Investigație NYT: Putin ar vrea Moldova după Ucraina. Jurnaliștii americani acuză Kremlinul că urmărește „prăbușirea NATO și UE din interior”
O investigație publicată de The New York Times plasează Republica Moldova în centrul strategiei hibride a Federației Ruse în Europa, fiind considerată a doua prioritate strategică a Moscovei după Ucraina, spun oficial occidentali din serviciile de informații pentru NYT. Strategia ar implica finanțare masivă, operațiuni cibernetice, implicarea clerului și tabere de antrenament paramilitar pentru a destabiliza parcursul european al țării. Puteți citi mai multe despre această analiză la The New York Times.
Mai mult, doi oficiali din țări diferite, familiarizați cu informațiile despre o reuniune desfășurată la sfârșitul anului 2025, susțin că Vladimir Putin ar fi stabilit pentru 2026 un obiectiv mult mai ambițios: slăbirea NATO și a Uniunii Europene până la provocarea unei „prăbușiri din interior”.
Informația este una dintre cele mai grave prezentate în investigație, însă trebuie ținut cont că nu provine dintr-un document oficial al Kremlinului făcut public și nu poate fi verificată independent din surse deschise.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, este citat în The New York Times declarând că toate acuzațiile de interferență sunt „afirmații complet neadevărate, care nu au absolut niciun fundament”. Oficialul rus susține că Moscova nu urmărește destabilizarea Occidentului sau că intervine în politica internă a Republicii Moldova.
Moldova, imediat după Ucraina în lista priorităților atribuite Kremlinului
Potrivit relatărilor bazate pe investigația NYT, ordinea strategică atribuită Moscovei ar fi următoarea: mai întâi subordonarea Ucrainei, apoi obținerea controlului politic asupra Republicii Moldova.
Importanța Moldovei nu este dată de dimensiunea sa, ci de poziția geografică. Țara se află între Ucraina și România, stat membru atât al NATO, cât și al Uniunii Europene.
O Republică Moldova readusă sub influența Moscovei ar putea deveni, în evaluarea oficialilor citați, un „cap de pod” pentru operațiuni împotriva Ucrainei și pentru exercitarea unei presiuni suplimentare asupra Europei.
Un asemenea scenariu ar căpăta o importanță și mai mare dacă Rusia ar reuși să controleze sudul Ucrainei și să înainteze spre regiunea Odesa. În acest caz, apropierea geografică dintre teritoriile controlate de Rusia, Transnistria și restul Republicii Moldova ar modifica radical situația de securitate de la frontiera estică a României.
Dar investigația descrie o strategie care nu depinde exclusiv de cuceriri militare. Moscova ar încerca să obțină rezultate politice printr-un amestec de propagandă, bani, operațiuni clandestine, atacuri cibernetice și exploatarea tensiunilor sociale.
Laboratorul războiului hibrid
Investigația NYT se bazează, potrivit relatărilor despre aceasta, pe mii de documente, materiale judiciare și discuții cu persoane implicate în operațiuni, oficiali moldoveni și reprezentanți occidentali. Imaginea rezultată este cea a unei campanii desfășurate pe mai multe niveluri simultan.
Ținta principală ar fi fost menținerea Republicii Moldova într-o zonă politică vulnerabilă și împiedicarea consolidării orientării sale europene.
Referendumul privind integrarea europeană din 2024, alegerile prezidențiale și apoi scrutinul parlamentar din 28 septembrie 2025 ar fi devenit obiective majore ale operațiunilor rusești de influență.
Mecanismul descris este mult mai complex decât o simplă campanie de propagandă pe rețelele sociale. Ar fi existat rețele de activiști plătiți, coordonatori locali, tentative de cumpărare a voturilor, campanii online, proteste organizate, atacuri cibernetice și inclusiv persoane pregătite pentru acțiuni violente.
Documentele privind rețeaua asociată oligarhului fugar Ilan Șor ar indica, potrivit relatărilor despre investigație, că aproximativ 38.000 de persoane au primit în total circa 20 de milioane de dolari în 2024, înaintea referendumului. Dintre persoanele recrutate, aproximativ 35.000 ar fi fost clasificate drept „activiști”, iar alte aproximativ 1.200 ar fi ocupat poziții de coordonare.
Preoții, o piesă neașteptată a mecanismului
Una dintre cele mai sensibile componente ale operațiunii descrise de NYT privește implicarea unor membri ai clerului ortodox moldovean.
