Canibalismul ar fi fost practică funerară în Europa acum 15.000 de ani
Un studiu recent sugerează că acum 15.000 de ani canibalismul ar fi fost o practică funerară culturală semnificativă în Europa, în special în perioada culturii Magdaleniană din Paleolitic.
Conform studiului, Muzeul Național de Istorie din Londra a examinat 59 de situri Magdaleniene, care se întind din Franța până în Rusia.
Dintre acestea, 25 au dezvăluit comportamente funerare iar cincisprezece au prezentat dovezi incontestabile de canibalism, cum ar fi rămășițe umane cu urme de mușcătură și semne de extracție a măduvei osoase.
Studiul a identificat două grupuri ancestrale distincte din acea perioadă: Magdalenienii și Epigravettienii.
Dovezile genetice și arheologice au demonstrat că, în timp ce Magdalenienii practicau adesea canibalism funerar, Epigravettienii preferau înmormântarea primară fără a consuma decedații. Acest lucru sugerează o migrație și o schimbare culturală în care populația de Epigravettian a început să înlocuiască Magdalenianul, ducând la o scădere a canibalismului funerar.
Cercetătorii pledează pentru studii suplimentare pentru a solidifica aceste descoperiri, dar rezultatele inițiale oferă dovezi convingătoare ale canibalismului funerar ritualistic în Europa între 20.000-14.000 de ani în urmă.
Cine au fost Magdalenienii și Epigravettienii?
Magdalenienii: Cultură din Paleolitic (aproximativ 17.000 - 12.000 ani în urmă) numită astfel după situl "La Madeleine" din Franța, unde au fost găsite primele artefacte reprezentative. Magdalenienii sunt cunoscuți pentru rafinamentul artefactelor lor, în special pentru gravurile, sculpturile și desenele pe pereți din peșteri. Aceste desene din peșteri sunt unele dintre cele mai renumite și studiate opere de artă preistorică, și se pot vedea, de exemplu, în peștera Lascaux din Franța.
Epigravettienii: Cultură din Paleolitic, ce a existat în sudul și estul Europei ce a evoluat direct din Gravettian și a precedat culturile Mesoliticului. În multe regiuni, Epigravettianul a reprezentat o adaptare la condițiile climatice din ultima etapă glaciară. Este caracterizat de mici unelte din piatră, cum ar fi burinuri (unelte pentru gravat) și lame mici.