Criza medicamentelor din România. Pacienții cu cancer, puși să-și caute singuri tratamentul. Cazul Lilianei Ruse de la Digi24 arată cât de gravă este situația

România are o problemă serioasă cu disponibilitatea medicamentelor, iar pentru pacienții oncologici consecințele pot fi dramatice. Un audit recent al Ministerului Sănătății confirmă vulnerabilități majore în sistemul de monitorizare a stocurilor, în timp ce mărturia jurnalistei Liliana Ruse arată cum se transformă această problemă administrativă într-o luptă personală pentru găsirea tratamentului.

Situația medicamentelor din România revine în centrul atenției după ce Ministerul Sănătății a finalizat un audit privind modul în care sunt monitorizate stocurile și disponibilitatea tratamentelor. Concluziile oficiale sunt îngrijorătoare: sistemul electronic de raportare nu este suficient de automatizat pentru a identifica și semnala în timp real situațiile de risc, iar autoritățile pot ajunge să afle cu întârziere că anumite medicamente sunt pe cale să dispară din circuit.

Problema este cu atât mai gravă în cazul tratamentelor oncologice, unde o întrerupere a terapiei nu înseamnă pur și simplu că pacientul trebuie să mai aștepte câteva zile pentru un produs disponibil. În anumite situații, lipsa medicamentului poate însemna amânarea sau modificarea unei scheme terapeutice.

În august, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România solicita autorităților verificarea urgentă a disponibilității medicamentelor oncologice. Organizația reclama lipsuri și discontinuități repetate și de lungă durată și atrăgea atenția că unele dintre medicamentele afectate sunt utilizate în oncologie și hemato-oncologie.

Auditul Ministerului Sănătății: statul nu poate vedea suficient de repede unde apar problemele

Auditul finalizat de Ministerul Sănătății și anunțat pe 7 octombrie 2026 a vizat activitatea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), dar și structurile ministerului responsabile de domeniul medicamentului.

Una dintre principalele probleme identificate este faptul că sistemul electronic de raportare nu este suficient de automatizat pentru a identifica și semnala în timp real riscurile legate de stocuri, consum și disponibilitatea medicamentelor.

Cu alte cuvinte, România nu dispune încă de un mecanism suficient de eficient prin care statul să poată vedea imediat că un medicament esențial începe să lipsească și să intervină înainte ca pacientul să ajungă să bată la ușile mai multor farmacii sau spitale.

Ministerul a anunțat 16 măsuri pentru îmbunătățirea sistemului, printre acestea numărându-se digitalizarea monitorizării, creșterea transparenței și consolidarea controlului.

Totodată, autoritățile au modificat în septembrie procedura privind medicamentele pentru nevoi speciale. Practic, procedura pentru autorizarea unei noi cantități poate fi începută atunci când stocul autorizat anterior ajunge la 30%, față de pragul anterior de 10%, tocmai pentru ca intervenția să fie făcută mai devreme.

Cazul Lilianei Ruse: când un medicament devine o problemă de viață și de moarte

Un exemplu concret este cel al jurnalistei Liliana Ruse, care a făcut publică propria experiență în lupta cu cancerul.

După ce a fost diagnosticată, jurnalista a urmat tratament oncologic și s-a confruntat cu o problemă pe care mulți pacienți din România o cunosc: unul dintre medicamentele necesare schemei sale terapeutice nu era disponibil în țară.

Este vorba despre Lomustină (Lomustine), un medicament utilizat în anumite scheme de tratament oncologic.

În situația sa, problema nu a fost doar găsirea unui medicament în farmacie. A fost nevoie să caute soluții în afara României. Potrivit relatărilor publice despre cazul său, o cutie de Lomustină procurată din Germania a ajuns să coste aproximativ 1.000 de euro.

Pentru un pacient care trece deja prin operații, investigații, chimioterapie și efectele secundare ale tratamentului, apare astfel o nouă grijă: va exista sau nu medicamentul de care are nevoie atunci când va trebui să îl administreze?

„Nu mă omoară tratamentul, cât mă omoară acest stres de a ști dacă găsesc sau nu medicamente”, a transmis Liliana Ruse, vorbind despre experiența sa.

Mesajul ei este cu atât mai puternic cu cât problema nu se oprește la propriul caz. Jurnalista a spus că nu intenționează să renunțe la lupta pentru disponibilitatea medicamentelor și pentru ceilalți pacienți care se pot afla în aceeași situație.

„Vom alerga din spital în spital, din farmacie în farmacie”

Problema semnalată de Liliana Ruse este confirmată, la nivel mai larg, de organizațiile de pacienți.

Într-o declarație acordată Digi24 după publicarea concluziilor auditului Ministerului Sănătății, Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, a afirmat că pacienții au semnalat de mult timp aceste probleme.

Acesta a susținut că lipsa medicamentelor a făcut ca unii pacienți să își întrerupă tratamentele și a criticat faptul că sistemul nu reușește să reacționeze suficient de rapid.

Pentru pacient, însă, termenii administrativi precum „discontinuitate”, „stoc”, „raportare” sau „nevoi speciale” au o traducere mult mai simplă: găsește sau nu găsește tratamentul de care depinde?

775 de notificări privind discontinuități

Datele centralizate de platforma independentă LipsaMedicament.ro, care utilizează notificări privind discontinuitățile provenite de la ANMDMR, indicau la 2 octombrie 2026 un total de 775 de rezultate.

Dintre acestea:

Cifra trebuie însă interpretată cu atenție. Nu înseamnă că 775 de medicamente sunt simultan imposibil de găsit în orice farmacie din România. Lista conține tipuri diferite de notificări și situații de comercializare.

Problema reală este alta: existența unui număr atât de mare de notificări, combinată cu vulnerabilitățile identificate de audit, arată că sistemul are dificultăți în a monitoriza și gestiona rapid discontinuitățile.

De ce este atât de important cazul medicamentelor oncologice?

În cazul unui medicament obișnuit, pacientul poate avea uneori posibilitatea de a utiliza un alt produs cu aceeași substanță activă sau o alternativă terapeutică.

În oncologie, lucrurile sunt mult mai complicate.

Schema de tratament este stabilită în funcție de tipul și stadiul cancerului, de particularitățile pacientului și de răspunsul la tratament. O schimbare nu ar trebui făcută de pacient pe cont propriu, ci trebuie decisă de medic.

Tocmai de aceea, lipsa unui medicament oncologic nu poate fi privită doar ca o problemă comercială sau logistică.

Este o problemă care poate afecta direct continuitatea tratamentului.

În august 2026, fostul ministru al Sănătății Alexandru Rogobete reclama, la rândul său, că pacienții oncologici nu își găsesc unele dintre medicamentele compensate introduse pe lista de tratamente cu câteva luni înainte și susținea că medicii sunt puși în situația de a amâna sau modifica scheme terapeutice.