Două seriale de pe Netflix care transformă lumi epice în situații stânjenitor de amuzante
Alex Hortopan
Ce se întâmplă când vikingii neînfricați se comportă ca niște angajați prinși într-o ședință tensionată? Când „alesul” menit să salveze omenirea ar prefera să stea pe canapea? Când călătoria în timp nu e despre destin, ci despre decizii proaste și consecințe ridicole?
Așa ajungem la două dintre cele mai atipice comedii disponibile pe Netflix: Norsemen și Future Man.
La prima vedere, par să nu aibă nimic în comun. Un serial este plasat într-un sat viking din anul 790, celălalt într-un viitor distopic, cu salturi haotice prin timp. Și totuși, ambele fac același lucru: iau un gen epic, drama istorică și aventura SF și îl demontează cu o precizie comică surprinzătoare.
În loc să celebreze eroismul, îl expun. În loc să construiască mituri, le ironizează. Iar din această răsturnare apare un tip de umor care nu te face să râzi imediat, ci mai degrabă te prinde nepregătit.
Norsemen: epopeea vikingă, filtrată prin anxietăți moderne
Norsemen este un serial norvegian filmat atât în limba norvegiană, cât și în engleză, care la nivel vizual arată ca o dramă istorică autentică. Costume realiste, peisaje nordice spectaculoase, violență explicită, toate ingredientele unui serial „serios”.
Diferența apare în dialog.
Personajele, deși trăiesc în secolul al VIII-lea, vorbesc și reacționează ca niște contemporani preocupați de statut social, validare și dinamici de grup. Discută despre putere și ierarhie cu un calm aproape corporatist. Își analizează frustrările cu o luciditate surprinzător de modernă.
Umorul funcționează prin contrast:
- Scenele brutale sunt tratate cu o detașare absurdă.
- Conflictele majore devin, în esență, probleme de orgoliu.
- Războinicii temuti sunt măcinați de nesiguranțe aproape banale.
Serialul nu caută poanta rapidă. Nu explică gluma. Lasă tăcerile să apese. Iar tocmai această discrepanță între decorul violent și reacțiile calme creează comicul.
Norsemen nu parodiază istoria în mod caricatural, ci mai degrabă sugerează că, indiferent de epocă, oamenii rămân obsedați de imagine.
Future Man: salvarea omenirii, sabotată din interior
Dacă Norsemen mizează pe umor sec și subtil, Future Man merge pe o energie opusă: haos controlat, exagerare și parodie directă.
Protagonistul, Josh Futturman, este un tânăr fără direcție clară în viață, care devine primul jucător ce termină un joc video considerat imposibil. Jocul se dovedește a fi un test trimis din viitor, iar el este recrutat pentru a preveni dispariția omenirii.
ună grandios. În practică, e un dezastru.
Serialul ironizează frontal clișeul „eroului ales”. Josh nu este lider, nu este vizionar, nu are vreo aură eroică. Este confuz, impulsiv și adesea complet depășit de situație.
În Future Man:
- Logica călătoriilor în timp se destramă rapid.
- Scenele de acțiune sunt urmate de momente penibile.
- Mizele apocaliptice sunt anulate de decizii absurde.
Umorul este mai direct, mai zgomotos și uneori intenționat exagerat. Dar, dincolo de suprafața haotică, mesajul este similar cu cel din Norsemen: mitul eroului devine fragil atunci când îl privești dintr-un unghi realist.
Într-un peisaj dominat de drame solemne și producții cu miză uriașă, aceste două seriale aleg să privească epicul dintr-o perspectivă ironică. Arată că, dincolo de armuri sau tehnologii futuriste, oamenii rămân vulnerabili, vanitoși și adesea ridicoli.
Iar uneori, cea mai bună metodă de a demonta un mit este să îl tratezi cu seriozitate și să îl lași să se contrazică singur.
Dacă ești în căutarea unei comedii care nu urmează tiparul obișnuit, Norsemen și Future Man sunt două alegeri surprinzător de potrivite. Diferite ca ton, dar unite de aceeași plăcere de a submina eroismul și de a transforma grandiosul în absurd.
