar în București fenomenul nu mai este vizibil.

În România, poziția exactă din care privești poate conta enorm deoarece Soarele va fi foarte aproape de orizont.

Cele mai promițătoare regiuni sunt vestul și nord-vestul țării, în special județele Bihor, Satu Mare, Arad și Timiș.

Ideal este un teren deschis, cu vedere neobstrucționată spre vest, fără dealuri, clădiri, copaci sau alte obstacole la orizont.

În plus, vizibilitatea reală depinde inevitabil de vreme. Chiar și dintr-un loc cu o eclipsă mai mare, norii de la orizont pot ascunde complet fenomenul.

Acesta este cel mai important aspect pentru oricine dorește să observe eclipsa.

Nu priviți direct spre Soare fără protecție solară adecvată.

Faptul că Luna acoperă o parte din Soare nu face lumina rămasă sigură pentru ochi. Sunt necesari ochelari special concepuți pentru observarea eclipselor sau filtre solare corespunzătoare.

Ochelarii de soare obișnuiți nu sunt suficienți.

În timpul unei eclipse totale există o singură excepție: observatorii aflați în banda de totalitate își pot îndepărta protecția oculară numai în intervalul foarte scurt în care discul luminos al Soarelui este complet acoperit de Lună. Imediat ce reapare chiar și o porțiune a Soarelui, protecția trebuie folosită din nou.

În România această excepție nu se aplică deloc, deoarece aici eclipsa este numai parțială. Protecția trebuie folosită permanent cât timp se privește spre Soare.

Eclipsa din 12 august 2026 este o eclipsă totală de Soare la nivel global, cu banda de totalitate traversând Groenlanda, Islanda, nordul Rusiei, Atlanticul, Spania și o mică parte din Portugalia.

Din România se vede numai parțial, iar diferențele dintre regiuni sunt foarte mari.

Cele mai bune condiții sunt în vest și nord-vest, cu Oradea în jur de 33% acoperire, Satu Mare în jur de 32%, Arad aproximativ 31% și Timișoara aproximativ 28%. Cluj-Napoca ajunge la aproximativ 19,5%, Sibiu la 10%, iar Brașov la numai 2,76%. În București eclipsa nu este vizibilă.

Pentru cei care vor să o observe din România, combinația cea mai bună este, așadar: cât mai spre vest sau nord-vest, un orizont perfect liber spre apus, cer senin și protecție solară certificată.

Iar pentru cei aflați în banda de totalitate din alte țări europene, spectacolul va fi cu totul diferit: pentru câteva zeci de secunde sau aproape două minute, Luna va acoperi complet Soarele, ziua se va întuneca și în jurul discului negru al Lunii va deveni vizibilă coroana solară — unul dintre puținele momente în care această parte a atmosferei Soarelui poate fi văzută direct de pe Pământ.