A încercat Telegram prin fondatorul său să influențeze alegerile din România?

Alegerile prezidențiale din România, încheiate duminică, 18 mai, cu victoria candidatului independent Nicușor Dan, au fost marcate de un incident cu ecouri internaționale: un mesaj transmis pe Telegram de pe contul fondatorului aplicației, Pavel Durov, a susținut că un guvern vest-european (cu aluzie evidentă la Franța) i-ar fi cerut să blocheze canalele conservatoare românești înainte de vot.

„Telegram nu va restrânge libertățile utilizatorilor români și nici nu le va bloca canalele politice”, a transmis Durov, în limba română, într-un mesaj trimis direct către utilizatorii români ai platformei, chiar în ziua scrutinului. Acesta a adăugat că „nu poți apăra democrația distrugând-o” și a refuzat categoric orice tentativă de cenzură.

Pavel Durov este fondatorul aplicației Telegram și al rețelei sociale VKontakte (VK) din Rusia. După refuzul de a colabora cu autoritățile ruse în 2014, Durov a părăsit Rusia și s-a stabilit în Dubai. S-a remarcat prin poziționarea radicală în favoarea libertății de exprimare și împotriva cenzurii, refuzând cererile venite de la guverne autoritare precum cele din Rusia, Iran sau Belarus.

Telegram, însă, a fost de-a lungul anilor criticată pentru toleranța față de propaganda pro-Kremlin, teorii ale conspirației și canale extremiste.

Relația dintre Pavel Durov și autoritățile franceze s-a deteriorat semnificativ în 2024, când fondatorul Telegram a fost arestat pe un aeroport din apropierea Parisului. Acesta a fost pus sub investigație oficială într-un dosar care viza utilizarea platformei Telegram pentru activități ilegale, inclusiv distribuirea de materiale ilegale, trafic de droguri și fraudă financiară.

Durov a negat toate acuzațiile, susținând că platforma sa este neutră și că nu poate fi tras la răspundere pentru acțiunile utilizatorilor. Cu toate acestea, el a fost plasat sub control judiciar și nu a putut părăsi Franța timp de câteva luni, până în martie 2025. Această experiență a contribuit la răcirea relațiilor cu Parisul și, în mod evident, a alimentat suspiciunile și reacțiile personale ale lui Durov față de guvernul francez.

Inițial, s-a crezut că postarea era „atribuită în mod fals” lui Durov, sugerând o posibilă operațiune de dezinformare. Însă, ulterior, Durov a confirmat personal, inclusiv printr-un mesaj pe platforma X (fostul Twitter), că mesajul este real.

Postarea a fost transmisă masiv către utilizatorii români, cu o semnătură clară, în limba română și cu un emoji reprezentând o baghetă franțuzească — o ironie care a stârnit și mai mult interesul public.

Guvernul francez a reacționat dur, negând orice implicare și calificând acuzațiile drept „mincinoase și ofensatoare”. Ambasada Franței la București a emis un comunicat în care respinge categoric ideea că ar fi încercat să influențeze alegerile din România.

Formularea mesajului au fost interpretate de mulți ca o intervenție politică, mai ales în contextul în care candidatul conservator George Simion era perceput ca fiind ținta cenzurii sugerate.

Deși Pavel Durov se prezintă ca un apărător al libertății și transparenței, alegerea de a lansa o astfel de acuzație gravă — fără a furniza nicio dovadă concretă — exact în ziua alegerilor prezidențiale din România, ridică serioase semne de întrebare.

Dacă într-adevăr intenția sa era să protejeze democrația românească, o astfel de intervenție ar fi trebuit însoțită de claritate, dovezi și făcută într-un moment în care publicul și autoritățile puteau evalua corect faptele, nu în toiul votului, când orice mesaj poate influența percepția alegătorilor.

În lipsa unor elemente verificabile, gestul său a fost perceput nu ca o formă de protecție a procesului democratic, ci mai degrabă ca o mișcare politică riscantă, cu un impact potențial destabilizator.