Ultima dorință a lui Mircea Lucescu, dezvăluită de jurnalistul Emanuel Roșu în The Guardian. A murit cu inima frântă

Există momente în jurnalism care depășesc simpla consemnare a realității și devin, fără să vrei, documente de istorie. Mărturii fragile, încărcate de sens, care capătă greutate abia după ce timpul le închide în ramă. Jurnalistul Emanuel Roșu a realizat un interviu cu Mircea Lucescu pentru publicația britanică The Guardian înainte de înfrângerea echipei Naționale a României în fața Turciei. Interviu în care a vorbit despre visul lui de a duce echipa României la Cupa Mondială. A fost ultimul său vis. Un vis neîmplinit care l-a dărâmat atât de tare încât l-a costat viața. Interviul a fost realizat cu trei săptămâni înainte de toate tragediile din viața marelui „Il Luce”, șansa ratată de a lupta pentru calificarea în Cupa Mondială și moartea sa.

„Selecționerul a pregătit barajul cu Turcia din spital și vede acest rol ca pe o „datorie față de fotbalul românesc”, scrie jurnalistul Emanuel Roșu în The Guardian.

Mircea Lucescu și-a dorit mult ca România să ajungă în Cupa Mondială, deși starea de sănătate era precară și în orice moment putea să moară din cauza inimii prea slabe. Nu a ținut cont de medici și nici de presiunea care au pus-o meciurile pe corpul lui deja epuizat.

Mircea Lucescu și-a dorit, culmea, din toată inima să ducă România în competiția Cupei Mondială după 28 de ani. Din păcate, înfrângerea Naționalei României în meciul cu Turcia l-a devastat. Totul s-a năruit în jurul său.

Mircea Lucescu a sperat până în ultima clipă că va reuși ca numele României să fie printre țările care joacă la Cupa Mondială, însă nu a mai apucat. A fost ultima șansă, una care s-a terminat nu doar Naționala României exclusă din Cupă, ci și cu viața sa.

Mircea Lucescu a fost din decembrie internat în spital de trei ori, însă asta nu l-a făcut să nu meargă mai departe. În interviul oferit jurnalistului sportiv Emanuel Roșu, selecționerul României a discutat despre lunga sa carieră, semifinala de baraj cu Turcia și Ucraina, un loc pe care obișnuia să-l numească acasă.

Mircea Lucescu era suferind, însă nu a dorit să spună care este afecțiunea care i-a pus stăpânire pe corp pentru a evita discuțiile despre sănătatea sa.

„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce aveam de făcut pentru România”, a declarat Mircea Lucescu pentru The Guardian, într-un interviu rar.

Jurnalistul Emanuel Roșu amintește în The Guardian că Mircea Lucescu slăbise vizibil, însă vorbea cu o dragoste de nedescris despre fotbal.

„Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu pot găsi o soluție pentru situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune. Dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de calificare.”, a declarat Mircea Lucescu pentru jurnalistul Emanuel Roșu, în urmă cu trei săptămâni înainte să moară.

Înainte de o impresionantă carieră de antrenor, a fost jucător și a fost căpitanul României la Cupa Mondială din 1970.

„Tricolorii” au întâlnit Brazilia lui Pelé, Anglia – campioana en titre – și Cehoslovacia. România a lăsat o impresie puternică în lumea fotbalului. A învins Cehoslovacia cu 2-1, dar a pierdut la limită cu Brazilia și Anglia.

Stilul lor de joc, sub conducerea emblematicului Angelo Niculescu, a fost recunoscut ulterior ca o sursă de inspirație pentru Pep Guardiola și tiki-taka.”, a scris jurnalistul Emanuel Roșu în The Guardian.

„Am obținut rezultate extraordinare când am jucat în stilul nostru. Știam puțin despre ce se întâmpla în jurul nostru; veneam dintr-un regim comunist închis.”

„Am ajuns la Cupa Mondială din Mexic. Doar 16 echipe acolo. Am încercat să arătăm stilul nostru de joc: știam să pasăm bine și foloseam asta pentru a contracara forța adversarilor. După 1970, lucrurile s-au schimbat la echipa națională și ne-am pierdut identitatea.”

La doar un deceniu după acel turneu, Mircea Lucescu a primit însă șansa de a antrena România pentru prima dată. Avea doar 36 de ani, dar echipa a ajuns la Euro 1984 (unde participau doar opt echipe) și a fost aproape de calificarea la Cupa Mondială din 1986 sub conducerea lui.

„Când am construit echipa națională, acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători puternic motivați și capabili să-și controleze emoțiile. Am vrut să le construiesc încrederea în sine – iar asta duce la performanță. Anii ’80 și ’90 au fost plini de succes. Chiar dacă băieții au plecat din România după căderea comunismului pentru a juca în străinătate, au păstrat mereu legătura cu echipa națională.” - Mircea Lucescu.

