76 de ani de când Brașovul a devenit „Orașul Stalin”. Tâmpa purta numele dictatorului, iar Poiana Brașov devenise „Poiana Stalin”

În urmă cu exact 76 de ani, pe 22 august 1950, Brașovului îi era luat oficial numele pe care îl purtase timp de secole. Printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, vechiul oraș transilvănean devenea „Orașul Stalin”, în plin proces de sovietizare a României. În anii care au urmat, schimbarea avea să fie imprimată literalmente asupra peisajului: pe Tâmpa a apărut numele „STALIN”, format din arbori, iar Poiana Brașov era prezentată drept „Poiana Stalin”. Documentele, presa vremii și fotografiile de arhivă păstrează imaginea uneia dintre cele mai spectaculoase operațiuni de propagandă din istoria orașului.

Brașovul a purtat numele dictatorului sovietic timp de mai bine de un deceniu. Din august 1950 până în decembrie 1960, „Stalin” a apărut în documentele administrative, în adrese, în presa locală, pe hărți și cărți poștale. Regiunea din jurul orașului a primit, la rândul său, numele Stalin.

Operațiunea nu a fost prezentată populației drept o decizie impusă de conducerea comunistă. Propaganda regimului a construit imaginea unei inițiative venite chiar de la muncitorii Brașovului.

Cu numai câteva zile înainte de decret, presa comunistă a început o campanie intensă.

La 19 august 1950, ziarul local „Drum Nou” publica solicitarea atribuită oamenilor muncii din Brașov, care ar fi cerut ca orașul lor să primească numele conducătorului Uniunii Sovietice.

În textul reprodus ulterior din presa epocii, cererea începea astfel:

Campania nu s-a limitat la publicația locală. Pe 20 august 1950, „Scînteia”, organul oficial al Partidului Muncitoresc Român, anunța pe prima pagină: „În înflăcărate mitinguri, oamenii muncii din Brașov propun ca orașul lor să poarte numele marelui Stalin”.

Presa descria un Brașov cuprins de un entuziasm aproape unanim. Muncitori din fabrici, ceferiști și angajați ai instituțiilor erau prezentați participând la mitinguri și semnând moțiunea prin care solicitau schimbarea numelui.

La Sovromtractor, viitoarea uzină Tractorul, propaganda a mers până la transformarea unui tractor într-un suport simbolic al campaniei. „Scînteia” relata că muncitorii semnaseră moțiunea pe aripa unui tractor proaspăt ieșit din uzină.

Totul s-a desfășurat extrem de repede.

La numai trei zile după apariția solicitării în „Drum Nou”, pe 22 august 1950, decretul era semnat.

Textul actului este relevant pentru limbajul și dimensiunea cultului personalității din acea perioadă. Articolul unic stabilea că, de la publicarea decretului, Brașovul urma să poarte numele Orașul Stalin, „în cinstea marelui geniu al omenirii muncitoare, conducătorul poporului sovietic, eliberatorul și prietenul iubit al poporului nostru, Iosif Vissarionovici Stalin”.

Documentul era datat 22 august 1950 și purta semnăturile lui C.I. Parhon și Marin Florea Ionescu.

Pe 24 august, „Scînteia” publica pe prima pagină documentele schimbării de nume, sub titlul triumfalist: „Dorința fierbinte a populației muncitoare din Brașov a fost împlinită”. (Historia)

Data aleasă avea și o puternică încărcătură propagandistică: decretul venea în ajunul zilei de 23 August, transformată de regimul comunist în una dintre principalele sărbători politice ale statului.

Schimbarea a mers mult mai departe decât numele municipiului.

La începutul lunii septembrie 1950, România a fost reorganizată administrativ după model sovietic.

Legea nr. 5 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române a fost votată de Marea Adunare Națională în ședința din 6 septembrie 1950, cu 333 de voturi, și publicată în Buletinul Oficial nr. 77 din 8 septembrie.

România era împărțită în regiuni, orașe, raioane și comune.

La poziția 24 în lista noilor regiuni apărea:

„Stalin cu capitala Stalin”.

