Interviu Verginia Vedinaș, deputat SOS: „În cariera politică, deciziile grele sunt frecvente”

Verginia Vedinaș, deputat și profesor universitar, membru S.O.S. România, vorbește despre diferența dintre identitatea personală și cea politică, despre deciziile dificile din cariera politică și academică, despre valorile pe care le consideră fundamentale și despre felul în care gestionează critica publică și responsabilitatea în raport cu românii pe care îi reprezintă.

Raluca Gărină: Există o diferență între omul Verginia Vedinaș și deputatul Verginia Vedinaș? Unde se întâlnesc și unde se despart aceste două identități?

Verginia Vedinaș: Eu cred că aceste două ipostaze nu pot fi despărțite una de cealaltă.  Îmi amintesc că am citit cândva o carte în care se spunea că omul nu este un robinet, acasă, în viața lui privată să aibă un comportament și la serviciu sau în alt mediu să aibă altul. Raționamentul rămâne valabil.  Evident că în viața publică este necesară o anumită sobrietate, căreia trebuie să-i asociezi căldura ființei tale, profunzimea unor trăiri și emoții, ca să ajungă la destinatarii lor, în vreme ce în viața privată poți să dai frâu la alt gen de emoții și trăiri.  Ceea ce trebuie să se păstreze însă sunt onestitatea și adevărul din tine, constanța unor valori, principii, conduite.

Raluca Găină: Care este cea mai grea decizie pe care a trebuit să o luați în carieră?

Verginia Vedinaș: Dacă vă referiți la cariera academică, ca și în viața privată, mi-a fost greu să înțeleg și să accept că oamenii te judecă după alte criterii decât cele ale strădaniilor și realizărilor tale.

În cariera politică, deciziile grele sunt frecvente. Mi-e greu să mă înfrânez în fața imposturii, a mercantilismului, a folosirii calității de politician pentru alte țeluri decât cele care vizează binele oamenilor și al patriei tale. Ca să citez un personaj impresionant pentru mine, generalul Emil Străinu, „eu am o singură patrie, restul sunt țări.”

Mi-e greu să înțeleg și să accept cum valori care secole de-a rândul au înnobilat mari oameni politici pe care i-a avut România, acum nu doar că sunt aruncate la gunoi, dar sunt transformate în surse ale înfierării publice de niște personaje neevoluate, aservite, incapabile să îți respecte individualitatea.

Îmi amintesc de Ion Rațiu, care spunea că „voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”

În zilele noastre, dacă gândești altfel, dacă ai alte opinii cu privire la niște aspecte, inclusiv de ordin istoric, riști să fii nu numai criticat, ci și pedepsit, inclusiv penal.

Mă refer, de exemplu, la Legea Vexler, care s-a adoptat cu viteza luminii, în vreme ce alte proiecte importante trenează sau sunt respinse. 

Nici Guvernul n-a reușit o asemenea performanță și ne asaltează cu angajări de răspundere sau ordonanțe de urgență, în vreme ce un parlamentar a „trecut” prin ambele Camere inițiative validate, din păcate, de Curtea Constituțională, deși și opoziția și chiar Președintele României le-au contestat.

Raluca Găină: Puterea schimbă oamenii sau îi revelează?

Verginia Vedinaș: Depinde ce înțelegi prin schimbare. Dacă ne gândim la o formă de desăvârșire, de neodihnă în a deveni mai bun, e o schimbare pe care, din păcate, puțini o trăiesc. De regulă, schimbarea se petrece în rău, oamenii pretins politici devin plini de ei, intangibili, nepăsători față de ce reprezintă durerile oamenilor, înrobiți de niște scopuri politice ilegitime. 

Cât privește revelarea, ne dorim ca oamenii să aibă dreaptă judecată în privința lor, spre a dobândi discernământul care să îi ajute și să ne ajute să schimbăm în bine țara și lumea.

Raluca Găină: Într-un spațiu politic adesea dominat de conflict și zgomot, cum vă păstrați echilibrul interior?

Verginia Vedinaș: Cu greutate și nu reușesc întotdeauna. Sunt nemulțumiri, frământări, suferințe chiar, care te macină. Și se răsfrâng asupra ființei și sănătății tale. Mulțumesc lui Dumnezeu că găsesc întotdeauna resurse să lupt. El mi le dă. Destinul m-a obligat să renasc adeseori din propria cenușă, ca pasărea Phoenix. Când ești curat înlăuntrul ființei tale, al valorilor tale, al adevărului din tine, găsești forța să mergi mai departe. Să rămâi drept și demn. 

Victoriile mici mă hrănesc. De exemplu, săptămâna trecută am reușit să ajut o văduvă cu trei copii, din care unul bolnav de sindromul Down. Știu că e puțin, în noianul de nevoi neîmplinite. Dar e mai mult decât nimic.  Hai să punem umăr lângă umăr și veți vedea că reușim să schimbăm  în bine lumea.

Raluca Găină: A existat un moment în care ați simțit că renunțarea ar fi fost mai ușoară decât lupta? Ce v-a făcut să continuați?

Verginia Vedinaș: Renunțarea nu mi-a dat niciodată ocol. Nu fug de greu. Îl înfrunt. Deși prea adeseori  lupta a fost atât de grea, încât nici puterea de a mă bucura nu mai aveam, nu am încetat nici să lupt. Și nu o voi face. Cu cât anii trec, forțele fizice descresc. Dar cresc cele care izvorăsc din cunoaștere, experiență, maturitate, dragoste de semeni. 

