Problemele de sănătate cu care se confruntă băiețelul lui Nicușor Dan și al Mirabelei Grădinaru: „Un strănut și o febră de 38 pot deveni în câteva ore o bronșiolită și febră 41”

Prezența sau absența Primei Doamne la evenimente oficiale este adesea analizată în detaliu de opinia publică, însă în cazul recentei ceremonii de învestire a președintelui României, o voce din societatea civilă a intervenit ferm în favoarea Mirabelei Grădinaru, justificând alegerea acesteia printr-un context medical delicat.

Jurista Vaia Nicoleta Nidelea, cunoscută pentru activitatea sa în domeniul susținerii pacienților cu mastocitoză, a publicat pe Facebook un mesaj în care apără decizia Mirabelei Grădinaru de a lipsi de la ceremonia de învestire a lui Nicușor Dan. Ea a explicat că prezența Primei Doamne la acest tip de eveniment, deși simbolică, nu ar fi trebuit să primeze în fața responsabilității de mamă a unui copil cu nevoi medicale speciale.

Nidelea Vaia Nicoleta a mai explicat că Mirabela Grădinaru are grijă de un copil născut prematur, care se confruntă cu complicații medicale severe, caracteristice acestei condiții.

„Am văzut câteva reacții negative la adresa lipsei Mirabelei Grădinaru de la învestirea de azi, fie de la oameni obișnuiți, fie de la persoane cu funcții – unii dintre ei au apărat personaje mai mult decât controversate. Am rugămintea de a-i taxa lipsa și a comenta doar părinții care au un copil prematur cu dificultăți majore de adaptare la viață, cel puțin în prima jumătate de an.”

Jurista a mai spus că fiul cuplului prezidențial, Antim, este un prematur cu probleme importante de sănătate, în special în primele luni de viață. Ea a menționat printre dificultăți un reflux gastroesofagian sever, care poate provoca complicații grave precum refuzul alimentației, deshidratare și chiar episoade de hipoglicemie.

„Un strănut și o febră de 38 pot deveni în câteva ore o bronșiolită și febră 41. O regurgitare nocturnă poate determina dureri, aciditate gastrică și refuzul oricărei forme de alimentare și hidratare, cu hipoglicemii”, a explicat Nidelea.

Ea a completat că prematuritatea nu se „rezolvă” în câteva luni, așa cum este deseori percepută greșit, ci este un proces lung, care se poate întinde până în adolescență.

„Prematuritatea se recuperează în jurul segmentului de vârstă de 12-17 ani. Un prematur se recuperează în primii trei ani doar în viziunea celor care recomandă lapte praf și vitamine, ca să atingă numărul de kilograme. O eroare, evident”, a mai afirmat ea.

În opinia președintei Asociației Suport Mastocitoză România, decizia Primei Doamne nu a fost una politică sau simbolică, ci una care a avut legătură cu starea de sănătate a copilului.

„Mirabela Grădinaru nu avea de ales. Antim este un copil prematur, iar recuperarea sistemică nu se va produce acum, ci peste ani. Ea este în primul rând mama unui copil a cărui rutină și evoluție le cunoaște cel mai bine”, a punctat jurista.

Ea a adăugat că unii copii prematuri pot avea evoluții „paroxistice” ale bolilor, adică pot trece brusc de la o stare aparent stabilă la una critică. Tocmai de aceea, grija constantă și proximitatea maternă sunt esențiale.

Nidelea Vaia Nicoleta a încheiat intervenția sa afirmând că prezența simbolică a Primei Doamne nu ar trebui să eclipseze rolul esențial al celui care a fost învestit în cea mai înaltă funcție în stat.

„Cel mai important personaj care trebuia să fie la învestire azi a fost, Nicușor Dan”, a scris aceasta.

Partenera de viață a noului președinte al României, Mirabela Grădinaru, a vorbit public despre una dintre cele mai grele perioade din viața sa: nașterea prematură a fiicei sale, în timpul unei campanii electorale decisive.

Puțini știau până de curând că ambii copii ai cuplului format din Mirabela Grădinaru și Nicușor Dan s-au născut prematur. Fiica lor, Aheea, a venit pe lume în 2016, în plină campanie pentru Primăria Capitalei, iar impactul acelui moment asupra părinților a fost copleșitor. Mirabela a rememorat perioada dificilă într-o declarație emoționantă, în care a povestit cum acele luni i-au schimbat complet perspectiva asupra vieții, maternității și relațiilor umane.

„Nu eram pregătită pentru un copil prematur, cum, de fapt, cred că nimeni nu e pregătit. Sunt tot felul de cursuri pe care le fac mamele înainte, și aveam acces la informație, dar niciodată nu mi-am pus problema că aș putea să nasc un copil prematur. Atunci când s-a întâmplat, nu aveam nici numele stabilit. Aveam lista, știam că Aheea este prenumele cu care rezonăm, dar nu stabilisem clar că așa va rămâne. Nu aveam nici pătuț, nici hăinuțe, așa cum se pregătesc părinții înaintea puiului, și a fost un șoc când doamna doctor, la un control, m-a anunțat că va trebui să intrăm în sala de operație. Știu și acum că am plâns foarte mult.”, a spus Mirabela Grădinaru pentru site-ul totuldespremame.

