Trei oameni de pe planetă călătoresc în străinătate fără pașaport. De ce Regele Charles al III-lea nu are nevoie de documentul pe care îl primesc milioane de oameni
Pentru aproape orice om care trece frontiera unei țări din afara spațiilor în care există libertate de circulație, pașaportul este documentul esențial de călătorie. Există însă câteva excepții spectaculoase la cel mai înalt nivel al statului. Regele Charles al III-lea al Marii Britanii nu are nevoie de pașaport britanic, iar împăratul Naruhito și împărăteasa Masako ai Japoniei călătoresc, la rândul lor, în străinătate fără pașapoarte personale. În spatele privilegiului nu se află însă libertatea de a trece pur și simplu orice frontieră, ci un mecanism diplomatic special.
Cele trei cazuri sunt prezentate frecvent drept singurele persoane din lume care pot călători internațional fără pașaport. În cazul monarhului britanic, regula este confirmată explicit chiar de Casa Regală.
Pentru cuplul imperial japonez există, de asemenea, o practică specială stabilită de autoritățile japoneze.
De ce Regele Charles al III-lea nu are pașaport
Explicația în cazul Marii Britanii ține chiar de modul în care este emis pașaportul britanic.
Casa Regală precizează oficial că, atunci când călătorește în străinătate, suveranul nu are nevoie de pașaport britanic, deoarece documentele sunt emise în numele său. Prin urmare, este considerat inutil ca Regele să dețină un document emis chiar în numele Regelui.
Pe pașapoartele britanice apare o formulă oficială prin care secretarul de stat al Majestății Sale solicită, în numele Regelui, ca titularului documentului să i se permită să treacă liber și să primească asistența și protecția necesare.
Altfel spus, Regele Charles ar ajunge în situația neobișnuită în care statul i-ar elibera un document prin care, în numele său, el însuși le-ar cere autorităților străine să-i permită să călătorească.
Casa Regală britanică este foarte clară în această privință: „Atunci când călătorește în străinătate, Suveranul nu are nevoie de un pașaport britanic”.
Regula nu a apărut odată cu Charles al III-lea. Și Regina Elisabeta a II-a a călătorit fără pașaport pe parcursul domniei sale.
Regina Camilla are nevoie de pașaport
Privilegiul nu se extinde automat asupra întregii familii regale.
Casa Regală precizează că toți ceilalți membri ai familiei, inclusiv Regina Camilla și Prințul de Wales, au pașapoarte. Așadar, regula este legată de calitatea de suveran, nu de simpla apartenență la familia regală.
Situația s-a schimbat inclusiv pentru Charles în momentul în care a devenit rege. Cât timp a fost Prinț de Wales, avea nevoie de pașaport pentru deplasările externe. După moartea Reginei Elisabeta a II-a, la 8 septembrie 2022, și urcarea sa pe tron, pașaportul a devenit inutil din punct de vedere al protocolului britanic.
Fără pașaport nu înseamnă fără acte și fără control
Regele Charles al III-lea nu poate însă să cumpere un bilet de avion și să intre neanunțat într-un alt stat doar pentru că este monarh.
În cazul unei vizite externe sunt activate canalele diplomatice, iar țara gazdă știe în avans cine sosește, când sosește și în ce calitate. Identitatea și statutul șefului statului nu sunt demonstrate la frontieră prin pașaportul obișnuit, ci prin procedurile diplomatice care preced deplasarea.
Prin urmare, expresia „călătorește fără pașaport” nu trebuie confundată cu „trece frontiera fără nicio formalitate”.
Este mai degrabă situația inversă: deplasarea unui monarh presupune proceduri diplomatice și de securitate mult mai ample decât călătoria unui cetățean obișnuit, doar că pașaportul personal nu face parte din ele.
Împăratul și împărăteasa Japoniei, al doilea caz neobișnuit
O situație asemănătoare există în Japonia pentru împăratul Naruhito și soția sa, împărăteasa Masako.
Practica este legată de statutul constituțional cu totul special al împăratului Japoniei. Potrivit Constituției japoneze, împăratul este „simbolul statului și al unității poporului”.
Originea regulii moderne privind călătoriile externe ale cuplului imperial este plasată în 1971, când împăratul Hirohito și împărăteasa Nagako se pregăteau pentru o importantă vizită în Europa.