Raluca Găină: Dacă ar trebui să definiți România de astăzi într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Verginia Vedinaș: Rătăcită. O țară care s-a rătăcit din drumul ei și a cam obosit să-l caute. Dar nu cedează. Se uită bezmetică în toate părțile, doar -doar va vedea lumina de la capătul tunelului. Încă n-o vede, dar știe că va veni. Crede cu toată ființa ei că acest lucru se va întâmpla. Și eu cred. Și lupt pentru asta.

Raluca Găină: Există un principiu pe care nu l-ați negocia niciodată, indiferent de contextul politic?

Verginia Vedinaș: Da, onestitatea și dragostea pentru oameni, pentru familia mea, pentru neamul căruia aparțin. Ele nu sunt nici de vânzare, nici de negociere. 

Raluca Găină: Care este cea mai mare neînțelegere pe care oamenii o au despre politicieni?

Verginia Vedinaș: Faptul că îi introduc, ca să nu zic că îi „bagă” pe toți în aceeași oală. Oameni buni, suntem diferiți și, din fericire, destui dintre noi în bine. Apartenența la o structură colegială, indiferent care este aceea, sau la o categorie socială, nu înseamnă că te identifici cu ea, până la pieirea identității tale. Străduiți-vă să-i judecați pe toți după faptele lor. În felul acesta, îi ajutați și pe ei, dar și pe dumneavoastră, pentru că nu vă pierdeți de tot speranța, că încrederea, din păcate, s-a cam risipit.

Raluca Găină: Dacă ați putea schimba o singură mentalitate în societatea românească, care ar fi aceea?

Verginia Vedinaș: Aș schimba „mândria” vană, prost înțeleasă și aplicată. Din „mândrie” preferă unii să răbde, decât să muncească în locuri pe care le consider nedemne de ei. Să dăm exemplu munca în agricultură, în mediul rural cu greu găsești pe cineva să muncească, iar dacă o face, prețul este greu de suportat.  De aceea, mulți își vând viile, terenul agricol sau îl dau în arendă pe sume modice. Ori pleacă din țară sperând, cum zice românul, că prin alte locuri sunt ”câini cu covrigi în coadă”.

Știu, sunt mulți care au reușit, ne mândrim cu ei, dar mulți se întorc cum au plecat. Vorbeam cu o doamnă al cărei  copil a stat ani mulți prin Anglia. S-a întors și stă cu părinții, nici bani pentru avansul unei garsoniere nu are.

Mai grav este că autoritățile ignoră acest aspect sau îl încurajează. Să ne amintim imaginile cu cei aproape 2.000 de români înghesuiți pe aeroportul din Cluj ca să plece în Germania la cules de sparanghel în perioada de pandemie. Președintele de atunci o privea ca pe o victorie, deși era o grea umilință.

Raluca Găină: Ce înseamnă responsabilitatea pentru deputatul Verginia Vedinaș, dar și pentru omul Verginia Vedinaș?

Verginia Vedinaș: Înseamnă acea neodihnă de a face cât mai multe și bune lucruri pentru oameni. În primul rând, pentru vrâncenii pe care-i reprezint în Parlament, dar și pentru români, în general.

Responsabilitatea, din punct de vedere filozofico-juridic înseamnă să-ți asumi obligațiile care derivă dintr-un statut și valorile impuse de stat  din propria conștiință, nu pentru că așa trebuie sau pentru că dacă nu o faci, vei fi sancționat.

Pentru mine, responsabilitatea înseamnă să nu-i dezamăgesc pe ceilalți, pe cei care m-au înnobilat cu rolul de a-i reprezenta și nici pe mine însămi.

Raluca Găină: Cum gestionați presiunea criticii publice?

Verginia Vedinaș: Nu mi-e ușor, atunci când știu că anumite critici nu sunt drepte și corecte. Dar încerc să găsesc întotdeauna echilibrul.  Să identific cauza. Nu condamn niciodată. Trec criticile prin filtrul faptelor mele, mă străduiesc să determin unde am greșit și mă concentrez să nu o mai fac în viitor. 

Este foarte important să te ”împaci” cu tine însuți, pentru a te ”împăca” apoi cu ceilalți. Cu exigență și echilibru, reușesc.

Raluca Găină: Dacă peste 20 de ani cineva ar citi despre activitatea dumneavoastră, ce ați dori să rămână dincolo de funcții și mandate?

Verginia Vedinaș: Bătăile inimii mele pentru dreptate, pentru omenie și  pentru Oameni, pentru România și români. Sper ca ele să se audă cât mai mult timp.

Verginia Vedinaș este jurist, profesor universitar și om politic român, cu o carieră construită la intersecția dintre mediul academic, administrația publică și Parlament. În prezent, este deputat în Parlamentul României, membru al formațiunii S.O.S. România, și profesor universitar de drept.

Verginia Vedinaș este și profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității din București, specializată în drept administrativ și științe administrative. Deține două doctorate — unul în Drept și unul în Filosofie — și este autoarea mai multor lucrări de specialitate utilizate în mediul universitar și juridic.

În administrația publică a ocupat diferite funcții:

În plan politic, Verginia Vedinaș a fost senator în Parlamentul României (2004–2008), iar ulterior a revenit în Legislativ ca deputat. Este asociată în prezent cu formațiunea politică S.O.S. România.

În trecut, ca senator al PRM (Partidul România Mare), Verginia Vedinaș a făcut declarații critice la adresa unor reprezentanți ai minorității maghiare. Ulterior, Verginia Vedinaș a părăsit PRM pentru a lucra la Curtea de Conturi.