Mașina care n-a mai fost găsită: povestea Daciei albastre dispărute odată cu tatăl Danei Rogoz: „De 11 ani, eu și frații mei plătim taxele pentru mașina lui tata, care parcă a plecat și ea, odată cu el, pe altă lume”

La unsprezece ani de la moartea tatălui ei, Dana Rogoz a împărtășit o amintire neobișnuită și emoționantă: în ciuda faptului că le-a lăsat instrucțiuni clare despre tot ce urma, tatăl ei a uitat să le spună un singur lucru – unde și-a parcat mașina. De atunci, familia continuă să-i plătească taxele, fără să o găsească vreodată.

Un gest aparent minor, trecut ușor cu vederea în ultimele zile ale cuiva, a ajuns să capete o însemnătate aparte pentru Dana Rogoz și frații ei. De 11 ani, o Dacie 1310 albastră, cu numărul B 28 NSR, a rămas fără urmă, ca și cum ar fi plecat împreună cu proprietarul ei într-o călătorie de pe care nu s-a mai întors.

Într-o postare publică, actrița a povestit cu sinceritate despre ultimele momente petrecute cu tatăl ei și despre această dispariție devenită, în timp, un simbol al felului în care rămân unele lucruri nerezolvate după moartea cuiva drag.

În ultimele sale zile din viață, tatăl Danei Rogoz nu a fugit de adevăr. A preferat să le vorbească direct copiilor săi, să le spună ce-și dorește pentru fiecare dintre ei, ce speranțe are, dar și ce ar trebui făcut imediat după moartea lui: unde să fie înmormântat, ce să scrie pe cruce, cum să se desfășoare totul. A fost o despărțire gândită în cele mai mici detalii, cu luciditate rar întâlnită în astfel de clipe. Tocmai această claritate a fost copleșitoare pentru copii, care ascultau, dar refuzau să accepte inevitabilul.

Și totuși, în toată această planificare minuțioasă, ceva a lipsit: nimeni nu știa unde este parcată mașina lui, o Dacie 1310 albastră. La prima vedere, pare un amănunt fără importanță. Dar în timp, această absență a devenit o prezență constantă, un detaliu care a refuzat să se închidă odată cu restul capitolului.

La început, familia a fost convinsă că automobilul va apărea de la sine. Erau prea afectați de pierdere pentru a se concentra pe acest aspect. Au căutat prin jurul blocului în care locuise tatăl lor, apoi mai departe, prin cartier. Au verificat și în apropierea casei bunicii. Fără rezultat.

În ciuda faptului că mașina parcă a dispărut, în acte totul în regulă. La un moment dat, într-o vizită la Poliție pentru o cu totul altă situație, Dana Rogoz a cerut să verifice dacă mașina a fost implicată în vreo contravenție. Niciun semn. Nicio amendă, nicio parcare greșită, nicio surprindere de radar. Nimic care să indice că vehiculul s-ar mai fi mișcat după dispariția tatălui lor.

Cu timpul, au renunțat să o mai caute. Au început să plătească anual taxele aferente automobilului fără să mai spere la o regăsire.

„Azi se împlinesc 11 ani de când a murit tata. A fost foarte lucid până în ultimul moment. Și-a luat la revedere de la fiecare dintre noi, copiii lui. Ne-a spus fiecăruia ce își dorește pentru noi în viață, dar și cum își dorește să ne organizăm imediat după moartea sa. Ne-a spus unde vrea să fie înmormântat, ce să scrie pe cruce... tot. Îmi era greu să îl ascult, pentru că îmi era greu să accept că asta va urma. Dar el continua, cu o luciditate înspăimântătoare. Și cu toate acestea, a uitat să ne spună unde și-a parcat mașina. Știu că are efect comic și, credeți-mă, și noi râdem de situație – râdem nervos, poate, pentru a ne descărca, dar râdem. Râdem și ne gândim la tata râzând, iar asta e un lucru așa de greu și de frumos!

La început, am crezut că pur și simplu o să ne iasă ea în cale la un moment dat. Nu ne-am stresat prea tare, aveam oricum inimile frânte. Dar eram convinși că, într-o zi oarecare, o să dăm în drumul nostru de Dacia 1310 albastră a lui tata, cu numărul de înmatriculare B 28 NSR.

Mai întâi ne-am uitat în jurul blocului lui, firește. Apoi puțin mai departe, prin cartier. Am căutat și în jurul blocului mamei sale... nimic.

De 11 ani, eu și frații mei plătim taxele pentru mașina lui tata, care parcă a plecat și ea, odată cu el, pe altă lume.

Acum câțiva ani, când am ajuns la poliție cu o altă situație, am întrebat dacă apare vreo amendă, vreun radar, vreo parcare neplătită, vreun incident cu această mașină. Nimic.

Sincer, nici nu mai vreau să o găsim. Taxele acestea pe care continuăm să le plătim sunt ca o pomană pentru el. Dar parcă faptul că mașina aceasta nu mai există și totuși există pe undeva, cumva, devine un simbol al relației noastre cu tata.
Iar mașina aceasta reprezintă chiar acel element neprevăzut, imprevizibil care încă mai poate apărea, și pe care moartea ți-l ia cu totul într-o relație.

Mi-e dor de tine, tata. Mi-e dor de o plimbare cu mașina ta, în drum spre mare, vara, cu mama în dreapta ta, iar noi 3, înghesuiți printre bagaje, pe bancheta din spate.

P.S. Să știi că am dus Lada ta, cu care mergeai la pescuit, la Viscri. Îi plimbă peste dealuri pe nepoții tăi. Mă gândesc că asta te-ar face fericit. Așa-i? Așa-i?...”, a scris Dana Rogoz pe Facebook.