Politico: Donald Trump vrea să distrugă UE și să o reconstruiască după propriul model
În plin tumult transatlantic, Washingtonul lansează o strategie radicală ce amenință unitatea tradițională a Europei. Criza de securitate, generată de retragerea sprijinului pentru Ucraina, deschide o fereastră largă pentru o schimbare majoră, susțin jurnaliștii de la Politico.
În primul mandat, președintele Statelor Unite a inițiat o confruntare comercială cu blocul european. Eforturile sale de a descoperi puncte slabe în structura economică a Uniunii Europene nu au atins scopul propus, întrucât statele membre s-au unit ferm pentru a rezista presiunilor externe. Totuși, acum se conturează o altă oportunitate: decizia de a reduce sprijinul militar acordat Ucrainei a creat un context de nesiguranță ce zguduie întregul proiect european, expunând fisuri în ceea ce privește siguranța în blocul comunitar format din 27 de state.
O ofensivă economică eșuată și apariția unei noi crize
Schimbarea de direcție în politica externă a Washingtonului provoacă reacții puternice în Bruxelles și în capitala multinațională, unde fiecare națiune își ajustează propriile strategii pentru a face față noii realități.
De ani de zile, președintele american exprimă o dezaprobare vehementă față de Uniunea Europeană. El susține că structura blocului a fost creată pentru a aduce avantaje neechitabile Statelor Unite, o opinie ce agravează tensiunile în relațiile transatlantice.
Pentru Trump, UE se află pe aceeași listă cu alte organizații supranaționale precum Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Mondială a Sănătății, pe care le consideră vinovate de exploatarea Americii.
Decizia americană redirecționează rapid dinamica politică transatlantică. Statele membre, care până atunci se bazaseră pe solidaritatea colectivă, se văd acum forțate să adopte o abordare mai individualistă în gestionarea crizei. Într-un climat de tensiune, lideri importanți precum președintele Franței și prim-ministrul din Marea Britanie își asumă roluri proeminente, căutând să compenseze lipsa de reacție unitară din partea instituțiilor europene. Astfel, blocul se confruntă cu o fragmentare ce ar putea rescrie regulile jocului pe plan internațional.
Întâlnirile cu oficialii europeni se transformă astfel în ocazii de dispută, în care Washingtonul preferă dialogul direct cu fiecare națiune, evitând orice formă de coordonare colectivă în cadrul Bruxelles-ului. Astfel, poziția americană se conturează ca o forță de desființare a unui sistem considerat prea rigid și ineficient în a apăra interesele Statelor Unite.
În doar câteva săptămâni agitate de la începutul celui de-al doilea mandat, administrația sa a demonstrat că va ignora Bruxelles-ul. Șeful comerțului din UE a vizitat Washingtonul, dar Donald Trump și-a intensificat planurile privind tarifele; șeful politicii externe a fost ignorat brutal de secretarul de stat Marco Rubio; iar europarlamentarii s-au întors acasă cu mesajul clar că America va sfida regulile tehnologice europene, denunțându-le ca fiind o formă de "cenzură".
Mesajul este limpede: Trump va marginaliza UE și va adopta o strategie de divizare pentru a trata direct cu liderii naționali. Aceasta nu a fost o opțiune în timpul războiului comercial din primul său mandat, când Europa s-a unit pentru a-i răspunde. În prezent, însă, diviziunile legate de războiul din Ucraina pun sub semnul întrebării unitatea blocului.
Ofensiva anti-UE a administrației Donald Trump se aliniază cu ostilitatea de lungă durată a Kremlinului față de blocul comunitar și declanșează o criză în instituțiile de la Bruxelles.
Consiliul European, unde cei 27 de lideri naționali ar trebui să ia decizii majore de politică externă prin consens, se dovedește a fi prea divizat și insuficient de agil pentru a răspunde furtunii declanșate de Donald Trump asupra Ucrainei.
Diplomații UE au redus deja așteptările privind realizarea unor progrese semnificative la un summit de urgență al Consiliului de la Bruxelles, din cauza opoziției Ungariei față de acordarea unui ajutor suplimentar pentru Ucraina. În schimb, Starmer și Macron lucrează în formate diplomatice ad-hoc, implicând țări precum Turcia și Canada, evitând deliberat să includă liderii pro-ruși din UE.
