Ce a pățit un vlogger danez în timp ce făcea autostopul la noi în țară: „Tot ce ați auzit despre România e greșit”
Un vlogger danez în vârstă de 21 de ani, Tor, a atras atenția pe YouTube după ce a început să își documenteze călătoria prin România, la ocazie (autostop), singur, și cu o idee clară în minte: să verifice pe pielea lui dacă reputația de „țară periculoasă” are vreo legătură cu realitatea.

În trei episoade filmate în România, precum la Băile Herculane și pe pârtiile din Poiana Brașov, tânărul povestește o Românie pe care spune că n-a recunoscut-o din avertismentele primite înainte să plece: o țară a oamenilor deschiși, a întâlnirilor întâmplătoare și a unei ospitalități care l-a surprins constant.
„Nu mai fă asta” vs. „Urcă, frate!”
Tor își începe aventura în Transilvania, la marginea drumului, încercând pentru prima oară în viață autostopul. Spune că mulți l-au avertizat să nu aibă încredere în străini în România, iar el decide exact contrariul: își pune rucsacul jos și ridică degetul.
După aproximativ 40 de minute, oprește un șofer pe nume Paul, într-un Mercedes. Urmează o conversație surprinzătoare despre călătorii, Danemarca, mașini, crypto și chiar… cărți de colecție inspirate din anime. Pentru vlogger, primul contact devine și primul semn că România s-ar putea să nu fie deloc cum i s-a spus.
Pe parcursul zilei, este luat la ocazie de mai multe persoane: un cuplu proaspăt căsătorit care îi povestește despre nunțile românești de 300 de invitați, oameni care fac naveta între orașe mici, șoferi care îl ajută fără să ceară nimic în schimb. Într-un moment, un bărbat îl lasă să meargă cu autobuzul gratuit, gest pe care Tor îl descrie drept „foarte, foarte frumos”.
Concluzia lui, după aproape 200 de kilometri cu „străini” și un final la gara din Sighișoara, este directă: România nu i s-a părut periculoasă, ci „foarte înțeleasă greșit”.
Băile Herculane: „deprimant” la prima vedere, memorabil în interior
În episodul din Băile Herculane, Tor ajunge într-un loc despre care spune că ar putea concura pentru titlul de „cea mai deprimantă stațiune balneară din Europa”. Filmatul începe printre clădiri istorice lăsate în paragină, hoteluri abandonate și fațade care încă mai trădează gloria de altădată.
Intră inclusiv într-o clădire veche de băi (Băile Neptun), unde descrie atmosfera ca fiind „ruptă dintr-un joc video”.

Dar tonul se schimbă brusc când găsește izvoarele termale. Intră în apă în plină lună februarie și, în scurt timp, este „adoptat” de localnici: un bărbat și soția lui îl iau cu mașina către alte izvoare, îi arată locuri „știute de-ai locului” și îl includ în ritualul clasic, alternanță între apa rece din râu și bazinul fierbinte.
Deși nu se înțeleg bine în engleză, comunică prin gesturi, Google Translate și multă bună dispoziție. Tor spune că experiența a fost una dintre cele mai autentice forme de „wellness” pe care le-a trăit:
„Nu trebuie să mergi la un spa scump în Suedia. Vino în România.”
Poiana Brașov: „nu mă așteptam să fie așa”
În episodul despre schi, vloggerul ajunge în Poiana Brașov, unde spune că s-a simțit surprins de infrastructură și de atmosferă: telescaune moderne, pârtii bune, peisaje spectaculoase și un aer „cozy”, mai intim, mai prietenos, decât în multe stațiuni mari din Vest.

Își cumpără ski-pass, testează pârtiile, apoi trece la partea „de copil”: sanie/tubing pe pârtie specială, experiență pe care o notează cu „10 din 10”. Despre prețuri spune că nu e „cel mai ieftin din România”, iar mâncarea din stațiune i se pare scumpă, „cum e peste tot la resorturi”.
Verdictul final: nu ar sta o săptămână, dar două-trei zile i se par perfecte.
România, prin ochii unui străin: „frică vs. realitate”
Pe tot parcursul filmărilor, Tor revine la aceeași idee: poveștile care circulă despre România sunt adesea mai mult despre frică decât despre realitate.
El menționează și momente în care localnicii îi dau sfaturi de prudență (mai ales legate de furturi și de zone „mai sensibile”), însă spune că experiența lui personală a fost dominată de ajutor spontan și amabilitate.
„Când faci autostopul, ești obligat să ai încredere în străini. Iar eu am întâlnit doar oameni buni.”











