Solstițiul de vară: Ce înseamnă, când are loc în 2025 și cum a fost sărbătorit de-a lungul istoriei

Pe 21 iunie 2025, la ora 05:42 dimineața (ora României), are loc solstițiul de vară, un moment astronomic precis care marchează cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte a anului. Deși trăim într-o epocă digitală, cu aplicații meteo și calendare automate, solstițiul rămâne un reper natural fundamental – un eveniment care ne leagă de mișcarea planetelor, de ritmul anotimpurilor și de tradiții vechi de mii de ani.

Cuvântul solstițiu vine din latină: sol („soare”) și sistere („a sta pe loc”). El desemnează momentul în care soarele pare să-și încetinească mișcarea aparentă pe cer, atingând cea mai nordică poziție față de ecuatorul ceresc. Acest lucru se întâmplă pentru că axa Pământului este înclinată cu aproximativ 23,5° față de planul orbitei sale, iar în jurul datei de 21 iunie, emisfera nordică este înclinată maxim spre Soare.

În acest moment, Soarele ajunge la zenitul său pe Tropicul Racului (latitudinea 23,5° nord), ceea ce face ca durata zilei să fie la maximul anual. În România, în această perioadă, ziua poate dura până la 15 ore și 32 de minute, în funcție de latitudine.

De reținut: solstițiul nu are loc în aceeași zi în fiecare an. El poate apărea pe 20, 21 sau, mai rar, pe 22 iunie, în funcție de anul calendaristic și de fusul orar.

Un mit des întâlnit este acela că solstițiul aduce și cele mai ridicate temperaturi ale verii. În realitate, perioada cea mai călduroasă vine de obicei în iulie sau început de august, din cauza așa-numitului efect de întârziere sezonieră: oceanele și continentele au nevoie de timp pentru a acumula și elibera căldura solară. Astfel, canicula nu coincide cu momentul maxim de lumină.

Pe măsură ce în România începe vara astronomică, în emisfera sudică (America de Sud, Africa de Sud, Australia) are loc solstițiul de iarnă – cea mai scurtă zi a anului. Este interesant de observat cum același fenomen este perceput în mod opus în cele două jumătăți ale globului: în timp ce noi avem lumină până târziu, cei din Santiago de Chile, de exemplu, experimentează nopți lungi și reci.

În regiunile aflate deasupra Cercului Polar de Nord, cum ar fi nordul Norvegiei sau Islanda, soarele nu apune deloc timp de mai multe zile – fenomenul cunoscut drept „soarele de la miezul nopții”. În același timp, la Cercul Polar de Sud, în Antarctica, este întuneric total.

De-a lungul istoriei, solstițiul a fost un moment sacru pentru multe civilizații. Fără ceasuri și aplicații, oamenii antici urmăreau cu atenție mișcările soarelui pentru a-și organiza recoltele și ritualurile.

Poate cel mai faimos loc asociat cu solstițiul este Stonehenge, complexul megalitic din sudul Angliei, vechi de peste 4.000 de ani. Aranjamentul pietrelor permite ca răsăritul solstițiului de vară să se alinieze perfect cu o poartă formată din două blocuri masive de piatră, ceea ce sugerează o înțelegere profundă a astronomiei încă din epoca bronzului.

În America de Sud, civilizația Inca celebra la Cusco, în fiecare iunie, Inti Raymi – festivalul dedicat zeului soare, Inti. Solstițiul era considerat momentul renașterii soarelui și al unui nou ciclu agricol. Festivalul a fost interzis după cucerirea spaniolă, dar a fost reînviat în secolul XX și este celebrat astăzi cu dansuri, costume tradiționale și ceremonii spectaculoase.

Piramidele din Giza sunt aliniate în așa fel încât, la solstițiu, soarele apune între două dintre ele, dacă este privit din fața Sfinxului. Pentru egiptenii antici, care venerau soarele în forma zeului Ra, aceste aliniamente aveau semnificații cosmice și religioase profunde.

În Suedia, Finlanda și Norvegia, solstițiul este marcat de sărbătoarea Midsommar, una dintre cele mai importante tradiții populare din nordul Europei. Oamenii se adună în natură, dansează în jurul stâlpului decorat cu flori (maypole), poartă coronițe, cântă și consumă mâncăruri de sezon. Este o celebrare a fertilității, a luminii și a vieții.

În România, momentul solstițiului este strâns legat de Sânziene sau Drăgaica, sărbătoare celebrată pe 24 iunie. Cu origini precreștine, Sânzienele sunt zâne bune ale câmpurilor și pădurilor.

În noaptea de 23 spre 24 iunie se aprind focuri rituale, fetele împletesc coronițe din flori galbene de sânziene, pe care le aruncă pe acoperișuri pentru a afla dacă se mărită în acel an. Se credea că în această noapte cerurile se deschid, iar plantele capătă puteri vindecătoare.

Această tradiție coincide perfect cu solstițiul, ceea ce sugerează că sărbătoarea are rădăcini în celebrarea ciclurilor solare, chiar dacă astăzi este trecută în calendarul creștin ca Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Durata luminii solare are un impact real asupra corpului uman. Expunerea prelungită la lumină naturală stimulează producția de serotonină, un hormon care contribuie la buna dispoziție și la nivelul de energie. În același timp, se reglează secreția de melatonină, hormonul somnului.

De aceea, în perioada verii, mulți oameni simt o stare de bine accentuată, sunt mai activi, mai optimiști și mai implicați social. În regiunile nordice, unde soarele nu apune, este nevoie de draperii opace sau măști de somn pentru a menține un ritm circadian sănătos.

La polul opus, în lunile de iarnă, lipsa luminii poate duce la tulburări afective sezoniere (SAD), o formă de depresie asociată cu zilele scurte și întunericul prelungit.

• În România, solstițiul din 2025 are loc pe 21 iunie la ora 05:42 dimineața.
• Soarele va răsări la București în jurul orei 05:30 și va apune după ora 21:00 – peste 15 ore de lumină.
• Cele mai lungi zile din an nu coincid neapărat cu cel mai devreme răsărit sau cel mai târziu apus – din cauza traiectoriei eliptice a Pământului.
• În emisfera sudică, solstițiul de iarnă din 21 iunie aduce cea mai scurtă zi – în Sydney, Australia, de exemplu, soarele va fi vizibil doar puțin peste 9 ore.
• Pe 21 iunie se celebrează și Ziua Internațională a Yoga, dar și Ziua Muzicii – evenimente legate simbolic de echilibru, armonie și bucuria de a trăi în prezent.