Începând din vara anului 2024, sute de preoți moldoveni ar fi călătorit în Rusia, oficial pentru vizite la obiective religioase și întâlniri cu reprezentanți ai Bisericii. Înainte de întoarcerea în Republica Moldova, unii dintre ei ar fi primit carduri emise de banca rusă Promsvyazbank, instituție strâns legată de sectorul rus al apărării.
Conform documentelor consultate în cadrul investigației, preoții respectivi ar fi fost înregistrați ca angajați ai organizației Evrazia, asociată rețelelor pro-Kremlin și lui Ilan Șor.
În schimbul unei sume de aproximativ 1.000 de dolari, aceștia ar fi trebuit să transmită comunităților religioase mesaje împotriva integrării europene și a politicienilor prooccidentali.
Miza unei asemenea operațiuni este evidentă: într-o societate în care Biserica păstrează o influență socială importantă, mesajul transmis de la amvon poate avea o credibilitate pe care propaganda politică obișnuită nu o poate obține.
Tabere secrete și oameni pregătiți pentru confruntări
Componenta cea mai alarmantă a operațiunii descrise de NYT este însă cea paramilitară.
În vara anului 2025 ar fi fost organizată în Serbia o tabără în care participanții — majoritatea cetățeni moldoveni — erau instruiți pentru situații de confruntare stradală.
Potrivit relatărilor despre investigație, aceștia ar fi învățat să străpungă cordoanele poliției, să utilizeze arme și să incendieze clădiri. Instruirea ar fi fost coordonată de persoane având legături cu serviciul rus de informații militare, GRU. Participanții primeau aproximativ 400 de dolari pentru trei-patru zile de pregătire.
Programe asemănătoare ar fi existat în Bosnia și în apropierea Moscovei.
Pregătirea din Rusia ar fi mers chiar mai departe. Procurorii moldoveni au susținut că peste 100 de tineri au fost instruiți acolo, inclusiv în utilizarea materialelor incendiare, a dispozitivelor explozive improvizate și a dronelor adaptate pentru transportarea explozibililor sau provocarea incendiilor.
Scopul nu ar fi fost formarea unei armate convenționale, ci crearea unor grupuri capabile să transforme protestele și tensiunile electorale în incidente violente, care ulterior să poată fi prezentate drept o revoltă internă spontană.
Ziua în care operațiunea trebuia să producă haos
Momentul decisiv ar fi trebuit să fie scrutinul parlamentar din 28 septembrie 2025.
Potrivit informațiilor prezentate de NYT, persoane instruite în Serbia ar fi fost pregătite să provoace tulburări la Chișinău și în alte localități. Membrii rețelei ar fi purtat semne distinctive pentru a se recunoaște în mulțime, iar unele persoane ar fi avut asupra lor dispozitive incendiare.
În paralel se desfășura ofensiva digitală.
Hackeri ruși ar fi reușit să pătrundă în sistemele Comisiei Electorale Centrale și să obțină controlul asupra a mii de routere, potrivit relatărilor bazate pe investigația americană.
Autoritățile moldovene erau însă deja în alertă.
În săptămânile dinaintea alegerilor, poliția a efectuat sute de percheziții și a reținut persoane suspectate că participaseră la taberele de pregătire sau că primiseră bani prin rețelele investigate.
În același timp, specialiștii moldoveni în securitate cibernetică, sprijiniți de parteneri occidentali, au încercat să blocheze atacurile asupra infrastructurii electorale.
Violențele de amploarea anticipată nu s-au produs, iar partidul proeuropean aflat la guvernare și-a păstrat majoritatea parlamentară.
„Am câștigat bătălia, dar nu am câștigat războiul”
Succesul autorităților moldovene nu este interpretat însă la Chișinău drept finalul confruntării.
Mihai Lupașcu, directorul Agenției pentru Securitate Cibernetică a Republicii Moldova, a rezumat situația într-o formulă citată în relatările despre investigația NYT: „Am câștigat bătălia, dar nu am câștigat războiul.”
Motivul este că o campanie hibridă nu trebuie neapărat să câștige fiecare scrutin pentru a avea efect.
Obligând un stat mic precum Republica Moldova să mobilizeze permanent poliția, procurorii, serviciile de informații, instituțiile electorale și structurile de securitate cibernetică, adversarul îi consumă resursele și încearcă să mențină societatea într-o stare continuă de tensiune.
