Crimele de la Revoluție și dreptatea pe care nicio Justiție din România nu le-o dă victimelor: „Am aflat cine a tras”
Elena Vlase, mama lui Nicușor, tânărul ucis la 19 ani în timpul Revoluției din 1989, cere din nou justiției române să-i facă dreptate. După decenii de procese și tergiversări, dosarul Revoluției a fost retrimis la Parchetul Militar, în timp ce ea continuă să lupte pentru aflarea adevărului.
De peste 35 de ani, doamna Elena Vlase străbate drumurile Bucureștiului din Brașov, între parchete și tribunale, pentru a obține dreptate pentru fiul ei, Nicușor, ucis în timpul Revoluției.
Trecerea anilor i-a îmbătrânit trupul, dar nu și determinarea. Băiatul ei, pierdut la doar 19 ani, fusese torturat înainte de a fi ucis, iar Elena Vlase nu renunță să afle cine i-a luat viața și de ce statul român refuză să aplice legea.
Un copil al Revoluției, împușcat în cap și lăsat să moară
Nicușor, cum îl alinta mama sa, a ieșit în stradă pentru a contribui la căderea comunismului în România. „Nu se poate, suntem o țară de lași? Trebuie să facem ceva, să ieșim în stradă, să manifestăm. Nu se poate așa ceva”, spunea el înainte să plece.
Zile mai târziu, Elena Vlase a fost nevoită să-l culeagă mort de la spital. „Avea o rană în picior și urme de tortură pe cap și pe mâini. Băiatul meu cel frumos fusese torturat înainte să fie ucis”, povestește ea într-un interviu pentru Epochtimes România în 2024.
În tradiția locală, Nicușor a fost îmbrăcat în costum de mire – un ritual pentru cei care mor înainte de a se căsători. „Un fel de nuntă cosmică cu moartea, care îl luase prea devreme de lângă mine”, mărturisește doamna Vlase.
De atunci, ea nu a încetat să ceară justiție pentru fiul său și pentru toți tinerii care și-au pierdut viața în acele zile.
Dosarul Revoluției: ani de așteptare și tergiversări
Dosarul Revoluției s-a plimbat între Parchetul Militar și diferite instanțe, pentru ca acum să fie retrimis la Parchet pentru refacerea rechizitoriului. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) vine după ce judecătorii au stabilit, pe 14 iunie, că rechizitoriul conține nereguli și au cerut procurorului militar să decidă dacă menține trimiterea dosarului în instanță sau reface ancheta.
„Astăzi (vineri, 20 septembrie, n.r.), dacă mi s-ar fi permis accesul în sala de judecată alături de apărătorul ales, aș fi întrebat pe domnii judecători, le-aș fi arătat pe fiul meu și i-aș fi întrebat câți ani din viață a trebuit să-i mai petrec în instanță, pentru ca cei care mi-au omorât fiul să fie deferiți justiției? Sunt destule dovezi în dosar, sunt declarații de martori. Sper să se mai afle în dosar și casetele pe care le-am pus la dispoziție procurorilor de caz”, declară Elena Vlase.
Doamna Vlase susține că se știe cine l-a ucis pe Nicușor. „În primul rând, fiul meu, alături de tatăl lui, s-a alăturat coloanei de muncitori, de manifestanți, de la ICA Ghimbav. La Brașov, după ce s-a întâmplat în '87, lumea era nemulțumită. Noi ascultam foarte des Europa Liberă, fiul meu era destul de mare și era și el foarte nemulțumit de situația din țară. Și, la momentul când a auzit că pe treptele catedralei din Timișoara au fost împușcați copii în brațele părinților, a zis: 'Nu se poate, suntem o țară de lași, trebuie să facem ceva, să ieșim în stradă, să manifestăm. Nu se poate așa ceva, cum să se tragă în oameni pașnici, în oameni neînarmați?'”
Cum au murit eroii Revoluției din 1989: tortură și acoperirea crimelor
Doamna Vlase povestește cum fiul ei a fost torturat și lăsat să sângereze până la moarte. „L-au împușcat în picior și l-au lăsat până când i s-a scurs tot sângele, după care, ca să scape de cadavru, au tot vorbit între ei ce să facă, și atunci l-au... au vorbit cu cineva de la Spitalul Militar și l-au aruncat peste alte cadavre dintr-un garaj al spitalului, pentru că ei nu aveau morgă. Noi l-am găsit în 27 și încă îi mai curgea sânge din rană. Data decesului era stabilită pe 23 decembrie, exclus, pentru că în 27, în mod normal, cadavrul nu avea cum să mai sângereze.”
După moartea lui Nicușor, Elena Vlase a urmat toate căile legale pentru a obține dreptate, inclusiv CEDO, unde a câștigat. „Procurorii doar au mimat anchetele. A fost o înțelegere între Miliție și Spitalul Militar. Și au vrut să acopere”, spune ea.
Cererea de disjungere a dosarului
Doamna Vlase cere ca dosarul fiului să fie disjuns din dosarul Revoluției și tratat separat. „Nu numai că se știe ucigașul, dar este o decizie CEDO pe care procurorii militari o ignoră. În 2011, acolo trebuia să stipuleze clar să se cunoască circumstanțele în care a fost ucis fiul meu.”
Întrebată ce speră să se întâmple după 35 de ani de așteptare, Elena Vlase arată fotografia fiului său și întreabă: „Câți ani trebuie să mai petrec în instanță pentru ca cei care mi-au omorât fiul să fie pedepsiți? Și de ce decizia CEDO este ignorată de către procurori? Din moment ce există declarații de martori, și nu numai una, sunt mai mulți, și am pus la dispoziția organelor de anchetă și casetele pe care le-am deținut, cu care m-am prezentat și la CEDO. Și atunci, sigur că, ca să se facă o anchetă, trebuie disjuns din dosarul mare. De fiecare dată când le-am cerut disjungerea dosarului, mi s-a spus că a trebuit să fie conexat pentru o mai bună împărțire a actului de justiție.”
După 35 de ani, Elena Vlase continuă să lupte pentru dreptate, purtând durerea pierderii fiului său și indignarea față de un sistem care amână mereu aflarea adevărului. Povestea ei este un strigăt de disperare al unei mame care nu poate accepta impunitatea celor care au împușcat tineri nevinovați în decembrie 1989. Dosarul Revoluției rămâne, și astăzi, un simbol al întrebărilor fără răspuns și al dreptății întârziate, iar lupta Elenei Vlase continuă, pentru ca fiul ei să fie în sfârșit respectat în memoria istoriei și pentru ca adevărul să iasă la lumină.
