Bucureștiul riscă să rămână fără groapă de gunoi. În Capitală, aerul toxic și irespirabil este considerat de autorități „în limite legale”

Depozitul de deșeuri de la Sintești-Vidra, singura groapă de gunoi care deservește Capitala și județul Ilfov, pare că se apropie de colaps. Un colaps ecologic, dar și instituțional. În timp ce mirosul insuportabil se extinde în fiecare zi spre zeci de mii de locuințe, autoritățile continuă să se acopere de hârtii, evitând să vadă evidențele de la fața locului.

Un reportaj recent realizat de jurnaliștii de la Kanal D scoate la iveală o realitate ignorată de prea mult timp: depozitul funcționează de peste 25 de ani, deși ar fi putut să fie închis cu mult înainte, iar înălțimea pare să fi depășit cu mult cota autorizată. Mai mult decât atât, deșeurile nu doar că sunt depozitate peste limite, dar unele sunt și lăsate să fermenteze sub cerul liber, producând levigat, gaze toxice și nori de praf, care se răspândesc în întreaga zonă metropolitană.

Deși autorizația de mediu stabilește o înălțime maximă de 107 metri față de nivelul mării, imaginile aeriene și documentările recente arată că „muntele de gunoi” de la Vidra at fi fost extins peste această limită. Referința evidentă este dată de înălțimea celulelor închise anterior – mai joase decât nivelul actual al depozitului activ.

Garda Națională de Mediu a confirmat, într-un raport anterior, existența a 9 neconformități, inclusiv depozitarea peste capacitatea autorizată. În ciuda acestor constatări, propunerea de suspendare a Autorizației Integrate de Mediu a fost retrasă după doar câteva luni.

Levigatul – otrava care curge în tăcere

Problema levigatului este una dintre cele mai periculoase, dar și cel mai des minimalizate de autorități. Acest lichid, rezultat din fermentarea deșeurilor, conține compuși toxici precum hidrogen sulfurat (H₂S), metan, amoniac și benzen – toți cu impact negativ grav asupra sănătății.

Aer irespirabil, dar „în limitele legale”

În tot acest timp, locuitorii din Vidra, Sintești, Berceni, Popești-Leordeni, Jilava și chiar Sectorul 4 din București trăiesc într-un nor constant de miros de gunoi. Uneori, dimineața. Alteori, noaptea. Întotdeauna, fără avertizare.

În 2023, Primăria Berceni a montat un sistem de senzori care a înregistrat depășiri alarmante ale nivelurilor de compuși toxici, inclusiv amoniac și hidrogen sulfurat. Însă valorile sunt greu de interpretat, pentru că legislația românească este bazată pe standarde depășite, unele datând din anii ’80.

Aplicația care deranjează mai mult decât poluarea

Un grup de IT-iști a dezvoltat aplicația iarmiroase.ro, prin care cetățenii pot semnala episoadele de poluare olfactivă. Platforma a devenit rapid un barometru real al situației din teren, fiind folosită de mii de oameni. Reacția autorităților?

DSP Ilfov a blocat adresa de e-mail de pe care veneau sesizările, iar Garda de Mediu Ilfov a emis un singur număr de înregistrare pentru toate sesizările făcute de cetățeni într-o perioadă de câteva săptămâni. Niciun control efectiv nu a fost declanșat ca urmare a acestor sesizări, la acea vreme. Pe Youtube găsiți informații pe Captain Planet.

Marius Stratulat și bătălia în instanță

Unul dintre oamenii care a declanșat această mișcare civică este Marius Stratulat, din localitatea ilfoveană Sinteșt-Vidra, actualmente președinte al Asociației Civice Iar Miroase. În lipsa reacției autorităților, el a dus cazul în justiție. Asociația a cerut în instanță suspendarea autorizației de mediu a operatorului Ecosud.

Procesul se apropie acum de final, pronunțarea urmând să fie transmisă în luna aprilie a acestui an. O decizie a instanței ar putea forța închiderea singurului depozit de gunoi activ din București și Ilfov, lăsând autoritățile locale fără alternativă imediată pentru deșeuri. Este o realitate care se putea preveni, dacă măsurile corecte ar fi fost luate la timp.

O lecție ignorată

În reportajul Kanal D este prezentat și un exemplu din Bulgaria, unde o situație similară a fost gestionată prin decizia radicală de a închide gropile de gunoi neconforme și de a accelera tranziția către reciclare și incinerare controlată sau depozitare conformă.

România pare să ignore complet această lecție, menținând deschis un depozit suprasaturat, nesigur și profund contestat, atât de specialiști cât și de comunitățile afectate.