Investigația sugerează că Moscova joacă pe termen lung și că operațiunile nu s-au încheiat odată cu scrutinul din 2025.
De ce Moldova este importantă și pentru România
Pentru România, implicațiile sunt directe.
Republica Moldova se află la frontiera estică a României, iar România reprezintă în același timp frontiera NATO și a Uniunii Europene. O schimbare radicală de orientare politică la Chișinău ar modifica mediul de securitate din imediata vecinătate a României.
Mai există și problema Transnistriei, unde Rusia păstrează de decenii o prezență militară.
Din perspectiva unei strategii hibride, însă, Moscova nu ar avea nevoie neapărat să invadeze Republica Moldova. Un guvern favorabil Kremlinului sau un stat suficient de divizat și paralizat politic ar putea servi multor obiective rusești fără costurile enorme ale unei operațiuni militare.
Aceasta este una dintre cheile pentru înțelegerea expresiei atribuite lui Putin privind „prăbușirea din interior” a NATO și UE.
Ce ar însemna „prăbușirea din interior”
În acest scenariu, obiectivul nu ar presupune în mod necesar ca armata rusă să învingă militar NATO.
O strategie de acest tip urmărește mai degrabă slăbirea capacității statelor occidentale de a acționa împreună.
Instrumentele pot fi atacurile cibernetice, sabotajul, finanțarea unor rețele politice sau sociale, propaganda, manipularea nemulțumirilor economice, operațiunile clandestine și provocările suficient de ambigue încât statele occidentale să nu ajungă rapid la un consens privind răspunsul.
Unele relatări despre informațiile occidentale indică inclusiv scenarii privind posibile acțiuni rusești limitate menite să testeze solidaritatea NATO — nu neapărat o invazie convențională, ci sabotaje, atacuri cibernetice sau operațiuni greu de atribuit.
În același timp, alte evaluări occidentale consideră că Rusia nu dispune în prezent de resurse pentru un atac militar convențional major împotriva NATO. Cele două evaluări nu sunt neapărat contradictorii: un război hibrid și un război convențional sunt lucruri diferite.
Moldova, posibil model pentru confruntarea cu Occidentul
Din această perspectivă, Republica Moldova poate fi privită ca un laborator al confruntării dintre Rusia și Occident.
Într-un singur stat relativ mic apar aproape toate instrumentele asociate războiului hibrid modern: dezinformare, bani clandestini, influență religioasă, atacuri cibernetice, cumpărarea voturilor, proteste coordonate, rețele politice, pregătire paramilitară și exploatarea vulnerabilităților energetice.
Iar caracteristica esențială a unui asemenea model este că granița dintre pace și război devine intenționat neclară.
Nu există neapărat tancuri care traversează frontiera. În schimb, instituțiile sunt atacate, societatea este polarizată, încrederea în alegeri este erodată, iar adversarul încearcă să convingă populația că propriul stat nu mai funcționează.
Dacă informațiile prezentate de NYT sunt corecte, miza Kremlinului în Republica Moldova nu este doar schimbarea unui guvern de la Chișinău. Este demonstrarea faptului că orientarea strategică a unui stat poate fi modificată din interior, fără o invazie militară convențională.
Iar tocmai aici apare legătura cu NATO și Uniunea Europeană.
O alianță nu trebuie neapărat învinsă militar dacă membrii ei pot fi determinați să nu mai aibă încredere unii în alții, să nu mai ajungă la consens sau să nu mai fie dispuși să suporte costurile apărării comune.
Afirmația atribuită lui Putin despre „prăbușirea NATO și UE din interior” este foarte importantă. Și trebuie prezentată cu precauție. Ea provine din relatările unor oficiali familiarizați cu presupusa reuniune secretă, nu dintr-un ordin sau document public al Kremlinului.
Ceea ce poate fi observat însă direct este amploarea operațiunilor atribuite Rusiei în Republica Moldova. Iar dacă investigația The New York Times surprinde corect strategia din spatele lor, confruntarea pentru viitorul Republicii Moldova este doar o parte a unei competiții mult mai ample: încercarea Moscovei de a demonstra că instituțiile occidentale pot fi slăbite nu numai prin forță militară, ci prin presiune politică, economică, informațională și socială exercitată din interior.
