Paguba de la Externe. Statul român plătește ani la rând pentru clădiri ocupate ilegal în Africa. S-au pierdut milioane de euro

Ministerul Afacerilor Externe continuă să suporte cheltuieli pentru imobile aflate în proprietatea României, dar ocupate de ani de zile de persoane care nu achită chirie. Un raport de audit scoate la lumină o situație care persistă de peste două decenii, cu pierderi de peste un milion de dolari și riscuri reale ca statul să piardă definitiv unele proprietăți.

Situația pare desprinsă dintr-un scenariu absurd: clădiri ale statului român, aflate în afara țării, sunt ocupate de persoane care nu plătesc chirie, în timp ce instituțiile de la București acoperă facturile pentru utilități și chiar serviciile de pază. Această realitate este documentată într-un raport recent al Curții de Conturi, care evidențiază lipsa de reacție a Ministerului Afacerilor Externe în gestionarea propriului patrimoniu.

Problema nu este una punctuală sau recentă. Din datele analizate de auditori, reiese că situația persistă de aproximativ 20 de ani, perioadă în care statul român nu a reușit să recupereze imobilele și nici să încaseze sumele datorate. În schimb, a continuat să suporte cheltuieli pentru proprietăți utilizate de terți.

Prejudiciul estimat depășește 1,15 milioane de dolari, echivalentul a circa 5 milioane de lei. În această sumă intră atât chirii neachitate, cât și costuri de întreținere achitate fără o bază justificată. Practic, bugetul public a fost utilizat pentru a susține ocuparea acestor clădiri de către persoane care nu aveau dreptul să le folosească în mod gratuit.

Auditul indică trei cazuri principale: Namibia, Zambia și Mozambic. În toate aceste situații, există riscul ca statul român să piardă controlul asupra unor imobile care au aparținut fostelor misiuni diplomatice.

Cea mai problematică situație a fost identificată în capitala Namibiei, Windhoek. Aici, Ministerul Afacerilor Externe deține două imobile închiriate în baza unor contracte care se prelungesc automat. Deși contractele prevedeau clar obligațiile chiriașilor, instituția nu a urmărit încasarea banilor și nu a înregistrat corespunzător aceste venituri.

Mai mult, ministerul a plătit utilitățile și serviciile de pază, deși aceste costuri trebuiau suportate de chiriași. Practic, statul român a acoperit integral cheltuielile, fără să primească în schimb sumele prevăzute în contracte.

Unul dintre contracte stabilea o chirie anuală de 5.400 de dolari, iar altul prevedea o chirie lunară de 800 de dolari, cu majorări anuale. Cu toate acestea, obligațiile financiare nu au fost urmărite în mod real, iar sumele nu au fost recuperate.

Abia după constatarea auditorilor, reprezentanții MAE au început demersuri pentru a angaja avocați și pentru a calcula exact sumele restante. În prezent, instituția încearcă să stabilească dimensiunea reală a pierderilor și să inițieze acțiuni de recuperare.

Situația din Zambia este și mai gravă din punct de vedere financiar. Aici, statul român are de recuperat peste un milion de dolari din chirii neachitate, potrivit unei decizii pronunțate de o instanță în 2021.

Problema este că lipsa de acțiune în anii anteriori a avut consecințe directe. Din cauza întârzierilor în urmărirea datoriei, chiriașul a reușit să obțină anularea unei părți din sumă, invocând prescripția. Astfel, perioada 2005–2010 nu mai poate fi recuperată, ceea ce reduce semnificativ valoarea totală a creanței.

Procesul nu este încă finalizat. Litigiul se află în etapa de apel, iar autoritățile române încearcă să obțină o decizie definitivă favorabilă. Totuși, situația evidențiază o problemă sistemică: lipsa de reacție la timp poate duce la pierderi ireversibile.

În Mozambic, cazul este diferit, dar la fel de complicat. Aici, statul român încearcă să recupereze atât posesia unui imobil din capitala Maputo, cât și o sumă de peste 28.000 de dolari, reprezentând chirii restante și dobânzi.

Instanța a dat deja o primă decizie favorabilă României, obligând chiriașul la plată. În plus, acesta trebuie să achite și sumele acumulate până la momentul predării efective a clădirii. Cu toate acestea, procesul nu este încă încheiat, fiind în ultima etapă procedurală.

Toate aceste cazuri au un element comun: reacția întârziată a autorităților. Deși problemele erau cunoscute de ani de zile, măsurile concrete au fost luate abia recent, după intervenția Curții de Conturi.

În paralel, există riscul ca unele imobile să fie ocupate permanent de actualii locatari, în lipsa unor acțiuni ferme din partea statului. Auditorii avertizează că această situație poate duce chiar la pierderea dreptului de proprietate în anumite condiții juridice.

Problemele identificate nu țin doar de cazuri izolate, ci de modul în care a fost gestionat întregul patrimoniu imobiliar al României din afara granițelor. Multe dintre aceste clădiri au aparținut unor misiuni diplomatice închise în anii ’90 sau după 2010, în urma unor decizii de reorganizare.

După închiderea ambasadelor, imobilele au rămas în proprietatea statului, dar fără o strategie clară de administrare. În multe cazuri, acestea au fost închiriate în condiții neclare, iar contractele nu au fost monitorizate corespunzător.

Lipsa unor proceduri eficiente a dus la degradarea clădirilor și la pierderi financiare constante. În unele situații, nici măcar nu este clar cine a semnat contractele inițiale sau cum au fost selectați chiriașii.

Autoritățile încearcă acum să repare această situație. O ordonanță de urgență adoptată recent ar trebui să permită închirierea sau vânzarea acestor imobile în condiții mai transparente. Totuși, implementarea măsurilor este lentă.

Abia la începutul anului 2026 au început discuțiile pentru formarea unui grup de lucru între Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, care să stabilească reguli clare pentru administrarea acestor proprietăți.

Auditorii recomandă schimbări importante: stabilirea exactă a sumelor datorate, înregistrarea acestora în contabilitate și inițierea acțiunilor legale împotriva chiriașilor. De asemenea, se propune selectarea unor locatari mai siguri, cum ar fi instituții sau organizații oficiale, pentru a reduce riscurile pe viitor.

Profilul actualilor ocupanți este variat. În unele cazuri este vorba despre foști angajați locali ai misiunilor diplomatice sau persoane care au avut legături cu acestea. În altele, sunt cetățeni fără nicio relație oficială cu statul român, care au ajuns să utilizeze imobilele în baza unor contracte expirate sau neclare.

Există și situații în care locuințele au fost „moștenite” de familiile unor foști angajați, care au rămas în clădiri după plecarea sau decesul titularilor, profitând de lipsa de control.

Problemele legate de patrimoniul extern nu se opresc aici. În unele sedii ale fostelor misiuni diplomatice au fost descoperite și bunuri de valoare, inclusiv opere de artă, aflate într-o stare avansată de degradare. Aceste situații indică un nivel scăzut de supraveghere și protecție a bunurilor statului, scrie Libertatea.ro