În acele momente de nesiguranță și panică, sprijinul unei prietene care trecuse printr-o experiență similară a fost de mare ajutor, iar legătura cu propria mamă a ajutat-o enorm în acest proces.

„Și mai este un lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare. Odată cu nașterea Aheei, am început să o iubesc pe mama cu adevărat. Da, era mama mea, aveam recunoștință pentru ea, dar o simțeam ca pe un «dat». Și abia după ce am născut primul copil, am realizat, de fapt, ce înseamnă să fii mamă cu adevărat. Adică nu este atât de simplu.”

Primele luni de viață ale Aheei au fost pline de nesiguranță medicală și teamă constantă. Vizitele repetate la doctori și îngrijorările privind posibilele diagnostice au făcut ca Mirabela să nu se poată bucura de maternitate așa cum își imaginase.

„Mă emoționez teribil când povestesc despre asta. Recunosc că înainte eram… aș putea să spun… superficială. Credeam că sănătatea este un dat. Că ne naștem sănătoși. Însă Aheea s-a născut prematur, iar primele trei luni de viață au însemnat multe vizite la medici, care suspectau diverse probleme de sănătate. A fost greu în acea perioadă și nu am reușit să mă bucur de copilul meu așa cum îmi imaginam la început că o voi face.”

Totuși, acea suferință s-a transformat treptat într-o lecție de viață.

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să trăiesc toate acele lucruri, ca să pot să prețuiesc cu adevărat viața, să pot să înțeleg cu adevărat ce înseamnă binecuvântarea de a avea copii, să înțeleg cu adevărat cât de mult ar trebui să-i respectăm pe părinții care au copii cu nevoi speciale. Dacă nu aș fi trăit acele emoții intense, nu știu dacă aș fi înțeles toate aceste lucruri cu tot sufletul, nu doar la nivel rațional.”

După ieșirea din spital, lupta pentru dezvoltarea normală a continuat. Timp de un an, micuța Aheea a urmat un program intensiv de kinetoterapie, cu trei ședințe săptămânale într-un centru specializat și exerciții zilnice acasă, sub supravegherea mamei.

„Mi-aduc aminte și astăzi că am plâns în momentul în care a făcut primii pași. A fost și este un copil luptător.”

Acea perioadă a produs o schimbare profundă și în dinamica relației de cuplu, dar și în modul în care Mirabela își definește acum prioritățile.

„Aveam tot felul de supărări înainte de copii, chiar și în relația de cuplu – pentru că sunt momente în care discutăm și în contradictoriu –, dar după ce a apărut primul copil am realizat că erau doar mofturi. Înainte să se nască Aheea, simțeam că sunt într-o continuă căutare. Nu știam cu adevărat care este scopul sau rolul, menirea, dacă vreți. În momentul în care am aflat că sunt însărcinată, toate acele frământări, toate acele căutări, deodată, au dispărut.”

Ani mai târziu, și al doilea copil s-a născut înainte de termen, readucând în viața familiei aceleași temeri. Declarațiile recente oferite de Mirabela conturează imaginea unei mame care a învățat, prin experiențe directe, ce înseamnă fragilitatea vieții, dar și puterea instinctului matern.

La al doilea copil, băiețelul cuplului, Mirabela spera ca nașterea să decurgă în condiții normale. Din păcate, istoria s-a repetat.

„Mi-am dorit ca al doilea copil să fie născut la termen, dar tot prematur s-a născut și el. Și aici au fost, din nou, aceleași temeri… Sunt acele ecografii transfontanelare care ne sperie. Eu îi înțeleg și pe domnii doctori că n-au cum să te asigure de absolut nimic, atâta timp cât ecografia naște niște semne de întrebare.”

Nașterea prematură nu a fost singura provocare în cazul fiului lor. Primele șase luni de viață au fost o luptă contra refluxului gastric, o afecțiune care a afectat inclusiv odihna părinților.

„La el au fost și niște probleme gastrice: până la șase luni de zile am dormit doar în șezut cu el. Pe el l-am ținut doar la verticală, pentru că avea reflux gastric foarte violent.”

Medicul i-a sugerat să renunțe la alăptare, dar Mirabela a ales să-și urmeze instinctul matern și să își asume un regim alimentar strict pentru a putea continua hrănirea naturală a copilului.

„Nu se știa dacă era ceva fiziologic sau o intoleranță alimentară. Mi s-a cerut să renunț să-l mai alăptez, dar am considerat că trebuie să-mi ascult instinctul și mi-am zis că, dacă este ceva ce ține de mine (așa cum face fiecare părinte), o voi face. Sunt oameni care țin regim toată viața, așa că și eu voi putea să țin un regim alimentar atât timp cât e nevoie pentru ca el să fie alăptat.”