Cum a început, de fapt, lupta modernă împotriva cancerului de sân. Femeia care a schimbat medicina în 1926

Într-o epocă în care cancerul de sân era considerat o condamnare morală și medicală, iar femeile evitau spitalele din rușine sau teamă, o cercetătoare britanică a pus o întrebare care a schimbat definitiv modul în care sunt studiate bolile. În 1926, Janet Lane-Claypon a realizat una dintre primele cercetări sistematice din istoria medicinei, punând bazele studiilor de tip „caz-control” și oferind, pentru prima dată, o perspectivă științifică asupra factorilor de risc ai cancerului de sân.

La începutul secolului XX, diagnosticul de cancer de sân avea, în majoritatea cazurilor, un singur deznodământ. Medicina nu dispunea de tratamente eficiente, nu existau metode de depistare precoce, iar intervențiile chirurgicale erau adesea radicale și tardive. Supraviețuirea pe termen lung era rară, iar explicațiile științifice privind apariția bolii lipseau aproape complet.

În multe țări europene, inclusiv în Marea Britanie, cancerul de sân era perceput nu doar ca o boală, ci ca o formă de pedeapsă. Persistau credințe potrivit cărora afecțiunea ar fi fost legată de comportamente considerate „imorale”, de viața sexuală sau de presupuse greșeli ale femeilor. Acest tip de gândire a contribuit la stigmatizare și la întârzierea prezentării la medic.

Numeroase paciente își ascundeau simptomele luni sau chiar ani. Tumorile erau ignorate până când durerea sau complicațiile deveneau imposibil de suportat. În lipsa unor explicații clare, medicii se bazau pe experiențe individuale, pe observații izolate și pe teorii formulate fără sprijin statistic.

În acest context, medicina funcționa mai degrabă pe baza intuiției decât a dovezilor. Nu existau instrumente de analiză comparativă, iar datele despre pacienți erau rareori colectate sistematic.

Janet Lane-Claypon s-a născut în 1877, într-o perioadă în care accesul femeilor la educație superioară era limitat. Cu toate acestea, a urmat studii universitare, a obținut un doctorat în fiziologie și a devenit una dintre puținele femei cu formare științifică solidă din domeniul medical britanic.

La începutul carierei sale, Lane-Claypon a observat o problemă fundamentală în modul în care erau abordate bolile grave: lipsa unei metode riguroase de analiză a datelor. Majoritatea concluziilor medicale se bazau pe cazuri individuale sau pe impresii clinice, fără a compara pacienții bolnavi cu persoane sănătoase, dar similare din punct de vedere social și biologic.

Pentru Lane-Claypon, această abordare era insuficientă. Ea considera că medicina nu putea progresa fără o analiză sistematică a diferențelor dintre cei afectați de o boală și cei care nu dezvoltau acea afecțiune.

În jurul anului 1926, Janet Lane-Claypon a formulat o întrebare simplă, dar radicală pentru acea vreme: dacă anumite caracteristici ale vieții unei femei influențează riscul de a dezvolta cancer de sân, atunci aceste diferențe ar trebui să fie vizibile prin comparație directă.

Ideea era contrară practicilor medicale uzuale. În loc să studieze doar pacienții diagnosticați, ea a propus să analizeze două grupuri distincte: femei cu cancer de sân și femei fără boală, dar comparabile ca vârstă și condiții sociale.

Această abordare, aparent evidentă astăzi, nu fusese aplicată până atunci într-un mod riguros.

În cadrul cercetării sale, Janet Lane-Claypon a analizat 500 de femei diagnosticate cu cancer de sân și 500 de femei fără această afecțiune. Pentru fiecare participantă, a colectat informații detaliate, într-o perioadă în care astfel de demersuri necesitau interviuri directe și documentare atentă.

Datele analizate au inclus:

• vârsta;
• numărul de sarcini;
• vârsta la prima naștere;
• istoricul de alăptare;
• antecedentele familiale de cancer;
• dieta;
• condițiile de viață și statutul socio-economic.

Prin compararea sistematică a celor două grupuri, Lane-Claypon a identificat tipare care nu puteau fi explicate prin întâmplare.

Rezultatele studiului au indicat, pentru prima dată, existența unor factori de risc măsurabili pentru cancerul de sân. Riscul era mai ridicat în rândul femeilor care nu avuseseră copii sau care avuseseră prima sarcină la o vârstă mai înaintată. În schimb, femeile care alăptaseră prezentau un risc mai scăzut.

De asemenea, istoricul familial a apărut ca un element relevant, sugerând o componentă ereditară, chiar dacă mecanismele genetice nu erau încă înțelese la acel moment.

Aceste concluzii contraziceau ideile dominante ale vremii, care legau boala de moralitate sau de factori vag definiți. Pentru prima dată, cancerul de sân era analizat ca un fenomen biologic influențat de factori reproductivi și ereditari.

Cercetarea din 1926 a fost mai mult decât o analiză a cancerului de sân. A reprezentat una dintre primele aplicări coerente ale ceea ce astăzi este cunoscut drept studiul „caz-control”.

Metoda presupune compararea unui grup de persoane cu o anumită boală cu un grup similar de persoane sănătoase, pentru a identifica diferențele relevante. Această abordare a devenit ulterior una dintre pietrele de temelie ale epidemiologiei moderne.

Deși la momentul publicării munca lui Lane-Claypon nu a beneficiat de recunoașterea imediată pe care o merita, metodologia sa a fost preluată și dezvoltată în deceniile următoare.

Principiile stabilite de Janet Lane-Claypon au stat la baza unor cercetări esențiale din secolul XX. Studiile care au demonstrat legătura dintre fumat și cancerul pulmonar, cercetările asupra bolilor cardiovasculare sau analizele epidemiologice privind bolile infecțioase au folosit aceeași logică a comparației sistematice.

Prin transformarea observațiilor izolate în date analizabile, medicina a făcut trecerea de la presupuneri la dovezi. Această schimbare a permis dezvoltarea prevenției, identificarea factorilor de risc și, în cele din urmă, îmbunătățirea supraviețuirii pacienților.

În pofida muncii sale, Janet Lane-Claypon nu a devenit o figură publică celebră. Ca multe alte femei de știință din acea perioadă, contribuțiile sale au fost trecute în plan secund, iar recunoașterea a venit târziu.

Abia retrospectiv, istoricii medicinei au arătat ce schimbări a produs cercetarea sa în dezvoltarea epidemiologiei moderne. Studiul din 1926 este considerat astăzi un punct de pornire în modul de investigare a bolilor cronice.

Janet Lane-Claypon nu a descoperit un tratament pentru cancerul de sân și nu a oferit o soluție imediată pentru pacientele epocii sale, însă a demonstrat că bolile pot fi înțelese prin analiză riguroasă, nu prin speculații.

Prin transformarea experiențelor individuale în date comparabile, a schimbat definitiv modul în care medicina își formulează întrebările. Prevenția, depistarea precoce și politicile moderne de sănătate publică își au rădăcinile într-o idee formulată într-o perioadă în care cancerul de sân era încă înconjurat de frică și tăcere.

La aproape un secol distanță, moștenirea sa rămâne vizibilă în fiecare studiu care compară, măsoară și caută explicații bazate pe dovezi, nu pe prejudecăți.