Fenomenul devastator care omoară viață marină. Bacteria care a ucis peste 5 miliarde de stele de mare amenință viața marină și oamenii

Cercetătorii au identificat, în sfârșit, bacteria responsabilă pentru epidemia care a decimat populațiile de stele de mare de la Mexic până în Alaska, amenințând echilibrul ecosistemelor marine de pe coasta de vest a Americii de Nord.

De peste un deceniu, oamenii de știință urmăresc un fenomen devastator numit boala „wasting” a stelelor de mare, care a provocat pierderi uriașe în rândul a peste 20 de specii.

Cercetările recente arată că bacteria Vibrio pectenicida, trecută anterior neobservată, este responsabilă de această catastrofă biologică. Descoperirea nu doar că rezolvă un mister vechi de ani de zile, dar oferă și speranța de a salva speciile afectate și ecosistemele care depind de ele, scrie apnews.com

Stelele de mare sunt cunoscute pentru cele cinci brațe ale lor, deși unele specii pot avea până la 24 de brațe. Culorile lor variază de la portocaliu solid la combinații complexe de portocaliu, violet, verde sau maro, ceea ce le face elemente esențiale ale ecosistemelor marine și extrem de vizibile.

Epidemia devastatoare a început în 2013 și s-a răspândit rapid de-a lungul coastei Pacificului, afectând speciile de la Mexic până în Alaska. Printre cele mai afectate specii s-a numărat steaua de mare „soare” (sunflower sea star), care și-a pierdut aproximativ 90% din populație în primii cinci ani. Alte specii au înregistrat scăderi similare, unele aproape complete.

„Este cu adevărat șocant,” a explicat Alyssa Gehman, ecolog specialist în boli marine la Hakai Institute din British Columbia, Canada. „Stelele de mare sănătoase au brațele umflate care stau perfect drepte. Boala wasting provoacă apariția leziunilor, iar apoi brațele cad efectiv.”

Impactul nu a fost vizibil doar la nivelul individului, ci și asupra întregului ecosistem. Stelele de mare sunt prădători voraci, consumând arici de mare și alte nevertebrate.

Odată cu dispariția lor, populațiile de arici au explodat, distrugând aproape 95% din pădurile de kelp din nordul Californiei. Aceste păduri de kelp sunt vitale, oferind hrană și adăpost pentru pești, vidre marine și foci.

Identificarea cauzei bolii a fost un proces complicat, cu multe false piste și ani de cercetări. Inițial, oamenii de știință au suspectat un virus. Densovirusul studiat în primii ani s-a dovedit însă a fi o componentă normală a stelelor de mare sănătoase și nu avea legătură cu boala, a explicat Melanie Prentice, coautor al studiului recent de la Hakai Institute.

Alte eforturi au eșuat pentru că cercetătorii au analizat țesuturi de la stele moarte, care nu mai conțineau lichidul corporal – fluidul coelomic – unde se dezvoltă bacteriile. Studiul recent, publicat în revista Nature Ecology and Evolution, a analizat în detaliu acest fluid, descoperind prezența bacteriei Vibrio pectenicida ca principal agent patogen.

„Este extrem de dificil să identifici sursa unor boli de mediu, mai ales sub apă,” a spus Blake Ushijima, microbiolog la University of North Carolina, Wilmington, care nu a fost implicat în studiu. „Munca de investigație a acestei echipe a fost cu adevărat inteligentă și semnificativă.”

Acum că cercetătorii cunosc cauza, există șanse mai mari de a interveni pentru a proteja stelele de mare rămase. Prentice a explicat că oamenii de știință pot testa care indivizi sunt sănătoși și pot lua în considerare relocarea lor sau reproducerea în captivitate, pentru a le replanta ulterior în zonele devastate.

De asemenea, cercetătorii vor analiza dacă unele populații au imunitate naturală și dacă tratamente precum probioticele ar putea ajuta la consolidarea acestei imunități. Recuperarea stelelor de mare nu este importantă doar pentru aceste specii, ci și pentru întreaga rețea ecologică a coastei Pacificului.

„Stelele de mare par inofensive, dar ele consumă aproape tot ce trăiește pe fundul oceanului,” a explicat Gehman. „Sunt prădători înverșunați.” În absența lor, aricii de mare au proliferat, provocând distrugerea pădurilor de kelp, care funcționează ca „pădurile tropicale ale oceanului”, după cum le compară Rebecca Vega Thurber, microbiolog marin la University of California, Santa Barbara.

Restabilirea populațiilor de stele de mare ar putea contribui nu doar la refacerea biodiversității, ci și la regenerarea habitatelor marine esențiale pentru numeroase specii.

Studiul semnifică un pas major în înțelegerea bolilor marine și demonstrează cât de complexă poate fi identificarea agenților patogeni subacvatici. Descoperirea bacteriei Vibrio pectenicida permite acum cercetătorilor să dezvolte strategii concrete de conservare și să monitorizeze mai eficient sănătatea populațiilor rămase.

„Aceste rezultate rezolvă o întrebare veche legată de o boală foarte serioasă în ocean,” a spus Thurber. În contextul schimbărilor climatice și al presiunii crescute asupra ecosistemelor marine, asemenea descoperiri devin esențiale pentru prevenirea unor noi epidemii și pentru protejarea biodiversității.

Oamenii de știință speră ca, în timp, aceste eforturi să conducă nu doar la refacerea populațiilor de stele de mare, ci și la regenerarea pădurilor de kelp și a altor habitate critice, protejând astfel întregul lanț trofic marin.

Bacteria Vibrio pectenicida a provocat moartea masivă a stelelor de mare de pe coasta Pacificului, însă impactul nu se oprește aici.

Stelele de mare sunt prădători naturali ai aricilor de mare; fără ele, aricii s-au înmulțit necontrolat și au consumat aproape toate pădurile de kelp (n.red. - alge marine gigant)

Distrugerea pădurilor de kelp afectează numeroase specii marine: peștii își pierd adăpostul și hrana, crustaceele și nevertebratele își pierd habitatele, iar vidrele și focii au mai puțină hrană. În lipsa stelelor de mare și a pădurilor de kelp, biodiversitatea scade dramatic, iar ecosistemul devine fragil și dezechilibrat.

Impactul se simte și la oameni: pescuitul este afectat din cauza scăderii populațiilor de pești și moluște, turismul marin scade în zonele degradate, iar pierderea kelp-ului reduce capacitatea oceanului de a susține viața și de a curăța apa. Practic, moartea stelelor de mare declanșează un efect de domino care afectează atât viața marină, cât și comunitățile umane care depind de ocean.

De altfel, pădurile de kelp sunt esențiale și pentru sănătatea planetei: ele produc oxigen, absorb dioxidul de carbon și ajută la stabilizarea ecosistemelor marine. Când kelp-ul dispare, scade producția de oxigen și crește emisia de CO₂, ceea ce afectează indirect clima și calitatea aerului.