Nicoleta Nucă a vrut să se sinucidă
Nicoleta Nucă a mărturisit cu mult curaj că a vrut să se sinucidă. Din cauza stărilor de anxietate, tristețe și nefericire continuă, artista credea că suferă de o depresie agresivă, când, de fapt, diagnosticul fusese pus greșit. Nicoleta Nucă suferă de ADHD și a dezvăluit că au fost momente în care și-a dorit să nu mai trăiască.
Nicoleta Nucă s-a luptat ani buni cu stări emoționale pe care nu le putea controla. După ani buni de terapie și medicație, artista a descoperit, într-un final, că suferă de ADHD, boală care nu este tocmai cea mai prietenoasă.
Nicoleta Nucă a descoperit că are ADHD în urmă cu doar câteva luni, asta după ce o perioadă lungă de timp a crezut că are probleme psihice, iar asta pentru că terapia la psiholog nu dădea rezultate, însă nici medicația de la psihiatru nu a găsit o rezolvare prea mare în cazul ei.
Nicoleta Nucă a descoperit de pe TikTok că are ADHD
Nicoleta Nucă a realizat că are ADHD după ce a văzut pe TikTok un filmuleț în care era explicată boala. Ulterior, artista a început să se documenteze mai mult e subiect, apoi a mers la medicul său, care a trimis-o la un specialist cu spectrul ADHD.
„În urma testului, mi-a dat frumos dosarul în mână, «da, ai ADHD». Și din momentul ăla mi s-au deschis ochii.”, a declarat Nicoleta Nucă, pentru Cancan.ro.
Nicoleta Nucă a intrat în depresie în urmă cu mulți ani, iar asta pentru că nu reușea să ducă niciun proiect până la capăt. Entuziasmul cântăreței dura foarte puțin, după care abandona ce își dorea să facă. Astfel, stima de sine i-a scăzut foarte mult și considera că nu era bună de nimic.
„ADHD-ul vine la pachet cu o parte foarte urâtă, pentru că nu știu ce se întâmplă cu ei și pentru că nu știu ce se întâmplă cu ei, oamenii consideră că nu merită să fie iubiți, nu merită să fie apreciați și rata de sinucidere la cei cu afecțiuni mintale este foarte mare.”, a mai spus artista.
Nicoleta Nucă a avut momente în care a vrut să se sinucidă, stările avându-le tot pe fondul bolii. Întrebată când a vrut să-și pună capăt zilelor, artista a spus că „da, mai demult, când eram în depresie foarte agresivă. Era o depresie, amplificată de ADHD. Am trecut peste, acum sunt foarte bine. Dar implică muncă foarte multă cu tine, implică foarte multă înțelegere și din partea celor din jurul tău.”, a declarat Nicoleta Nucă.
Ce este afecțiunea ADHD?
ADHD, sau Tulburarea Hiperactivă cu Deficit de Atenție, este o afecțiune neurodezvoltativă caracterizată prin dificultăți de concentrare, hiperactivitate și comportament impulsiv. Această tulburare afectează funcționarea cognitivă și comportamentală, influențând performanța școlară, relațiile interpersonale și activitățile zilnice.
Simptomele ADHD pot fi grupate în două categorii principale:
- Deficit de atenție: Persoanele cu ADHD pot avea dificultăți în a menține atenția asupra sarcinilor sau activităților, pot fi ușor distrase de stimuli externi, pot avea probleme în a urma instrucțiuni și pot să pară neorganizate sau neglijente.
- Hiperactivitate și impulsivitate: Aceste simptome includ mișcări excesive care nu sunt potrivite pentru context, vorbire excesivă, incapacitatea de a aștepta rândul în conversații sau activități și comportament impulsiv fără a lua în considerare consecințele.
Diagnosticarea ADHD necesită evaluarea de către un specialist, cum ar fi un psiholog sau psihiatru. Diagnosticul se bazează pe observații clinice și istoric medical, ținând cont de criteriile stabilite în manualele de diagnostic, cum ar fi DSM-5. Nu există un test unic pentru ADHD, diagnosticul implicând adesea o serie de evaluări, inclusiv chestionare, interviuri și, uneori, teste psihologice.
Autoevaluarea poate fi dificilă, deoarece simptomele ADHD pot fi confundate cu alte condiții sau pot fi considerate parte a personalității individuale. Este important ca persoanele care suspectează că ar putea avea ADHD să caute sfatul unui profesionist.
Tratamentele pentru ADHD includ o combinație de medicamente, terapie comportamentală și intervenții educaționale. Medicamentele, cum ar fi stimulanții și non-stimulanții, sunt adesea folosite pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. Stimulanții, cum ar fi metilfenidatul și amfetaminele, sunt cel mai frecvent prescrise și funcționează prin creșterea nivelurilor de neurotransmițători în creier. Non-stimulanții, cum ar fi atomoxetina, pot fi folosiți în cazurile în care stimulanții nu sunt eficienți sau prezintă efecte secundare nedorite.
Terapia comportamentală vizează dezvoltarea de strategii pentru gestionarea comportamentului, îmbunătățirea organizării și abilităților de planificare și dezvoltarea de tehnici de coping pentru a face față simptomelor ADHD. În cazul copiilor, implicarea părinților și a profesorilor în procesul terapeutic este esențială.
Intervențiile educaționale includ adaptări la mediu școlar sau de lucru pentru a sprijini nevoile individuale ale persoanei cu ADHD. Aceasta poate include planuri educaționale individualizate, ajutoare vizuale, pauze frecvente și structuri organizatorice.
ADHD este o tulburare complexă, care necesită o abordare individualizată și multidisciplinară în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul. Colaborarea între persoanele cu ADHD, familiile lor și profesioniștii din domeniul sănătății este crucială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Nu consumați medicamente specifice ADHD înainte de a primi recomandarea medicului specialist.
