Boala care l-a ucis pe Ștefan cel Mare. De ce a murit, de fapt, domnitorul Moldovei
Ștefan cel Mare avea la dispoziție cei mai buni medici, ba chiar era tratat de cei de la Veneția, în caz că se îmbolnăvea, însă, cu toate astea, domnitorul Moldovei era cam neglijent cu sănătatea lui. Boala care l-a ucis pe Ștefan cel Mare pare să fie guta, la pachet cu o infecție cauzată de o rană la picior.
Ștefan cel Mare suferea de gută, cunoscută și ca „boala regilor”, afecțiune care i-a grăbit sfârșitul. Guta era boala de care sufereau mai mult omenii bogați, în special regii și domnitorii, deoarece este caracterizată prin niveluri ridicate de acid uric în sânge și care provoacă dureri articulare severe, lucru care se întâmplă, în mare parte, din cauza consumului excesiv de carne de vânat.
Boala de care suferea Ștefan cel Mare
Guta apare dacă există predispoziție genetică, dar și din cauza unei alimentații bogate în carne, consumului excesiv de alcool, hipertensiunea, diabetul sau hiperlipidemia. Simptomele gutei apar după mai mulți ani, după ce cristalele de acid uric s-au depus la nivelul articulaților.
Deși această ipoteză nu este confirmată, este posibil ca domnitorul să fi fost afectat de această afecțiune, care în trecut era întâlnită adesea în rândul celor cu un stil de viață luxos și generos în consumul de alimente prețioase.
Cronicarul polonez Miechowski susține că ipoteza nu este una susținută din punct de vedere al documentelor istorice. Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504, fiind conducător al Moldovei între 1457 și 1504.
Nu se știe exact cauza morții domnitorului Moldovei, însă acesta avut câteva probleme de sănătate despre care se spune că i-ar fi grăbit sfârșitul.
Ștefan cel Mare a făcut infecții de la o rană nevindecată
Ștefan cel Mare a fost o personalitate de seamă în istoria României, remarcându-se prin cariera sa militară impresionantă. Din cele 44 de campanii militare desfășurate, doar două s-au încheiat cu înfrângeri. În timpul confruntărilor, a suferit o rană la picior care nu s-a vindecat complet și s-a recidivat odată cu înaintarea în vârstă.
Rana s-ar fi produs în timpul unei campanii nereușite pentru capturarea cetății Chilia în vara anului 1462, când aceasta era sub stăpânirea Țării Românești, conduse de Vlad Țepeș.
Istoricul Constantin C. Giurăscu menționează în lucrarea sa "Istoria Românilor" că rana suferită de Ștefan cel Mare la picior în timpul asediului Chiliei din 1462 nu l-a împiedicat să-și continue conducerea țării și să ducă la îndeplinire numeroase campanii militare în cei peste patru decenii de domnie. Cu toate acestea, rana, care nu a fost tratată adecvat, nu s-a vindecat complet până la sfârșitul vieții sale.
Specialistul în istoria medievală, Ștefan Gorovei, menționează în lucrarea sa "Mușatinii" că rana veche dobândită în timpul asediului Chiliei din 1462, care nu a fost vindecată de medicii consultați la curtea din Suceava și care s-a agravat odată cu trecerea anilor, a contribuit la încheierea vieții domnitorului.
Se spune că rana ar fi recidivat în urma unui accident petrecut în 1502, în Pocuția, atunci când calul voievodului ar fi alunecat pe un drum cu pietre.
