Grigore Alexandru Ghica s-a întoars acasă. Rămășițele ultimului domn al Moldovei, depuse la Cotroceni și reînhumate la Iași

Sicriul cu rămășițele pământești ale lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul domn al Moldovei, a fost adus din Franța și depus duminică, 9 noiembrie 2025, în Sala Unirii de la Palatul Cotroceni. După ceremonia de la București, osemintele vor fi transportate la Iași, unde vor fi reînhumate pe 13 noiembrie, în apropierea Palatului Culturii, loc ales pentru apropierea Domnitorului cu zona Moldovei.

După mai bine de un secol și jumătate, Grigore Alexandru Ghica revine pe pământ românesc. Sicriul cu rămășițele sale pământești a fost deshumat din cimitirul Le-Mée-sur-Seine, o localitate situată la sud de Paris, unde domnitorul fusese înmormântat după moartea sa, survenită în 1857, în exil.

Ceremonia de repatriere a fost organizată cu sprijinul Ministerului Culturii, Academiei Române și Ambasadei României la Paris, iar la sosirea în țară, sicriul a fost adus la Palatul Cotroceni, unde a fost depus în Sala Unirii, deschisă publicului pentru omagii între orele 10:00 și 20:00.

„Prea des insistăm pe sincope, pe fracturi ale istoriei noastre. Grigore Alexandru Ghica a fost unul dintre acei oameni care au construit punți între vechea Moldovă și România modernă. Întoarcerea sa acasă este un act de memorie și de recunoștință.”, a declarat președintele Nicușor Dan, prezent la ceremonie.

Rămășițele domnitorului vor fi reînhumate pe 13 noiembrie 2025, în zona Palatului Culturii din Iași, un loc ales cu grijă pentru importanța sa istorică.

Grigore Alexandru Ghica a fost ultimul domn al Moldovei înainte de Unirea Principatelor din 1859. A condus țara între 1849–1853 și 1854–1856, perioadă în care Iașiul era capitala Moldovei și centrul reformelor sale. Printre realizările sale notabile se numără desființarea robiei țiganilor (1855) și fondarea spitalului Socola, una dintre primele instituții medicale moderne din regiune.

Prin urmare, revenirea sa la Iași este considerată o o îndreptare a istoriei și un gest important prin care se restabilește legătura dintre domnitor și capitala pe care a condus-o.

Palatul Culturii, locul unde va fi ridicat mormântul, este construit pe vechile ruine ale Curții Domnești a Moldovei, acolo unde au condus voievozii de secole. Edificiul a devenit, în timp, emblema culturală a Moldovei, iar alegerea sa pentru reînhumare subliniază respectul față de contribuția lui Ghica la modernizarea țării.

Reînhumarea lui Grigore Alexandru Ghica în centrul Iașiului este văzută drept un act de recunoaștere națională. Evenimentul este organizat de Academia Română, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Primăria Iași și Administrația Prezidențială, în parteneriat cu Ministerul Culturii.

Istoricul Liviu Brătescu, coordonator al proiectului de repatriere, a explicat că „este un gest de recuperare a unei figuri istorice care a contribuit esențial la formarea României moderne. A fost un reformator, un om care a înțeles că Moldova trebuia să se deschidă către Europa și către modernitate.”

Ceremonia de înmormântare de la Iași va fi oficiată cu onoruri militare și religioase, iar sicriul va fi purtat pe un afet de tun, însoțit de reprezentanți ai Armatei Române, ai Mitropoliei Moldovei și ai Academiei Române.

Rămășițele lui Grigore Alexandru Ghica se aflau în Franța, la Le-Mée-sur-Seine, deoarece domnitorul a murit în exil, la scurt timp după detronarea sa și după ce fusese implicat într-o perioadă de intense tulburări politice în Moldova.

După încheierea celui de-al doilea mandat domnesc (1854–1856), Grigore Alexandru Ghica a devenit o figură controversată pentru Imperiul Otoman, care exercita atunci suzeranitatea asupra Moldovei.

Deși fusese un domn liberal și reformator, care pledase pentru modernizarea instituțiilor și pentru Unirea cu Țara Românească, Ghica s-a trezit prins între marile puteri ale vremii: Rusia, Austria, Turcia și Franța, fiecare încercând să controleze direcția politică a Moldovei.

După Congresul de la Paris din 1856, care a deschis calea Unirii Principatelor, Ghica și-a exprimat public sprijinul pentru unirea Moldovei și Țării Românești — o poziție care i-a atras ostilitatea unei părți a boierimii și a autorităților otomane.

Temându-se de represalii și de un posibil proces politic, domnitorul a ales exilul voluntar. În toamna anului 1856 a părăsit Moldova și s-a stabilit în Franța, într-o suburbie liniștită de lângă Paris, Le-Mée-sur-Seine, împreună cu familia sa și câțiva colaboratori apropiați.