Regiunea Stalin cuprindea inițial raioanele Stalin, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Ciuc, Odorhei și Racoș. Așadar, numele dictatorului sovietic nu mai desemna doar Brașovul, ci o întreagă unitate administrativă a României. (Legislație)

Cea mai spectaculoasă urmă a acestei perioade a rămas însă cea de pe Tâmpa.

Pe versantul muntelui dinspre oraș au fost plantați arbori astfel încât să formeze, la scară uriașă, cele șase litere ale numelui:

STALIN.

Fotografiile istorice confirmă fără dubiu existența inscripției.

Catalogul Muzeului de Artă Brașov păstrează inclusiv o imagine intitulată „Vedere a Bulevardului I. V. Stalin, cu inscripția «Stalin» pe Tâmpa”, fotografie datată de muzeu în perioada în care orașul purta această denumire. (Monitorul Expres)

Există însă o precizare istorică importantă.

Inscripția nu trebuie datată automat în 22 august 1950 doar pentru că atunci a fost schimbat numele orașului. Sursele consultate nu demonstrează că arborii care formau „STALIN” au fost plantați chiar în ziua sau în anul redenumirii.

O publicație a Agenției de Dezvoltare Durabilă a Județului Brașov, care a prezentat imagini din colecția lui Aristotel Căncescu, indică perioada 1953-1960 pentru vizibilitatea inscripției. Documentarea recentă bazată pe fotografia catalogată de Muzeul de Artă Brașov confirmă existența ei, dar recomandă prudență în stabilirea momentului exact în care a fost realizată. (Addjb)

Prin urmare, în 2026 se împlinesc cu certitudine 76 de ani de la transformarea Brașovului în Orașul Stalin, nu 76 de ani documentați de la apariția literelor pe Tâmpa.

Există și o poveste mai veche în spatele aspectului versantului.

În august 1946, cu patru ani înainte ca Brașovul să fie redenumit, un incendiu devastator a afectat puternic pădurea de pe Tâmpa. Imaginile păstrate din perioada imediat următoare arată un versant mult mai golaș decât cel cunoscut astăzi.

După incendiu a început refacerea vegetației.

În acest peisaj avea să apară ulterior uriașa inscripție vegetală. Brazii folosiți pentru litere se diferențiau cromatic de vegetația din jur și rămâneau verzi inclusiv iarna, ceea ce făcea cuvântul vizibil de la mare distanță.

În privința autorului ideii circulă mai multe variante locale, însă documentele disponibile public nu permit atribuirea cu certitudine a proiectului unei anumite persoane. Din acest motiv, afirmațiile potrivit cărora un anumit activist ar fi fost autorul inscripției trebuie tratate drept relatări care necesită încă o confirmare arhivistică.

Numele dictatorului ajunsese și în cea mai cunoscută stațiune montană de lângă oraș.

Poiana Brașov era numită în epocă Poiana Stalin.

Există o dovadă importantă chiar din 1951, la numai câteva luni după schimbarea numelui Brașovului.

Între 28 ianuarie și 7 februarie 1951, aici s-au desfășurat Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă. Documentarea istorică a competiției arată că stațiunea era denumită în acel moment „Poiana Stalin”.

Pentru eveniment au fost realizate investiții importante în infrastructura sporturilor de iarnă. Au fost amenajate pârtii de schi alpin, o pârtie de bob cu o lungime de aproximativ 1.530-1.640 de metri și o trambulină pentru sărituri cu schiurile, cu punct de construcție la 85 de metri.

România a obținut cinci medalii la competiție: una de aur, trei de argint și una de bronz. Mihai Bîră a câștigat aurul la slalom special și argintul la combinata alpină.

La turneul de hochei au participat România, Cehoslovacia și Ungaria, iar meciul România-Ungaria, câștigat de români cu 6-3, a fost urmărit de peste 3.000 de spectatori pe patinoarul în aer liber.

Astfel, denumirea „Poiana Stalin” nu este doar o poveste transmisă oral, ci apare în documentarea unuia dintre cele mai importante evenimente sportive internaționale organizate în România începutului anilor '50.

Schimbarea numelui orașului a făcut parte dintr-un proces mult mai amplu de remodelare simbolică a Brașovului.

Numeroase străzi au primit denumiri asociate comunismului și Uniunii Sovietice.

