Aici a fost un paradis în inima munților din România. Astăzi, este o ruină în care îți este teamă să pășești. Locul pare desprins dintr-un film de groază
Adaugă Actualitate.net la sursele preferate în GoogleÎn urmă cu câteva decenii, aici se construia una dintre cele mai ambițioase destinații turistice din România. Se vorbea despre sporturi de iarnă, mii de locuri de cazare și chiar despre posibilitatea organizării Jocurilor Olimpice de Iarnă. Astăzi, hotelurile abandonate sunt înghițite de vegetație, geamurile sunt sparte, iar prin clădirile părăsite au rămas doar urmele unei stațiuni care nu a mai apucat să-și trăiască adevărata poveste.

Este unul dintre acele locuri din România în care frumusețea naturii contrastează brutal cu ceea ce au lăsat oamenii în urmă.
Munții sunt spectaculoși. Pădurile se întind cât vezi cu ochii, iar Lacul Vidra se află în mijlocul unui peisaj care pare desprins dintr-o carte poștală.
La câțiva pași de acest decor, însă, începe o altă lume.
Clădiri abandonate, ferestre sparte, pereți degradați și camere în care timpul pare că s-a oprit.
Este fosta stațiune Vidra, din Munții Lotrului.
Din vis turistic, în ruină
Povestea locului începe în perioada dezvoltării amenajării hidroenergetice Lotru–Ciunget. Lacul Vidra, amenajat în anii ’70, are aproximativ 940 de hectare și o lungime de circa nouă kilometri. Barajul se află la aproximativ 30 de kilometri de Voineasa, iar lacul este înconjurat de păduri de molid.
După ce lucrările hidroenergetice au transformat radical zona, autoritățile comuniste au imaginat aici un adevărat complex turistic montan.
Nu era vorba despre câteva cabane și o pârtie. Planul era mult mai ambițios.
În Munții Lotrului urmau să apară mai multe stațiuni turistice, cu peste 5.000 de locuri de cazare. Zona era considerată suficient de spectaculoasă și accesibilă pentru a deveni una dintre principalele destinații turistice ale României.
Iar ambițiile mergeau și mai departe: proiectul era asociat inclusiv cu ideea organizării unor Jocuri Olimpice de Iarnă.
Stațiunea Vidra urma să aibă peste 2.200 de locuri de cazare.
Au fost proiectate hoteluri, vile, restaurante și spații comerciale. Ansamblul turistic trebuia să funcționeze atât iarna, pentru sporturile de iarnă, cât și vara, pentru turiștii atrași de lac și de munți.
Astăzi, când privești ceea ce a mai rămas, este greu de imaginat că aici exista un asemenea plan.
Un oaradis ajuns ruină. Foto: Figi24
Locul în care timpul pare că s-a oprit
O vizită în fosta stațiune te poartă printr-un decor care pare mai degrabă desprins dintr-un film postapocaliptic decât dintr-o destinație turistică.
Clădirile au rămas în picioare, dar funcția lor a dispărut.
Unele ferestre nu mai există. Ușile au fost distruse sau smulse. În interior, urmele mobilierului și ale instalațiilor amintesc de perioada în care camerele erau pregătite pentru turiști.
În urmă cu câțiva ani, relatările din teren descriau camere vandalizate, instalații electrice distruse, balustrade lipsă și mochete smulse. Accesul în unele clădiri era posibil prin uși deschise sau ferestre fără geamuri.
Iar în 2026, imaginile recente publicate din zonă arată că problema nu a fost rezolvată.
Un material publicat în iulie 2026 descrie din nou fostele hoteluri de pe malul lacului ca fiind degradate și abandonate după mai bine de trei decenii de lipsă de investiții și întreținere.
Cu alte cuvinte, după ani de promisiuni și planuri, fosta stațiune nu a renăscut.
Aşa arăta stațiunea pe vremuri
Și totuși, la câțiva kilometri, turiștii schiază
Aici apare una dintre cele mai absurde situații. Locul nu este izolat de turism. Dimpotrivă.
În apropiere funcționează Domeniul Schiabil Transalpina, cu telegondole, telescaun, teleschiuri și infrastructură de înzăpezire. Potrivit administrației locale, instalațiile au o capacitate de transport de aproximativ 2.200 de persoane pe oră.
Domeniul schiabil a fost inaugurat în 2012, însă proiectul inițial era mult mai ambițios. Planurile vizau zeci de kilometri de pârtii și mii de locuri de cazare. În realitate, doar o parte din proiect a fost realizată.