Un analist de la Eurasia Group a explicat că, deși instituțiile europene mai păstrează un rol important, ele nu mai dețin centrul de control în această nouă eră a relațiilor transatlantice.
Schimbările impuse de criză determină mutarea centrului de greutate către capitalele naționale, ceea ce slăbește autoritatea Bruxelles-ului. Această realitate se reflectă și în dificultățile întâmpinate de oficialii europeni la nivel diplomatic.
"Criza mută centrul de greutate al Europei înapoi către capitalele naționale", a declarat Mujtaba Rahman, directorul pentru Europa la grupul de reflecție Eurasia Group. "Rolul instituțiilor este important, dar nu esențial în acest context".
Un diplomat UE, care a vorbit sub protecția anonimatului, și-a exprimat încrederea că blocul comunitar va reuși să reziste furtunii provocate de Trump, chiar dacă cu dificultate.
"UE se menține cu greu pe linia de plutire, dar de fiecare dată ne face mai puternici", a afirmat el.
Trump zguduie blocul comunitar nu doar prin apropierea de Kremlin și prin subminarea alianței occidentale, ci și prin implicarea directă în politica națională și prin sprijinirea ascensiunii partidelor de extremă dreapta.
Observatorii cei mai pesimiști din Europa susțin că administrația Trump urmărește să promoveze forțele populiste naționaliste pentru a distruge UE și a o transforma într-o confederație mai lejeră de state, fiecare fiind mai dependentă de Statele Unite – sau poate chiar de Rusia.
"Ceea ce [vicepreședintele american JD] Vance a făcut la Munchen... arată dorința de a distruge Uniunea Europeană progresistă pentru a crea una nouă, aliată cu Statele Unite și compusă din națiuni cu o orientare conservatoare", a declarat Tanguy Struye de Swielande, profesor de relații internaționale la UCLouvain.
Animozitatea lui Trump față de ceea ce numește "UE cea foarte rea" nu este o noutate. Îl irită de mult timp faptul că UE este o putere comercială majoră care înregistrează excedente masive în relația cu Statele Unite, beneficiind în același timp de protecția militară americană. Printre nemulțumirile sale cele mai cunoscute se numără prezența mașinilor de lux germane pe Fifth Avenue din New York. De asemenea, Belgia, sediul instituțiilor UE, a fost descrisă de Trump ca fiind una dintre "țările de rahat".
Totuși, în primul său mandat, Trump a fost nevoit să trateze cu oficialii de vârf ai UE. În timpul conflictelor transatlantice, a ajuns chiar să îi placă pe unii dintre aceștia. Margaritis Schinas, fost purtător de cuvânt al Comisiei Europene în timpul primului mandat al lui Trump, își amintește că relațiile au fost tensionate, dar funcționale și uneori amuzante.
"Întotdeauna era un fel de spectacol", a spus Schinas. "Dar adevărul este că lui Trump i-au plăcut Jean-Claude Juncker și Donald Tusk. S-au analizat reciproc și au considerat că este în regulă".
Acum, însă, Trump pare să nu aibă nicio intenție de a dialoga cu oficialii UE. Dintre liderii europeni, doar premierul naționalist al Italiei, Giorgia Meloni, și Viktor Orbán din Ungaria au primit invitații oficiale la ceremonia de învestire a lui Trump, alături de alți politicieni de extremă dreapta din Europa.
În acest peisaj politic schimbat, oficialii UE fără atribuții clare de putere, cum sunt președintele Consiliului European, António Costa, sau șefa diplomației, Kaja Kallas, vor trebui să lupte pentru a-și menține relevanța.
Un aspect pozitiv pentru UE este că atât Trump, cât și Rusia acordă suficientă atenție blocului comunitar încât să investească energie în denigrarea sa. "Dacă Trump și Putin ne identifică drept inamic comun, probabil că, la final, chiar contăm pentru ceva", a spus un oficial UE.