Documentele diplomatice japoneze confirmă că vizita europeană a împăratului și împărătesei fusese stabilită pentru perioada 27 septembrie - 14 octombrie 1971.
În contextul pregătirilor pentru această deplasare fără precedent, Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei a stabilit tratamentul special al documentelor de călătorie ale cuplului imperial. Emiterea unui pașaport obișnuit sau chiar diplomatic pentru împărat a fost considerată nepotrivită statutului său.
Practica s-a păstrat și în cazul actualului împărat, Naruhito, care a urcat pe Tronul Crizantemei în 2019, precum și în cazul împărătesei Masako.
Japonia anunță țara în care călătoresc Naruhito și Masako
Lipsa pașaportului este compensată prin proceduri diplomatice.
Înaintea unei călătorii, autoritățile japoneze transmit statului gazdă informațiile necesare referitoare la împărat și împărăteasă. Astfel, recunoașterea identității și a calității acestora se face pe cale diplomatică, nu prin prezentarea unui pașaport individual la ghișeul de frontieră.
Regula nu se aplică tuturor membrilor Casei Imperiale.
Membrii familiei imperiale care nu beneficiază de statutul împăratului și împărătesei pot primi pașapoarte diplomatice. Ministerul japonez de Externe are, de altfel, un sistem distinct pentru pașapoartele diplomatice și oficiale, iar acestea sunt supuse unor acorduri speciale privind vizele în numeroase state.
De ce apar tocmai aceste trei nume
Regele Charles al III-lea, împăratul Naruhito și împărăteasa Masako sunt cele trei persoane menționate constant în relatările internaționale despre călătoria fără pașaport.
Totuși, explicațiile sunt diferite.
În Regatul Unit, justificarea este extrem de clară și poate fi verificată direct pe site-ul oficial al Familiei Regale: pașaportul este emis în numele suveranului, deci suveranul însuși nu are nevoie de unul.
În Japonia, situația provine din statutul instituției imperiale și din practica diplomatică stabilită începând cu deplasările externe ale familiei imperiale din perioada postbelică.
Există însă o nuanță importantă atunci când informația este prezentată drept o regulă absolută: pașapoartele sunt documente emise de state, iar reglementările și practicile referitoare la șefii de stat nu sunt stabilite de o singură autoritate internațională.
Din acest motiv, este mai riguros să spunem că Charles al III-lea, Naruhito și Masako reprezintă cele trei cazuri consacrate și documentate în care titularii nu dețin pașaport personal pentru călătoriile oficiale, decât să afirmăm că o lege internațională stabilește că „numai trei oameni de pe Pământ au voie să călătorească fără pașaport”.
Dar Papa?
Un caz care poate crea confuzie este cel al Papei, care este atât conducătorul Bisericii Catolice, cât și suveranul Statului Cetății Vaticanului.
Vaticanul are propriile documente de călătorie, inclusiv pașapoarte pontificale și diplomatice. Tratatul de la Lateran din 1929 menționează explicit existența „pașaportului pontifical” pentru persoanele care călătoresc spre Vatican prin teritoriul italian.
Mai mult, legislația fundamentală a Vaticanului stabilește că reprezentarea statului în relațiile cu alte țări este rezervată Suveranului Pontif, exercitată prin Secretariatul de Stat.
Prin urmare, faptul că Papa este un suveran nu înseamnă automat că se află în aceeași situație documentară cu monarhul britanic. Existența pașapoartelor Vaticanului este încă un motiv pentru care explicația potrivit căreia „orice suveran nu are nevoie de pașaport” este greșită.
Un privilegiu care vine, de fapt, cu mai multă birocrație
Paradoxul celor trei cazuri este că lipsa pașaportului nu face călătoria mai puțin formală. Regele Charles al III-lea și cuplul imperial japonez nu stau la coada obișnuită pentru controlul documentelor, însă fiecare vizită externă presupune coordonare între guverne, servicii diplomatice, autorități de frontieră și structuri de securitate.
Iar statutul poate dispărea odată cu funcția. În Marea Britanie, numai suveranul beneficiază de această regulă. Următorul monarh va prelua privilegiul, în timp ce ceilalți membri ai familiei regale vor continua să aibă nevoie de propriile documente de călătorie.