Astăzi, turiștii vin în zonă pentru schi și pentru peisajele spectaculoase ale Munților Lotrului.
Dar când se uită în jur, pot vedea și cealaltă față a zonei. Hoteluri abandonate. Vile degradate.
Clădiri care ar fi putut reprezenta infrastructura turistică de care regiunea are nevoie și astăzi.
România are turiști. Dar ruinele nu pot fi folosite
Poate cel mai mare paradox este că zona nu duce lipsă de potențial turistic.
Are munți. Are lac. Are Transalpina. Are domeniu schiabile. Are trasee montane. Are peisaje spectaculoase. Și are deja turiști.
Ceea ce lipsește este o parte importantă din infrastructura care ar trebui să lege toate aceste lucruri într-o destinație turistică adevărată.
Primăria Voineasa promovează în prezent zona prin Lacul Vidra, Domeniul Schiabil Transalpina, Transalpina, Cheile Latoriței și alte obiective naturale.
Iar documentele administrative publicate în 2026 arată că zona continuă să atragă proiecte și investiții. În primăvara acestui an au fost publicate inclusiv documente privind modernizarea DN7A și un proiect referitor la Păstrăvăria Lacul Vidra.
Așadar, zona nu este moartă. Doar o parte a ei pare înghețată în timp.
De ce nu sunt renovate clădirile?
Aceasta este întrebarea care revine de fiecare dată când este prezentată povestea stațiunii.
Cum poate exista o asemenea risipă într-o zonă turistică atât de spectaculoasă?
Problema este complicată de situația patrimoniului fost sindical.
După 1990, clădirile au ajuns în patrimoniul structurilor sindicale rezultate după dispariția vechii organizații sindicale comuniste. O parte dintre construcții au fost folosite o perioadă, după care au fost abandonate și vandalizate.
În timp, lipsa unei soluții clare privind proprietatea și administrarea a contribuit la degradarea lor.
Iar fiecare an în care nu s-a făcut nimic a însemnat încă un pas spre distrugere.
Un proiect care trebuia să schimbe totul
Ironia este că planurile pentru această zonă au fost, de-a lungul timpului, uriașe.
În perioada comunistă se imagina aici un adevărat centru turistic și sportiv.
După 2000 au reapărut planurile pentru dezvoltarea domeniului schiabil și pentru construirea unei infrastructuri capabile să atragă mii de turiști.
În realitate, o parte din investiții s-au făcut, dar proiectul nu a fost niciodată dus până la capăt.
Domeniul schiabil există. Stațiunea abandonată există. Lacul există. Munții există. Ceea ce lipsește este legătura dintre ele.
Poate că aceasta este cea mai mare pierdere
Privit de la distanță, locul pare aproape perfect.
Lacul Vidra are 340 de milioane de metri cubi de apă, aproximativ 940 de hectare și este înconjurat de păduri de molid.
În apropiere sunt Munții Lotrului, Transalpina și Domeniul Schiabil Transalpina.
Este genul de peisaj pentru care alte regiuni europene au construit stațiuni întregi.
România a avut stațiunea. A construit hotelurile. A construit drumurile. A construit infrastructura de schi.
A avut chiar și planuri pentru un mare centru turistic și sportiv.
Și apoi, pur și simplu, a lăsat o parte din toate acestea să se degradeze.
În 2026, ruina încă privește spre munte
La mai bine de 30 de ani de la dispariția sistemului care a construit-o, fosta stațiune rămâne una dintre cele mai stranii imagini ale turismului românesc.
În jurul ei există viață. Vin turiști. Se schiază. Se construiesc pensiuni și cabane. Autoritățile promovează zona. Apar proiecte și documente pentru noi investiții.
Dar clădirile care trebuiau să găzduiască turiștii stau în continuare abandonate.
Poate că tocmai acest contrast face locul atât de tulburător.
Pe de o parte, ai un lac spectaculos și munți care îți taie respirația.
Pe de altă parte, ai coridoare întunecate, ferestre sparte și clădiri în care natura începe să recupereze ceea ce omul a construit.
Un paradis natural, cu o ruină în mijlocul lui
Iar întrebarea care rămâne, în 2026, este simplă: Cât timp va mai trece până când cineva va decide ce se întâmplă cu aceste clădiri?
Pentru că zona nu mai trebuie convinsă că merită turiști. Turiștii au venit deja. Acum ar trebui doar ca și locul să fie pregătit să-i primească.




