În documentarea istorică a perioadei apar, între altele, transformări precum strada Michael Weiss în Armata Roșie, Mureșenilor în 7 Noiembrie, strada Lungă în Voroșilov, Postăvarului în Molotov și Calea București în Calea Moscovei.

Orașul avea și o statuie a lui Stalin.

Arhivele Muzeului de Artă Brașov trimit direct la numărul din 7 noiembrie 1951 al ziarului „Drum Nou”, în care era relatată „desvelirea statuii generalissimului Iosif Vissarionovici Stalin”. Catalogul muzeului citează exact sursa: „Drum Nou”, anul VIII, nr. 2155, 7 noiembrie 1951.

O altă documentare istorică brașoveană menționează existența unei statui din ghips, amplasată la 7 noiembrie 1951 în zona actualului Consiliu Județean, precum și a unei reprezentări monumentale din bronz.

Cultul personalității nu mai era astfel doar o chestiune de presă. Stalin era prezent în numele orașului, în denumirea regiunii, în toponimia stradală, în monumente și, la propriu, pe muntele care domina centrul Brașovului.

Iosif Stalin a murit la 5 martie 1953.

În Uniunea Sovietică, momentul decisiv al destalinizării a venit trei ani mai târziu. În februarie 1956, Nikita Hrușciov a denunțat cultul personalității și crimele lui Stalin în celebrul discurs secret prezentat la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Brașovul nu și-a recuperat însă imediat numele.

Orașul a continuat să fie oficial Orașul Stalin până în 1960.

Aceasta înseamnă că, timp de aproximativ șapte ani după moartea dictatorului, brașovenii au continuat să locuiască, în actele oficiale ale Republicii Populare Române, într-un oraș care îi purta numele.

Schimbarea definitivă a venit la sfârșitul anului 1960.

La 24 decembrie 1960, odată cu noua reorganizare administrativă, Regiunea Stalin a redevenit Regiunea Brașov, iar orașul și-a recuperat numele istoric.

Cercetarea academică privind redenumirile localităților în perioada stalinistă arată că Legea nr. 5/1950 și modificările sale au fost înlocuite prin Legea nr. 3/1960 privind îmbunătățirea împărțirii administrative a teritoriului Republicii Populare Române. Opt regiuni au primit atunci alte denumiri, iar Regiunea Stalin a redevenit Brașov.

Dispărea astfel oficial una dintre cele mai vizibile moșteniri ale stalinismului românesc.

Și uriașul „STALIN” de pe Tâmpa trebuia să dispară.

Relatările despre modul exact în care au fost eliminate literele diferă. Unele vorbesc despre tăierea arborilor care formau numele, altele despre plantarea de vegetație între litere, astfel încât conturul să fie absorbit treptat de pădure. În lipsa unui document silvic definitiv care să stabilească operațiunea exactă, cert este rezultatul: numele dictatorului a dispărut treptat din peisajul Tâmpei.

Astăzi pare aproape neverosimil ca muntele-simbol al Brașovului să fi purtat numele unui dictator sovietic.

Fotografiile păstrate arată însă limpede cele șase litere deasupra orașului.

Imaginea este poate una dintre cele mai puternice reprezentări ale modului în care propaganda comunistă a încercat să modifice nu numai instituțiile și documentele, ci și identitatea vizuală și memoria unui oraș.

În numai câteva zile din august 1950, o campanie prezentată drept inițiativă spontană a muncitorilor a fost transformată într-o decizie de stat. Brașovul a devenit Orașul Stalin. Câteva săptămâni mai târziu exista oficial și Regiunea Stalin. În iarna următoare, participanții la o mare competiție sportivă internațională ajungeau în „Poiana Stalin”. În anii următori, deasupra orașului, Tâmpa purta cu litere uriașe același nume.

Au trecut 76 de ani de la 22 august 1950.

Brașovul și-a recuperat numele în 1960. Poiana Stalin a redevenit Poiana Brașov, iar pădurea a acoperit urmele literelor de pe Tâmpa. Fotografiile, ziarele și documentele perioadei au rămas însă mărturia unui deceniu în care unul dintre cele mai vechi orașe ale Transilvaniei a dispărut oficial de pe harta României, înlocuit cu două cuvinte care spun aproape totul despre epocă: Orașul Stalin.