Viața plină de lipsuri a Danei Rogoz. Postarea devenită manifest pe social media înainte de vot: „Ne-am șters cu toții lacrimile de pe obraji”

Dana Rogoz a rememorat prima ei experiență în afara țării, la doar șase ani, într-un turneu cu grupul Minisong în Belgia, la scurt timp după Revoluția din 1989. Povestea ei devine astăzi un mesaj despre sensul apartenenței la Europa, într-un moment-cheie: alegerile din 2025, dar și pentru că România marchează 18 ani de la aderarea la Uniunea Europeană.

Dana Rogoz a publicat recent un text amplu pe rețelele sociale în care rememorează, din perspectiva copilului care a fost, una dintre cele mai formative experiențe ale vieții sale: o călătorie în Belgia, la începutul anilor '90, care i-a schimbat radical felul de a percepe lumea. „Eu vreau ca țara să meargă înainte, nu înapoi.”

La scurt timp după Revoluție, Dana Rogoz și fratele ei au fost trimiși de părinți, cu mari sacrificii financiare, într-un turneu cu grupul Minisong în Belgia. Era o ocazie rară, aproape imposibil de imaginat înainte de 1989. „Părinții mei făcuseră mari eforturi să ne trimită... Se împrumutaseră pe la vecini, pe la colegii de serviciu, pe la rude”, își amintește actrița.

A fost prima dată când a ieșit din țară, iar impactul emoțional a fost uriaș: „O simplă oprire la benzinărie era trăită cu entuziasmul unei aterizări pe Marte.” Întregul univers occidental părea desprins dintr-o altă lume – de la uscătoarele automate din toalete, până la hainele și jucăriile gazdelor belgiene. Fratele ei a primit bermude verzi-neon, o culoare „pentru care nu aveam cuvinte în vocabular”. Dana Rogoz își amintește și acum gustul cremei de ciocolată întinse pe pâine și momentele în care, rușinați, ea și fratele ei așteptau ca gazdele să adoarmă pentru a se strecura în bucătărie, ca să mai încerce un iaurt cu fructe sau o înghețată la cutie.

Dar cel mai viu episod a rămas perechea de pantofi sport cu luminițe în talpă, primiți cadou. „Din momentul acela am purtat doar tenișii aia, călcând apăsat, într-un mod nefiresc și nenecesar. Erau pantofii mei din Belgia.”

Ani mai târziu, în 1997 sau 1998, Dana Rogoz a fost invitată la un festival internațional de film pentru copii în Cipru, unde o echipă din Olanda i-a luat un interviu. Întrebată ce părere are despre o Europă unită, fără granițe și vize, reacția ei a fost una de uimire autentică: „Cum adică? Să călătorim dintr-o țară în alta ca și când n-ar exista granițe?” – „Normal! Uaaaau!” a fost răspunsul unui copil care știa ce înseamnă să fii ținut ore în șir la frontieră.

Drumul spre Belgia fusese cu adevărat o aventură: vameșii din Germania au ținut autocarul cu copiii din Minisong o noapte întreagă pe drum. Fără mâncare și epuizați, micuții au fost în cele din urmă eliberați după ce Ioan Luchian Mihalea i-a atras atenția unuia dintre grăniceri asupra unui copil de 6 ani – Dana însăși – care dormea pe o masă. „Am făcut trei zile până la destinație, dar oh, Doamne, cât a meritat.”

După două decenii, gazdele belgiene au vizitat România și s-au reîntâlnit cu Dana Rogoz și fratele ei. Aceștia le-au povestit cât de importante au fost acele gesturi aparent mărunte – o pereche de pantofi cu lumini, o porție de cartofi prăjiți cu ketchup, o jucărie teleghidată. Întreaga experiență a fost evocată cu atâta emoție, încât cele două femei au izbucnit în plâns. Le era greu să creadă că o simplă excursie și câteva gesturi de generozitate puteau lăsa o amprentă atât de profundă.

„Dar acum România este în Uniunea Europeană. Ne uităm în jur și nu mai există nicio diferență între noi și voi”, au spus cele două femei, copleșite de transformarea pe care o vedeau după două decenii.

Dana Rogoz a evocat și un alt moment de răscruce: ziua în care România a aderat la NATO. Elevă la Liceul Lazăr, ea și colegul ei de bancă au decis să anunțe personal fiecare clasă: „Ne scuzați că întrerupem ora, voiam doar să vă anunțăm că am intrat în NATO!”. Pentru ea, acel moment a fost încărcat nu doar de bucurie, ci și de conștiința unei schimbări profunde.

Postarea Danei Rogoz vine într-un context cu puternică miză: alegerile din 2025. Mesajul ei este adresat tinerilor care nu au cunoscut România de dinainte de 2007, pentru care libertatea de mișcare, șansele egale în Europa și accesul la produse și idei sunt un dat. Dar pentru ea, toate acestea au fost un vis pentru care a trebuit să lupte o întreagă generație.

„Eu vreau ca țara să meargă înainte, nu înapoi”, încheie Dana Rogoz, cu speranța că votul fiecăruia poate susține drumul european al României.