În 1983, Mircea Lucescu i-a oferit debutul unui Gheorghe Hagi în vârstă de 18 ani, probabil cel mai bun jucător din istoria României. Acesta a ajuns ulterior la Real Madrid și Barcelona și a fost antrenat mai târziu de Lucescu la Brescia și Galatasaray. Lucescu a rămas selecționer până în 1986 și a pus bazele pentru ca România să ajungă la trei Cupe Mondiale consecutive în 1990, 1994 și 1998, precum și la Campionatele Europene din 1996 și 2000.

A urmat o carieră de succes ca antrenor de club, Lucescu conducând echipe precum Inter, Galatasaray și Beșiktaș, Zenit Sankt Petersburg, precum și Șahtior Donețk și Dinamo Kiev. Mult timp, a fost al doilea cel mai titrat antrenor din lume, cu peste 30 de trofee câștigate, fiind depășit doar de Sir Alex Ferguson înainte ca Guardiola să-l întreacă.

Al doilea mandat ca selecționer al României a început la scurt timp după Campionatul European din 2024.

„Am simțit că este datoria mea să preiau echipa. Nu era doar o responsabilitate majoră. Era datoria mea pentru tot ceea ce mi-a oferit fotbalul românesc. Eram dator. Nu a fost niciodată vorba despre bani, nici despre o altă medalie. Am suficiente trofee. Speram să ajut schimbând modul în care funcționează fotbalul românesc la nivel mental.” - Mircea Lucescu.

În timp ce se afla în spital, a ținut legătura strânsă cu jucătorii și stafful, analizând totodată meciurile Turciei, mai amintește jurnalistul Emanuel Roșu, care a fost și ultimul care i-a luat interviu lui Mircea Lucescu.

„Vom juca într-o atmosferă imposibilă. O cunosc perfect: stadionul lui Beșiktaș. Când am plecat de la club mai aveam doi ani de contract, dar am lăsat banii clubului cu angajamentul ferm că îi vor folosi pentru a reconstrui stadionul. Este unul dintre cele mai bune stadioane la care am fost. Când adversarul are mingea, pun presiune. Și este o presiune extraordinară. Nu știu dacă există vreun remediu pentru zgomotul pe care îl vor crea. Va trebui să le explic băieților mei, celor care nu au jucat în Turcia, ce îi așteaptă.”, spunea Mircea Lucescu.

De când preluase Echipa Națională, Mircea Lucescu a fost surprins de reacția oamenilor. Și nu în sensul bun. Acum, la moartea sa, toți îl numesc un mare antrenor și îl regretă.

Naționala României a pierdut meciul cu Turcia și a ratat Cupa Mondială, însă echipa s-a confruntat cu probleme, iar Mircea Lucescu nu a putut fi prezent 100% din cauza sănătății. Nu a făcut caz din asta, însă a fost aspru criticat.

Din cauza accidentărilor, Celta Vigo, Ionuț Radu, și mijlocașul lui Pisa, Marius Marin nu au fost prezenți la meci. A fost un mare minus care s-a văzut.

„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Și nu am nevoie de ei doar două ore sau o zi-două. Vreau ca jucătorii de la echipa națională să fie deasupra tuturor. Îi sun des pe băieți și le spun să încerce să facă asta și asta. Pentru că nu am nevoie ca ei să alerge trei kilometri la antrenament. În meci trebuie să alergi 11 kilometri! Dacă nu joacă, le spun să se antreneze mai mult decât toți ceilalți. Să meargă în pădure, în parc, să alerge și să facă exerciții. Totul începe în mintea ta. Îți setezi în creier succesul sau eșecul.

Vorbesc mult cu ei. Mă întreabă frecvent cum mă simt. Îmi mulțumesc că rămân alături de ei. În discuțiile tactice trebuie să fiu rapid. În zilele noastre, jucătorii își pierd concentrarea după aproximativ 10 minute. Trebuie să le spui esențialul în acele minute în care sunt atenți.”, spunea Mircea Lucescu.

Visul de a se califica la Cupa Mondială era măreț și greu de obținut, chiar dacă meciul cu Turcia ar fi fost favorabil. Echipa Națională tot ar fi întâmpinat dificultăți la meciurile cu Slovacia sau Kosovo. Și apoi s-a gândit cu nostalgie și la Ucraina. Mircea Lucescu a antrenat la 12 ani la Șahtior Donețk și 3 ani la Dinamo Kiev.

„Țin legătura cu foștii mei jucători și prietenii din Ucraina. Situația de acolo este îngrozitoare. Îmi amintesc că am plecat din Donețk în 2014, când a început conflictul din Donbas. Am plecat din apartamentul meu cu tot ce era înăuntru și nu m-am mai întors niciodată. Nu știu ce s-a întâmplat cu locuința mea de acolo. Nu am nicio informație, deoarece a trebuit să mutăm clubul din Donețk.”

În final, Mircea Lucescu era mândru de fotbaliștii pe care i-a antrenat la Naționala României.

„Sunt fericit pentru jucători. Au ajuns la acest nivel în condiții foarte dificile. Au plecat să joace la cluburi din întreaga lume, din China până în statele din Golf, până în ligile inferioare din Europa și campionatul României. Încearcă să se adapteze și să-și facă un nume. Ca toți românii care muncesc în afara granițelor.